(Postare paradoxală pe un blog numit “La Nouvelle Sappho” 😛 )
Iubim bărbaţii (PE UNII DINTRE EI) pentru că se fofilează mult mai puţin decât noi. Pentru că au momente dezarmante şi înduioşătoare de sinceritate stângace, pentru că lipsa lor de proximitate e extrem de drăgălaşă, pentru că spun tâmpenii şi te fac să râzi, pentru că ştiu să fie generoşi în cele mai neaşteptate feluri, pentru că dacă le povesteşti o problemă sar imediat să o rezolve şi nu stau să bocească pe lângă tine, pentru că le pasă.
Iubim bărbaţii pentru că uneori ştiu să fie adorabil de cavaleri, pentru că au o anume discreţie a emoţiilor, o anume discreţie a gesturilor de afecţiune, o anume discreţie a sentimentelor. Şi îi iubim pentru că au cu adevărat nevoie să fie iubiţi şi pentru că ŞTIU SĂ OFERE RECIPROCITATE.
Bun. Acest mic cărtărism – care include o anume categorie minunată de bărbaţi – mi-a fost inspirat de o seară lipsită de inspiraţie. Nu aveam chef de scris, deşi ar trebui… şi am intrat în vorbă cu Doomy din lista de mess. Care îmi povesteşte de o fostă mare iubire “cam hookerish”. Nu mă pot abţine să nu remarc. “Numai de astea vă îndrăgostiţi.”
Şi omu’ îmi spune o chestie care mă sparge. O chestie de o sinceritate năucitoare. ” pur şi simplu, am nevoie să nu fiu singur. şi marele meu obiectiv e să ajung cu mulţi bani, să arăt bine şi să fiu deştept. şi să găsesc una suficient de ruptă, care să depindă de mine şi să nu mă părăsească niciodată”
Mie îmi îngheaţă mâna pe mouse. Uaau! And I thought I was the vulnerable one!
Ca să nu mă emoţionez, îi propun în glumă:
“bine, mă, până o să ai tu bani mulţi o să fiu eu suficient de expirată să corespund condiţiilor tale.”
La care omul îmi răspunde:
“îţi dau timp până în iulie să expiri”.
Îi răspund în glumă: “dar ce sunt eu, nuga cu alune?”
Dincolo de glumă, e genul ăsta de atitudine frumoasă, fermă şi masculină, care îi face pe unii bărbaţi irezistibili. Şi cavaleri, şi nebuni, şi bufoni, şi minunaţi. (Şi cu asta Doomy intră cu fală şi glorie la noi în “blogroll”)
OK, discuţia a fost o glumă. Dar m-am simţit câteva clipe ca prinţesa din Turnul de Cristal, curtată de Făt Frumos? M-am. 🙂
Şi de-asta iubim bărbaţii. PE UNII.
@winnetou: am şters destule. dar nu le pot şterge chiar pe toate.
@pheidippides: braaaaavo! asta era ideea postării! înseamnă că totuşi, cine vrea, pricepe!
Am zis ca voi citi maine “de ce iubim barbatii” si mai bine asa faceam.Cat de mult mi-a placut post-ul, cine m-o fi pus sa parcurg si din comment-uri? misoginism, mercantilism, Elodia..ce-i asta, domne? sunt confuza..!Textul e super, insa.Pacat ca eu nu-i pot iubi la fel, nu stiu ce mama naibii am cu ei(cu unii dintre ei, cu prea multi “unii”).Si gata, noapte buna, ca in stilul asta nu mai ajung eu in pat si maine la birou…si dupa munca iar nu mai ajung la intalnirea cu prietenele si iar mi le pun in cap…si..Anyway, nice to meet u, Lore!
acel “bravoooo” atrage dupa sine şi nişte caramele pentru că am descifrat ceva clar ca lumina zilei? 🙂 şi te inşeli amarnic cu priceputu’. corect e aşa: “cine poate, pricepe!”…
<>
Poate off-topic, dar de ce numai de astea ne indragostim?
On-topic: Doomy e naiv. “Ruptele” nu-si permit sa depinda, ele gandesc un minut inainte.
Vara trecuta ascultam in parc o discutie intre teenage girls:
– ce preferi, unul frumos sau unul cu bani?
– unul cu bani, sa il omor si sa il iau pe ala frumos!
– nu ma stressa ca sublimez –
P.S.: break a leg la roblogfest 2008. te-am votat pe unde te-am gasit 😉
off-topic: voi ştiţi.
on-topic: m-am săturat să repet că nu vorbele contează, ci ceea ce vrem noi să desprindem din ele.
si eu m-am saturat sa spun ca nu neaparat ce “vrem” a desprinde din ele, ci ceea ce “putem” desprinde din ele. ca daca poti, ai mai multe sanse de reusita cand vrei, dar daca doar vrei, fara sa poti, e cam in van.
Vad ca v-ati saturat de on-topic.
Revenim la off-topic? 🙂 Mi se pare un truism, si totusi sper ca altii il pot explica…