Înţeleg de ce să îţi iei boracii poluanţi depedeve fonic şi psihic după tine, când mergi la cinema. Sau când mergi în parc. Sau când mergi la teatru pentru plozi. Sau când mergi în varii locuri unde kinderii să îşi găsească ceva interesant de făcut.
Dar, în pana mea, când te duci la un hipermarket, unde transportul e asigurat de un maxi taxi care vine fix o dată la juma’ de oră – de ce puii mei să iei după tine o liotă de puşlamale răcnitoare şi ţopăitoare, care oricum nu cară nimic din ce ai cumpărat, dar invariabil îi îmbolnăvesc de nervi pe toţi cei din jur? Şi de ce nu eşti în stare să-i educi că ambalajul de Snickers nu se aruncă pe jos, ci la coşul de gunoi? Şi dacă tot ţi-ai luat avortonii după tine, şi tot au iritat mulţimea – mai-mai să se lase cu sânge – de ce să nu ai bunul simţ să stai măcar cu unul dintre ei în braţe, nu să stea ei bine-mersi, comod, pe scaune, în timp ce alţii, cu patru sacoşe, se chinuie să facă echilibristică agăţaţi cu un al cincilea membru de bară??
Concluzia: unii români ar trebui ucişi lent, în chinuri groaznice. Iar plozii lor infecţi – daţi urgent la şcoli pentru handicapaţi – poate-poate nu e târziu, şi se mai alege ceva din ei. Deşi studiile cercetătorilor arată că nesimţirea e ereditară şi inextirpabilă.
*am uitat, scuze
Denisa, la liceul ăla unde predai tu nu invaţă cei mai cuminţi copii din oraş. Ştiu că in clasa a 8a ne-a intrebat diriginta “Unde vreţi să daţi?” Şi jumate din clasa “La Auschwitz!”
Tata a predat la ţară, să vezi acolo manelişti şi ţărani şi cum veneau părinţi la tata cu şpagă, să treacă clasa copii lor dar tata nu accepta. Şpaga: ouă, făină, legume, găini vii, cred că o dată şi un viţel.
Dar să nu deviem de la subect.
dar nu mi se pare că deviem de la subiect.
Este o pură problemă de sensibilitate. Pe mine unul mă amuză să văd copii mici alergând de colo până colo pentru că mă gândesc la incompetenţa părinţilor care i-au adus pe lume (şi este implicată aici un pic de plăcere sadică, aş spune). Se pare că nimeni nu i-a zis lui Gheorghe că o poate f*te pe tanti Miţa fără să iasă un Goe din ecuaţie. You reap what you sow. *insert iron spike in aforementioned person’s head*
Copiii sunt un lucru fenomenal, şi spun asta cu opinia calificată a unui unchi de 4 ori. Sunt ca un fel de mici ghemuri de haos cărora tu trebuie să le impui ordinea, şi ei vor ieşi exact pe măsura abilităţilor tale de a-i forma. And ye gotta admit it: chaos is ten times more fun. N-ai rezista unui singur copil bine odihnit, te asigur:))
P.S. Sunt chiar necesare atacurile la persoană şi insultele? Am citit toate răspunsurile de mai sus, şi ceva nu-i bine. You guess what? Cheers! 😀
na, nu eu am început cu “nu cred ca ai tinut in brate un-cum ii spuneai?-”avorton”, si nu cred ca ai fi in stare vreodata…” Şi nici nu am de gând să trec cu vederea aşa ceva, ok?
în rest, sunt de acord cu afirmaţia: “ei vor ieşi exact pe măsura abilităţilor tale de a-i forma.”
@creatrix – zieam de o mamica “nu prea cuminte”, ba chiar rea de tot. Si nu deviem, din contra: uite unde ajung pustii rasfatati.
@sodiumpenthotal – corect!
