De ce e nevoie de Marșul Pride

Nu știu care e problema anul ăsta, dar nu am văzut niciodată în România atâta heterosexualitate încordată, lătrătoare, toxică până în pânzele albe, încercând cu toată forța să oprime dreptul la expresie al comunităților de minorități. De exemplu, marșul Pride.

Am zi de zi secțiunea de comentarii plină de zoaie pe subiect și, evident, block pe linie, pentru că dacă nu ești în stare să înțelegi că toți suntem oameni și toți avem dreptul la căutarea propriei fericiri, după criterii personale, nu ai ce căuta pe pagina mea.

Poate că are legătură cu valul ăsta agasant de naționalism și tradiționalism care îi face pe toți să se agite ca o turmă de maimuțe. Și principala problemă a naționalismului și a tradiționalismului este că trebuie să fii și tu ca ei, sau se apucă să spumege ca tine de zici că sunt posedați de satana.

Norocul general este că eu primesc nonstop bullying pe internet de când mi-am făcut primul cont. Deja am devenit imună. și dacă spumegi la mine, nu obții decât un deget mijlociu foarte erect și înfoiat.

***

O grămadă de indivizi convinşi că preferinţa lor pentru sexul opus îi face mai valoroşi ca specimene latră mult, prost şi degeaba, că de ce să existe paradă LGBTQ. Preferința ta e strict o chestiune de opțiune personală, și nu are nici o valoare pentru nimeni, în afară de tine, de mă-ta care vrea nepoți și de parteneră, dacă și ea consimte să fie jumătatea ta la bine și la rău. Noi, restul, nu avem nici de câștigat, nici de pierdut dacă tu preferi o găurică roz și nu una maro. Ne e totuna.

În ignoranţa lor galopantă, mândră de sine – că dacă prostia crasă nu e mândră de sine, nu e prostie – guiţă ceva de genul: “Uite, eu sunt hetero, de ce eu nu am nevoie de paradă”.

Gigele, nu ai nevoie de paradă din mai multe motive.

1. Perspectiva istorică

În timp ce ăia ca tine erau încurajaţi să facă tot ce vor în viaţă, să tufă femei fără număr şi să aibă ce ambiţii vor, persoanele cu identităţi şi orientări diferite de ale tale erau arse pe rug sau torturate în Evul Mediu, arestate şi băgate în închisoare în secolele trecute, pedepsite sistematic de societate pentru că nu erau ca tine.

Strict în România, vestitul articol 200, care prevedea închisoare pentru homosexualitate a fost anulat abia în 2001 de guvernul Bombonel. Da, remarc că tot hulitul PSD a făcut acest prim pas spre normalitate. Normalitate pe care orice om sănătos cu capul ar trebui s-o înţeleagă drept RESPECT PENTRU IDENTITATEA ŞI OPŢIUNILE ALTORA, ATÂTA TIMP CÂT NU DĂUNEAZĂ NIMĂNUI, şi nu ca “eu tuf izdă şi atunci vin să latru fioros la tine pentru că tufutul de izdă mă face special”. Nu, nu te face. E o simplă preferinţă pe care ai primit-o la loteria geneticii şi nu e cu nimic meritul tău.

2. Perspectiva socială

În acest moment, nu mai există condamnare oficială, arestări, razii, persecuţie făţişă publică pentru LGBT.

ÎNCĂ.

La cum vine valuri valuri propaganda rusească, pe de o parte, şi neo-nazi, pe de alta, şi la cum se manifestă ea prin toţi heteroii extrem de gălăgioşi, care se pare că nu-şi pot tufă liniştiţi nevestele / bărbaţii (PE CARE AU VOIE SĂ-I AIBĂ) fără să latre la gay-ii ăştia care fac parade, prevăd că în curând o să fie. Și desigur, se va baza pe aluzii ipocrite la “familie” şi la “copii”, de parcă persoanele LGBTQ n-ar avea şi ei familii şi în multe cazuri, nu şi-ar dori şi ei copii. Şi de parcă nu ar fi atâţia taţi “normali” şi mame “normale” care abuzează, bat sau neglijează copii.

Doar pentru că nu există persecuţie oficială, nu înseamnă că nu există sâcâială interminabilă în viața de zi cu zi, de la toți păreriștii nesolicitați. Ba chiar firme luate la vizor de autorităţi, strict pentru specificul activităţii. Ţin minte un caz concret: Delirio Timişoara. Un bar LGBTQ în care am urcat şi eu pe scenă. Primarul Robu și ai lui au dat amenzi peste amenzi peste încă nişte amenzi pe diverse motive ridicole, până în punctul în care i-au constrâns pe posesori să pună lacătul.

