E fabulos când, într-o clipă de retrospectivă, îţi dai seama cam care a fost rostul tău pe lume până acum. Al meu s-a compus practic din două mari linii de parcurs: a) să acţionez asupra oamenilor inhibaţi şi să-i dezlănţui la supremul lor de creativitate, umor şi libertate interioară şi b) să pun oglinda în faţa proştilor mârlani şi abjecţi şi să-i fac să se vadă la adevărata lor prostie, mârlănie şi abjecţie. Oamenii dezlănţuiţi de mine au uitat frecvent cine a lucrat cu ei şi cine a declanşat în ei curajul reînnoirii; boii pe care i-am făcut să se descopere ca nişte boi autentici nu au uitat asta, de aceea am la activ câţiva dintre cei mai longevivi hateri din istorie.
Dar, fiind o vineri seara, iar eu tastând de pe laptopul cuiva, care îmi va memora parola şi mă va şantaja cu ştergerea blogului, vreau să vă scriu despre oameni în care am schimbat lucruri.
Când am venit la Tabu, colega mea Nico, beauty editor, era cel mai cuminte, mai sobru şi mai măsurat om pe care l-aţi văzut. După o lună de eforturi comune, azi, plecam noi de la muncă, pe nişte străduţe întunecate care duceau la gura de metrou şi mă alintam eu cu Alex, foto editorul:
-Hai, că avem un bărbat, nu ne violează nimeni.
Şi Nico:
-Şi ce să facă Alex? Să strige: “De ce, Doamne?? De ce ea, de ce nu eu??”
Aici, intuiţia mi-a spus că eram în plin proces de ratare a unei referinţe culturale, drept care am întrebat, academic:
-Hă?
-A, tu nu ştii faza cu Bordeianu?
-Nu.
-Era o telenovelă veche, cu Adela Popescu şi Bordeianu, unde ăsta o iubea. Şi o violează unii într-o seară pe Adela. Şi cum freca Bordeianu menta şi stătea pe bordură, vine Corina Dănilă la el şi-i zice: Bă, vezi c-au violat-o unii pe gagică-ta. Iar Dan Bordeianu se caţără repede în copac, ca maimuţa…
-Adică atârnă de o cracă, cu capul în jos, ţinându-se cu talpa?
-Nu mă întrerupe! Deci, se caţără Bordeianu în pom ca urangutanu’ – na, urangutanul nu atârnă cu capul în jos – şi se uită în zare, cu privirea plină de patos, apoi începe să ragă melodramatic: “De ce, Doamne?? De ce ea, de ce nu eu??” Apoi, se aşează spăşit pe cracă.
-Mi se pare corect.
-Şi vine şi violata, obosită după atâta efort, şi ia copacul în braţe, şi rămân aşa.
Râdem noi de leşinăm – aşa, transcris, nu are nici 10% din umorul relatării iniţiale – apoi eu:
-Cum mă-sa se face că o telenovelă povestită de un om e de o mie de ori mai interesantă decât una văzută la televizor?
-Păi, da, face ea, dar între timp, Adela a rămas mega vedetă pro, iar Bordeianu e bye-bye. Mi-l şi imaginez stând singur şi ignorat într-un bar, bând o vodcă, uitându-se la ecranul cu Adela şi mormăind în barbă: De ce, Doamne?? De ce ea, de ce nu eu?
Da, ca-ntr-un film bun, unde poştaşul şi replica cheie bat întotdeauna de două ori.
Interesant finalul… de ce am senzatia ca am vazut aceasta referinta astazi, pe FB, folosita ca nuca-n perete? Din nefericire, nu mai stiu exact cine o folosise…
nu contează referinţa, ci chestia care se naşte din ea.
E o piesa de teatru (evident nu mi-o amintesc pentru ca a fost batuta de replica) in care doi cu cite un copil din casatorii anterioare se re-casatoresc si mai fac unul.
Iar la un moment dat ea intra-n scena isterizata tipind: vino draga ca baiatul meu s-a unit cu al tau si-l bat pe al nostru!
Supertare chestia cu Bordeianu.
Am citit într-un tabloid că omul a spus adio gheielii. Încă un soldat destoinic câştigat de partea straight.
Hai mai bagăten pisda mea mă scuza-ţi domnişuara Lorena care m-ă enerviează bou de Bogdan care poseazăn om de lume care iel ie poponar sugător dăten pisda miea. Care teaşi bate la curu gol care ieu team spălat de căcat măgarule nesimţitu-le care m-ă faci de râs fireai a dracu cu aierele tale de metrou secsual care ieşti dăcât un puţoi mic care se plânge nevasta căno fu-ţi cretinu-le. Mam inervat domnişuară scumpă care să mă erta-ţi dar aşea ca dobitocu ăsta de fimiu nam m-ai văzut decând sa căcat domnu Gai ân casa scări.
Măi mamă, iar te-ai îmbătat şi vorbeşti prostii. Mai bine găteşte-i şi tu ceva lui nea Nelu. Era bun tata, că nici nu apucai să deschizi gura, că-ţi dădea o bastârcă peste ceafă.
Clar, Încă un soldat destoinic, ca Botezatu şi etc.
Băi, bogdane, tu crezi că gheiala i-o eşarfă roz, de care te lepezi dintr-o toană? “Am citit într-un tabloid că Denzel Washington renunţă la negroteială. Încă un soldat destoinic câştigat de partea caucazienilor”. 😀
And finally: Nu-i doresc nimănui de sex feminin să stea prin preajma cuiva care se luptă cu gheială reprimată. Sunt oamenii cei mai agresivi din lume.
Tocmai, că nu cred că se poate. 🙂 Poate doar în caz excepţional.
nici în caz excepţional. aşa cum tu nici în caz excepţional n-ai putea fi convins că o oaie e mai atractivă decât o femeie. e chestie de chemare interioară.
Da, aşa este. Ca un comentariu adiacent, lasă un bărbat pe o insulă pustie, cu câteva oi, şi după câţiva ani este posibil ca oaia să ajungă cel mai bun prieten al omului.
Apropo de oi, ţara în care mulţi bărbaţi au probleme de sănătate datorate relaţiiilor zoofile este, paradoxal, Brazilia, o ţară cu multe femei hot – după mine, revistele playboy cu cele mai frumoase femei sunt cele din Brazilia şi Ungaria.
Ba da, urangutanul atârnă cu capul în jos, agăţat în talpă, ba chiar bea apă în poziţia asta. Am poze cu ei aşa.
Cum ar fi Dan Bordeianu, în recitalul “De ce, Doamne?? De ce ea, de ce nu eu?”
apropo de intentii si placeri ratate :
Vecina buna de alaturi bate la usa , el deschide si ea zice:
– Auzi, abia am ajuns si am un chef sa ma distrez, sa ma imbat si sa fac sex toata noaptea… tu esti ocupat diseara?
– NUU, nuuuuu!!!
– Atunci imi tii si mie cainele?
da, sa-mi bag pula, fara tine lumea era un loc mult mai urat. si gluma e tare, mai ales lungita pe 3 pagini si repetata de 3-4 ori. frumooooooooos.