@toti – pai, va trebui sa ne gandim la cum ar fi copiii nostri…si sa invatam din greselile altora
hmm, am citit postul şi am urmărit şi primele comentarii. lorena, eu nu cred că ar trebui să te enervezi din orice. ştiu că uneori zgomotul poate fi iritant, dar copiii de obicei sunt hiperactivi, nu ai ce le face. şi nu le poţi da tu educaţie, nici lor nici părinţilor.
iar cu ana ai fost nedreaptă. doar fiindcă nu e de acord cu tine şi găseşte alte strategii de a-şi educa micuţii, nu înseamnă că e imbecilă, încapabilă, ori cum ai mai spus tu acolo.
mi se pare că ţi-am mai zis o dată cât pot deranja asemenea vorbe şi irascibilitatea ta.
dacă te scoteau din minţi copiii din market, puteai să mergi şi să le spui părinţilor şi gata. 😐
înainte să te găseşti tu judecător, era de bun simţ să citeşti comentariile în totalitate, nu crezi?
Sau numai irascibilitatea mea e deranjantă, atacurile la persoană ale altora nu?
precum i-am spus şi lui sodium, nu am făcut decât să răspund unui mod de a comenta. nu vă convine? poate data viitoare vă măsuraţi cuvintele şi veţi primi răspunsuri pe măsură.
Nu va mai tot suparati, gata!
Lorena, mie mi-a convenit! 🙂
the creatrix: all my best!
Pentru toti ceilalti: ma bucur ca v-am cunoscut
In alte țări copii sunt tratați cu mai multă inteligență, se vorbește cu ei și li se explică anumite lucururi, pentru că ei înțeleg, însă copii tot vor face figuri indiferent, sunt copii, sunt un pic emotionally distresssed, you know. Toată problema asta nu are de fapt rezolvare cred eu, pentru ca tu (daca îmi permiți să te tutuiesc 🙂 Lorena ești furioasă pe părinții care nu iși educă copii iar modul în care sunt crescuți copii se schimbă cu educația propriu-zisă a fiecărei generații și asta durează. Deci data viitoare ori îi apostrofezi tu ori… nu știu, îi ignori. Adică asta ar fi concluzia mea dacă eu aș fi fost în situația ta. Dar nu sunt așa că nu știu. Please don’t be mad at me 🙂
laura: nu am de ce să fiu mad pe tine, atâta timp cât ştii să dialoghezi civilizat.
iar problema rămâne în picioare: de ce să îi duci la market dacă nu îi poţi stăpâni?
şi poate îi transmite cineva individei că bucuriile ei nu ne interesează, şi ar fi cazul să le ţină pentru ea.
Na, s-a bucurat si ea ca dialogheaza cu o scriitoare, ba mai mult, o si contreaza, numai ca a gresit adresa.Looool!
Lorena, lasa-i pe copii cu ale lor. Ai luat ceva bun de la supermarket?
Scuze de off-topic, dar: sunt oare singura care gaseste extrem de ciudat obiceiul de a intra pe blogul cuiva ca sa-l bestelesti pe 150 de posturi? Eu una, daca nu-mi place ce/cum scrie un blogger, nu-l citesc. Daca gasesc ceva la care nu ma pot abtine sa nu raspund, las un reply, imi spun parerea, dar daca vad ca omul m-a inteles, dar nu e de acord cu mine, o las naibii balta si navighez pe alta pagina. De ce mama naibii sunt atatia justitiari cibernetici care traiesc pentru a face morala unor straini pe blogurile lor proprii si personale, pe care pot scrie si numai injuraturi de mama daca au chef…? Femeie, nu-ti place, nu citi. Ai spus, toti au auzit, Lorena ti-a raspuns, las-o dracului balta.
Acum on-topic:
Vin de la Real, unde un tatic grijuliu a mers pe principiul “hai sa-i satisfacem plodutului curiozitatile si sa-i dam lectia de biologie la magazin”. El si-a incurajat copila in mod repetat sa puna mana pe caracatita de pe gheata. Pe care un amarat urmeaza s-o cumpere si s-o manance. Daca era atat de plin de avant pedagogic, de ce nu i-a cumparat o bucata, sa se joace cu ea ca si cu plastilina daca vrea? Probabil din acelasi motiv din care toate produsele sunt deschise, distruse si deteriorate in acel magazin, din exces de civilizatie…
Răcuşoară frumoasă, offtopicul tău zic că e binevenit in acest caz. Iti răspund: de ce oamkenii fac ceva atat de diferit de tine? pt ca nu toată lumea gândeste cum gândeşti tu. Te pup.
aha, ok, intre timp io ma duc la o bere, bine? (oricum nu ma aude 😛 ce misto e cand se cearta intre ele!)
pies: pe mess te-am rugat sa-mi dai o adresa de mail. so, da-mi! 🙂
Lorena, ai dat de nişte neamuri proaste. Care tot neamuri proaste ar fi fost în orice loc, nu numai la mall. Zi mersi că nu-i ai ca vecini.