Persoane publice hărţuite interminabil pentru că, în calitate de bărbaţi, arătau prea efeminat, sau, în calitate de femei, aveau calităţi cotate drept nefeminine. Mai ţineţi minte cum boul ăla apoteotic de Cosmin Nedelcu s-a luat de mine şi, strict pentru că am vocea groasă, a insinuat că aș fi agramată, şi toată turma de oi bete a crezut că eu chiar spusesem “femei indedentente” şi “ladalieră”?

Cine ascultă versiunea originală, aude într-adevăr o voce groasă, dar pronunţie corectă şi acord gramatical bine făcut.

Câtă hărţuire a îndurat Mihai Trăistariu, pentru implantul de păr? Câtă hărţuire a îndurat chiar și o trompetă a virtuților cum e Bendeac, pentru că juca roluri în travesti şi, prin urmare, toţi gigeii l-au făcut p**nar și c**ist? Numai că Bendeac, mai puțin dotat de la gât în sus, nu s-a întors împotriva gigeilor care se ştergeau cu el în toate cotloanele anusului, ci a devenit mega macho şi a început să publice content abuziv la adresa femeilor, în speranţa că aşa o să demonstreze ce taur comunal beton şi 100% hetero este.

Dacă dau o strigare pe pagina mea, o să plouă cu poveşti ale unor persoane LGBT concediate de la diverse joburi, date afară din chirii pe care le plăteau la timp, sau ajunse ţinta bătăii de joc strict pentru că erau LGBT.

3. Perspectiva psihologică

Povestea nepoţelului trans, postată de mine acum câteva zile, mi-a umplut secţiunea de comentarii de toţi idioţii care au ţipat la mine că de ce să conving bunica să-şi iubească şi accepte nepotul aşa cum e, când poate să îl tortureze în continuare cu refuzul de a înţelege, cu sentimentul că nu e suficient de bun pentru ea şi cu alte toxicităţi similare.

Genul acesta de presiune psihologică continuă şi incredibil de dureroasă, care evident că nu îl schimbă pe individul queer cu nimic, dar îi induce doar umilinţă, ruşine şi suferinţă, nu are termen de comparaţie pentru bărbaţii hetero, pentru că pe ei nu-i hărţuieşte societatea cu nimic. Dimpotrivă, îi pupă în penis de când se nasc și până mor.

Dar, pentru femei, ar trebui să aibă, pentru că şi educaţia lor mergea tradiţional pe multă ruşine, multă umilinţă şi multă negare a personalităţii lor reale, în ideea de a forma slugi perfecte gratuite pentru gigei şi mame eroine.

Manipularea aceasta organizată, bazată pe shaming, discreditare și minimalizare, a dus mereu la ripostă publică. Feministele timpurii şi-au ars sutienele. Feministele din zilele noastre au organizat SlutWalks. Iar persoanele LGBT, Pride Parades.

Un mod de a spune: Refuz să mă identific cu ruşinea pe care ţii neapărat să mi-o bagi pe gât.

Şi bomboana de pe tort

Vine un ţăran prost pe peretele meu de Facebook să ţipe că ba daaaa, pe el îl afecteazăăă Parada Gay.

Cu ce?

Cine de acolo îţi spune şi îţi face ţie direct ceva?

Nimeni. OK. Ia hai marş voios în direcţia generală a pluii mele.

Comparaţi “afectarea” asta la nivel superficial, uşor de evitat dacă te uiţi pe trotuarul celălalt cu mesajele private, injuriile directe, hărţuirea interminabilă de care are parte o persoană queer.

De aceea, tu ca hetero nu ai nici un motiv întemeiat să faci o paradă, iar omul LGBT, da.

Sigur, faptul că nu ai un motiv întemeiat nu te va împiedica s-o faci anyway. Ca dovadă, aşa-numitul Marş al Normalităţii. Care e motivaţia lui? Drepturi pentru hetero? Le au deja pe toate. Nimeni nu-i împiedică să-și ia neveste, sau bărbați, cel mult propria urâțenie. Motivația lui e prostia și răutatea. Pentru care, în mod bizar, ei îi învinuiesc tot pe LGBTQ. Dar dacă de mâine ar dispărea ca prin minune toate persoanele LGBTQ, prostia și răutatea lor nu ar face decât să găsească o nouă țintă.

***

Dacă apreciezi acest articol, poți susține la rândul tău site-ul în singurul mod care contează. Aici. Pentru donații de 50 de euro sau mai mult, îmi poți propune tu un subiect. Pentru donații de 25 de euro sau mai mult, poți propune o poezie pentru cele 365 de zile de poezie.

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.