A ieșit recent show-ul de pe Netflix al comedianului Dave Chappelle și de atunci a început un circ online. În primul rând cu comunitatea transgender, care îl vrea șters de pe Netflix și cancelat definitiv. Iar vlogărașii bărbătuși feroci de pe YouTube îl apără ca și cum ar fi ultima picătură fugară de testosteron de pe pământ. Angajații trans ai lui Netflix protestează, Netflix face concedieri.
Am văzut spectacolul The Closer. Să înțeleg.
Și mi-am dat seama că problema e de generation gap și de diferență de mentalitate.
Umorul lui Chappelle e o formă de umor specifică bărbaților hetero trecuți de 40 de ani. Acest tip de umor se împarte în două categorii:
a) facerea pe prostul: când respectivul mimează că n-a înțeles chestii evidente, doar ca să provoace o discuție, în care vor continua să facă pe proștii, până obosești și te plictisești.
b) enunțarea de chestii extrem de ticăloase și de iritante, sau “apăsatul pe butoane”. Afirmaţii menite să provoace interlocutorul.
Umorul lui Chappelle e o combinaţie a celor două. Dar utilizate de obicei pentru critică și comentariu social. Să ne amintim acest sketch vechi din Chappelle Show, prin care aducea scandalosul termen cu N pe ecrane:
Cam ăsta e umorul lui Dave Chappelle. E periculos, se joacă perpetuu cu bricheta pe lângă butoiul de pulbere, şi făcând asta, denunţă atât rasismul albilor, cât şi apucăturile persoanelor de culoare.
De ce în acum vreo 20 de ani, acest sketch a fost întâmpinat doar cu râsete, iar în prezent, Twitter aproape că l-a răstignit pe cruce pe Chappelle?
Pentru că, acum 20 de ani, oamenii nu tratau umorul ca pe un comunicat de presă, care trebuie luat ad litteram. Îl vedeau ca pe o provocare şi ca pe un joc subversiv, care de multe ori însemna exact opusul a ceea ce comedianul enunţa pe gură.
În prezent, oamenii dau ochii peste cap a ofensă maximă şi tratează un show de stand up comedy de parcă ar fi un speech de la tribună al lui Donald Trump. Şi să faci asta înseamnă să nu înţelegi scopul final al comediei. Satira.
E “The Closer” plin de afirmaţii extrem de ofensive?
DA.
Sunt enunţurile uneori incorecte faptic şi de multe ori prilej pentru nişte concluzii care te lasă paf?
DA.
Se simte inclusiv persiflarea anticipativă a reacţiilor inflamate care vor urma?
DA. Practic şi-a dat din timp cu alifie, pentru că ştia ce va instiga.
Dar cine ascultă cu atenţie showul, şi trece de pojghiţa de aparentă ignoranţă şi nevoia de a agita spirite, descoperă esenţa: uriaşa admiraţie pe care o are de fapt Dave Chappelle față de lupta de zi cu zi a persoanelor transgender.
O admiraţie explicată băşcălios, cam cum ar fi exprimat-o unchiu-tu.
Bătrânii nu sunt corecţi politic. Nu au fost educaţi să fie. Dar de multe ori, gura lor cât şura este dublată de cele mai calde şi autentice intenţii.
Spun prin asta că e obligatoriu să-ţi placă Dave Chappelle?
NU.
Ce încerc să spun e atât: dacă vrei comedie corectă politic, ai nenumăraţi comedianţi tineri. Susţine-i pe ei. Dă-le like, cumpără bilet la evenimentele lor, popularizează comedia corectă politic ajutându-i pe cei care o fac.
Nu înțeleg neam indivizii care vor comedie corectă politic, dar obligatoriu de la unul care nu livrează asta. Așa cum nu-i înțeleg pe cei care bântuie prin secțiunea mea de comentarii spunându-mi să fiu feminină. Ai mii de blogărițe și vlogărițe ultra feminine. Enjoy!
Sh*t They Say