Asta nu înseamnă că toţi copiii sunt nişte animale dăunătoare care trebuiesc ţinute pe cât posibil în carantină până la paişpe ani.
Şi mi se pare cel mai firesc lucru să-ţi duci copiii la cumpărături. Mai întâi că se prea poate să nu ai cu cine să-i laşi. Apoi că lor le place să meargă cu părinţii la cumpărături. Cel puţin nouă ne plăcea 🙂
Iritarea în faţa plozilor prea zghihuiţi cred că ar trebui să ţină cont şi de vârstă. Nu te prea poţi supăra pe un micuţ de doi ani că ţipă şi fuge încolo şi-ncoace – asta mai ales dacă vezi că părinţii fac eforturi să-l disciplineze. Dar dacă după patru ani nu înţelege “nu-i voie”, “fii cuminte”, “nu face gălăgie” – atunci e deja vorba de proastă creştere şi e de preferat să nu ai de-a face cu asemenea exemplare.
Mai e vorba şi de spaţiul în care se manifestă brotacul. Pe când aveam puţin peste un an ai mei m-au dus cu avionul la bunici, pe principiul “mai bine zburăm douăzeci de minute decât să ne chinuim cu el şase ore pe tren”. Am fost calm până la prima turbulenţă, apoi am băunat continuu până am aterizat. Îmi pare rău de ăia pe care i-am traumatizat, dar ce naiba, nu mă puteam teleporta. Aşa că la maturitate am dezvoltat o oarecare toleranţă faţă de urlătorii din mijloace de transport.
În schimb m-am enervat la Luvru. Era o familie cu trei prunci de grădi. Fugeau şi zbierau, dar la un nivel relativ normal pentru vârsta lor. N-ar fi fost nimic ieşit din comun dacă micuţii ar fi fost pe plajă sau într-un parc, dar de ce naiba i-au târât la Luvru? Ce poţi să pricepi din Renaştere la trei anişori? Copiii se chinuie, iar ceilalţi vizitatori sunt enervaţi. M-am gândit că familia respectivă (americani) va fi fiind din masa celor suferinzi de imbecilitate în ultimul stadiu care caută traseul din “Codul lui da Vinci”.
Din ce scrii tu, ăia ce te-au enervat păreau nişte tâmpiţi primitivi. Totuşi orbirea faţă de propriile odrasle se întâlneşte şi la indivizii relativ educaţi.
După ce s-a instalat într-un nou serviciu, tata a vrut să dea o masă pentru colegi – o chestie comună. Dar şefa lui i-a spus “dacă-l chemi pe B. eu nu vin, are un copil foarte rău”. Ai mei n-au prea luat în serios sentinţa tipei. Era “fată bătrână” status care pe vremea aia credeam că se traduce într-o antipatie violentă vizavi de copii şi o stare de enervare continuă.
Ai mei nu voiau nici să jignească familia B. din cauza istericalelor unei nemăritate, nici s-o calce pe nervi pe şefă sfidând-o direct.
Aşa că i-au invitat separat, în altă zi şi au venit cu băieţelul lor de cinci ani. Iar eu şi surorile mele trebuia să ne jucăm şi să avem grijă de el. La sfârşitul zilei mi-aş fi dat cadourile de la aniversare, onomastică, Crăciun, plus ce-mi aducea Iepuraşul numai ca să fiu lăsat să-l bat pe ăla pe îndelete o oră întreagă.
Trăgea sertarele să vadă ce-i înăuntru. Încerca să rupă foi din cărţile lui taică-meu – din ale mele rupsese deja. Maică-mea s-a pus să grămădească îngrozită bibelourile în zonele mai greu accesibile. Oricum plodul răgea înfiorător dacă-i luam din mâini ceva cu mari şanse de a fi stricat. Se trântea la pământ zbierând când nu-i convenea situaţia. Se plictisea rapid de jucăriile ce i le dădeam şi arunca cu ele. Ne lovea cu picioarele. Bine, eu aveam dublul vârstei lui, deci se presupune că trebuia să rezist eroic şi să le şi protejez pe fete.
