De ce ea nu-i acordă o șansă?

Trebuie să scriu acest articol, pentru că e vorba despre o mentalitate care mă scoate din minți. Și din cauza căreia am suferit toată viața.

Intră un gigel pe un status de pe pagina mea (btw, dacă ești cititor, arată susținerea prin like pe Lorena Lupu Artist Page) și întreabă următoarele. influencer de social media Nucontează o tot pisălogește cu amor pe prințesa de socialmedia Nevermind, cine e de vină: el că nu renunță, sau ea că nu-i acordă o șansă?

Orice om care nu consideră femeile o prelungire a unei găuri umede ar trebui să știe că deciziile lor sunt importante, mai ales când privesc propria viață și propriul corp, și că NU ÎN PLM înseamnă fix NU ÎN PLM, și că nu îți cade rangul dacă accepți asta ca un om educat și cauți pe altcineva care să te placă, în loc să insiști bovin și agasant, sau, dacă ești cu adevărat un jeg patetic, să începi să hărțuiești cu amenințări, respectiv să organizezi campanie de denigrare publică.

Am avut parte de ambele. Și hărțuiri cu amenințări, și campanii de denigrare publică de la masculi pe care i-am respins și care nu știau să respecte decizia unei femei. Tot ce au izbutit a fost să-mi reconfirme câtă dreptate am avut să-i resping in the first place.

Că pe un gigel îl f grija de ce fac alții mi se pare trist. Pe vremea mea, noi ăștia tineri și cool făceam chestii tinerești și cool, și bârfa era specialitatea babelor, pe banca din fața blocului sau prispa din fața gardului, în funcție de situație.

Dar dincolo de gestul în sine, hai să analizăm un pic mentalitatea “datului de şansă”.

Iubirea nu e act de milostenie creştinească. Nu poţi face dragoste cu cineva, nu-i poţi promite loialitate veşnică şi nu poţi să faci cămin comun din milostenie creştinească. Şi nici măcar nu poţi să te coţăi în regim de one night stand din milostenie creştinească. Pentru că dacă optezi pentru one night stand, măcar să fie cu dorinţă şi pasiune.

Sau îţi place persoana respectivă, sau îţi inspiră acel gen de atracţie şi acel tip de loialitate, sau nu, şi dacă nu, nu se poate face nimic în privinţa asta.

Că niciodată milostenia creştinească, sau compătimirea că vai, dragă, dar totuşi uite câte face pentru tine, sau săracul, ce tare suferă nu vor ţine locul DORINŢEI AUTENTICE DE A FI CU PERSOANA AIA. 

Recunoşti cuplul în care unul dintre parteneri e acolo de milă. Condescendenţa profundă faţă de celălalt, impresia că îi face o uriaşă favoare prin faptul că e acolo. De ce ai vrea să fii tratat(ă) astfel? E chiar mai umilitor, dacă ai o fărâmă de respect de sine, decât să te refuze şi să se aştepte ca tu, un om matur şi inteligent, să înţelegi.

Nu, gigele, p***zdele nu-ţi datorează o şansă. Suck it up and move on.

Şi cum recomand eu mereu, de câte ori scriu despre iubire: nu vă turaţi la nivel maxim din prima, nu vă faceţi planuri cu pus pirostriile şi alte cele, până nu vă convingeţi, vorba bancului, că celălalt ştie. Şi că dă “partikip”.

Nu faceţi decât să vă cultivaţi diverse boli mintale. Şi e strict vina voastră. Cât timp celălalt nu e implicat cu adevărat, cât timp nu manifestă dorinţă şi dor faţă de voi, bateţi la uşi închise.

Şi da, poţi cere o şansă pentru un job, da, poţi cere o şansă pentru un credit, da, poţi cere o şansă pentru o sponsorizare, da, poţi cere o şansă pentru o candidatură politică. Nu, nu poţi cere o şansă în amor. Sau eşti iubit, sau nu eşti.

***

Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.