A vărsat sucul de două ori că i s-a părut distractiv. Arunca pe jos cu saleuri sfârâmate şi bucăţi de prăjitură. Eu şi soră-mea mai mare am reuşit să-l târâm la baie şi să-l spălăm pe mâini să nu mânjească toată casa cu cremă. Asta pe fondul unor răgete de porc înjunghiat şi cu preţul unor şuturi dureroase.
Pe tot parcursul recitalului ai lui se conversau senini cu ai mei şi din când în când îşi priveau duios odorul – ce inteligent, vioi şi plin de personalitate e.
Pe la mijlocul vizitei am rămas singur pe baricade, surorile mele au dezertat plângând şi s-au închis la ele-n cameră – nu le plăcuse combinaţia de tras de păr cu rupt braţul la păpuşă. La sfârşitul vizitei eram pe punctul de a plânge şi eu. Şi cred că şi maică-mea.
După ce în sfârşit au plecat – păreau să se simtă bine la noi – ai mei s-au pus să inventarieze daunele – chestii murdărite, sparte, stricate, plus vânătăile cu care mă alesesem. Cred că în ziua aia ajunseseră să-l considere pe Irod un tip rezonabil.
Aşa că, Lore, te înţeleg un pic …
@Racusoara – stiu cum e la Real, in Mures, cel putzin…Trebuie anuntzata paza la o chestie de genul(am fost agent de paza in vacantza trecuta) si daca o anuntzi, taticul respectiv face ca totzi dracii. Stiu cum e! Eu stiu si cum deschid cutiile de parfumuri, de ciocolata consumata pana la casa nu mai vorbesc.
valer: nu am zis “toţi”, am zis “ăia poluanţi depedeve fonic şi psihic”. De la proaste cu IQ subunitar mă aştept să nu facă diferenţa, dar de la tine am alt orizont de aşteptări. 😉
Şi nu înţeleg dihotomizarea măritată / nemăritată. De ce să judeci valoarea unui om în funcţie de starea lui civilă? Eu sunt nemăritată cronică şi aşa intenţionez să rămân – ţin prea mult la libertatea mea. Asta nu îmi ştirbeşte cu nimic valoarea artistic-literară, sau lipsa ei – zic eu.
De când e cazul să apreciem o femeie doar dacă are şi o remorcă în formă de penis după ea?
Restul lumii: Suntem de acord.
Imi place la nebunie povestea lui Valer şi sper că acuma măcar, la maturitate a trecut peste traume. Fratele meu, te inţeleg. Aşa e şi văru-meu din Iu-Es-Ei. Exact la fel. Mă sperie si părinţii tot timpu “Vai ce deştept şi frumos si plin de personalitate este, vai să nu-l deochi!” Uneori am gânduri macabre faţă de puşti şi mă gândesc să il momesc la baie şi să il pun pe genunchi si să il bat cu sete.
Eu nu m-am supărat la faza cu “nemăritata”, probabil vroiai sa subliniezi ca e o domnishoara batrana si severa. He he…
Eu o să mă mărit si o să fac un singur copil. Nu mai mulţi. Eu fac acel copil din raţiuni egoiste nu pt ca “vaaai, familia, valoarea noastră”.
Sănătate.
Eu nu am zis că m-am supărat, pur şi simplu nu înţeleg. Pentru că e clar că în contextul ăla “nemăritată” e folosit în sens peiorativ.
Eu una cunosc destule “măritate” ciufute şi pisăloage, şi destule “nemăritate” vesele şi pline de chef de viaţă. Deci?
Acuma vine întrebarea: de ce puii mei se apucă unii să facă copii? Seriously! Ai nevoie să creşti un ceva, simţi o dorinţă în tine să ai o fiinţă în grijă, dar în adâncul tău ştii că ai fi un părinte de cacao? Ia-ţi o pisică, un câine, un papagal sau o broască ţestoasă, n-ai nevoie de copil! Plus că animalele îşi ating maximul de inteligenţă mult mai rapid, n-au nevoie de haine (cu excepţia situaţiei în care stăpânul este un fashion-gay care nu se poate abţine de la fundiţe roz şi body-uri pufoase pentru chihuahua) şi pot fi educate într-un timp mult mai scurt. Extra plus, cu un câine mare şi dinţos nu ţi-e frică de tâmpiţi pe stradă, pisica îţi va cere afecţiunea doar când va vrea ea, papagalul va fi amuzant dacă poate vorbi iar broasca ţestoasă nu e gălăgioasă de felul ei.
Şi din multe puncte de vedere este mai bine ca anumite persoane să rămână nemăritate, pentru că altfel doar şi-ar chinui partenerul şi ar spori în mod inutil numărul de cupluri nefericite. Cunosc situaţii de femei care mai degrabă s-ar călca pe ele în picioare doar pentru a nu rămâne singure şi pentru a avea lângă “o remorcă în formă de penis”, chiar dacă “remorca” este bădărană, cretină, incapabilă de a se susţine singură şi în general un avorton ce reprezintă o excepţie statistică. Astfel de persoane (femei sau remorci) ar trebui înlăturate din societate, pentru că populaţia lumii va creşte nestingherită şi fără acestea…
ba mai mult, penthotalule 🙂 există riscul ca aceştia să se reproducă şi să creeze urmaşi de aceeaşi teapă. 😉
De fapt si animalul implica responsabilitati
Damn! Păi ajungem conform zicalei: “Deşi populaţia Pământului este în continuă creştere, procentajul de proşti rămâne constant”. Ummm … shit.
@denisa: Totuşi, nu sunt şanse mari ca broasca ţestoasă să iasă prin cluburi şi să se întoarcă beată muci la vârsta de 12 luni (ani) :))
Buna replica, hahaaaa! Please, spuneti-mi cum pot sa fac sa pun mutritze pe wordpress!!! Emoticoane, adica.
Ma bag si eu cu o explicatie:
Cine PAULA calului mai are timp de educatie pentru copiii cand :gradinitele sunt pline de viroze si diareici, ma-sa lucreaza la “privat” pana la 18-19,00 seara, sub amenintarea reducerii de salariu si a trimiterii in somaj, iar porcu’ de sef se uita toata ziua numa’n curu’ ei, scuzati, gandindu-se daca ar merge sa o “babardeasca” pe la spate, si din ce “unghi” si tat-sau, amarastean, lucreaza la fel la fel, pentru niste amarate de hartii de 100 de roni, din care 90% se duc pe potol si facturi de plata, in conditiile in care 70% din oraseni stau la bloc ( citeste : mahalale de beton pe verticala prevazute cu conducte prin care mai apare cateodata agent termic si apa calda) iar strada ii imbie cu ” iarba” si siringi de unica folosinta,cu pedofili din spatiul UE, tigani care i-ar pune la cersit, cu cate un un picior sucit in Madrid sau la Roma, scoala a devenit fumoar si clasa podium de prezentat fite, etc.?
Noi toti suntem o natie bolnava iar boala se manifesta in diferite moduri, inclusiv cu puradeii la supermarket.
stai să mă explic “poluant” e o chestie tare subiectivă – o femeie va tinde să fie mai îngăduitoare decât un bărbat, o tipă cu copii decât una fără, etc. …
iar statutul matrimonial al persoanei l-am adus în discuţie numai ca să explic de ce alor mei li s-a rupt de avertisment; nu pricepeam eu prea multe la vârsta aia, dar însemna de genul: “e normal să fie mai nervoasă”, “e normal să nu-i placă copiii”
bine, ai mei aveau o scuză: niciodată, în nici o familie nu întâlniseră pe cineva de calibrul micului monstru
oricum ne-am prins foarte repede că femeia avea dreptate
De unde nevoia asta de limbaj gen “boraci, avortoni, …zda cu aere de mama eroina”?
Agresivitatea nu se combate prin agresivitate. Lipsa de educatie nu se combate printr-un astfel de limbaj. Ma intreb daca si copiii Lorenei, despre care deja unii postatori de aici spun cu convingere ca vor fi foarte educati, vor vorbi tot asa cind se vor enerva. “Avortonule, ..zdo” samd. Pentru ca mediul acela, de hipermarket, e stresant pentru copii. Aglomeratie, sute de produse pe rafturi, tentatii, culori, sunete. Si cind sunt atitia factori stresanti la un loc, obosesti. Iar copiii, cind obosesc, nu mai au acelasi autocontrol ca maturii. Da, maturii ar trebui sa-l aiba si sa nu se piarda cu firea in fata unor copii obositi de hipermarket.
Am ingrijit 3 copii in America. Erau tare cuminti. De obicei mergeam la cumparaturi cu cel mic, dimineata, cind nu era nici dracu in magazin. Pentru ca eu eram babysitterul. Si tot il mai apuca plinsul si tipatul uneori.
lorena, nu imi dadeam aere de judecator. am spus “eu cred”. era o parere personala si atata tot.
mama omida: da, e o viziune destul de obiectivă.
valer: ok.
catalina george: nu te supăra că ţi-o spun, dar după faza cu breban, nu eşti omul cel mai potrivit pentru a-mi da lecţii de bună-purtare. din câte se vede, tu ţi-ai pierdut controlul acolo, aşa cum eu mi l-am pierdut în market – să arunce cu piatra ăl de se ştie cu mâinile curate. 😉
Revenind on-topic: tu însăţi spui că te duceai cu copiii “dimineaţa, când nu era nici dracu în magazin”. prin urmare, recunoşti implicit că situaţia descrisă de mine e enervantă cu spume. 😆
miruna: câtă vreme dădeai verdicte, cicălindu-mă pe mine că nu răspundeam cu plecăciuni unei individe venite să mă pună la zid, ba da, fix asta făceai: îţi dădeai aere de judecător!
Al cui e blogul? Al meu.
Am voie să scriu pe el fix ce mă oftică pe mine? Da, pentru că e al meu.
Am voie să pretind o abordare de bun-simţ din partea unora cu care nu ne-am tras de şireturi vreodată? Mi se pare de la sine înţeles.
Lorena, ok, m-ai convins. Mi-am spus parerea, mi-ai scos iarasi ochii cu prostia cu Breban, nu ne vom mai intersecta vreodata. Daca te mai ajuta memoria, incearca sa-ti amintesti ca nu am folosit niciodata un limbaj gen “avortoni” si “boraci”. Nici in cazul Breban, nici in cazul altcuiva. In plus, chiar nu ai inteles comentariul meu. Si, intr-adevar, nu suporti nici o critica.
Toate cele bune. Si sper sa nu ne mai intersectam vreodata, m-ai convins. 🙂
Drăguţă, nu ţin minte să te fi inoportunat sau să te fi căutat vreodată. aşadar, asta cu “intersectatul” tot din iniţiativa ta s-a întâmplat.
nu văd de ce te irită rugămintea de a ridica piatra doar când te ştii nevinovată. oare nu suporţi critica? 😀
Da, si eu sunt copil (15ani) dar niciodata nu am deranjat cu un sunet pe frecventa inalta pe nimeni, niciodata nu am ocupat un loc in midibuzele sau maxi-taxiurile alea gratuite.
Te rog / Va rog (sa nu par nesimtit, nu ca nu as fi) sa nu generalizati deoarece nu toata suflarea sub 18 ani face la fel.
Vina este a parintilor fiindca au dat milioane de lei si zile ca sa creasca niste “pagube”..
In orice caz, ideea e ca nu e bine sa generalizezi.
cred că am precizat destul de clar că nu mă refeream la toţi copiii, ci doar la cei cu scandalul.
Recomand citirea cu atenţie a textelor, şi abia apoi comentarea lor.
Scuze, nu am vazut fiindca mi-au atras atentia cuvintele de genul “avortoni sau boraci”
Am si eu o intrebare, ai fost vreodata copil sau te-ai nascut direct la calculator scriind pe blogul tau?
Sincer mi se pare un limbaj aiurea cand faci referire la niste copii.
Ma rog, nu ma baga in seama…
BTW, imi plac celelalte postari, dar asta cu referire la “boraci” e cam deplasata 😀
Mie-mi spui? Acum mai nou si aeropoartele si avioanele sunt pline de plozi. Iti strica orice bucurie a calatoriei, orice chef. Locul cu duty free si persoane plecate cu business devine loc pentru urlete si schimbat scutece. Racnete cat ii tine gura in timpul zborului plus bonus daca ai sansa de a nimeri cu ei si in autobuzul shuttle spre aeroport. La orice ora te terorizeaza cu ei.