Ieri, am văzut pe social media că unii oameni s-au cam enervat că Gigi Becali și-a anunțat candidatura la prezidențiale. Că de ce, că de ce e nevoie și de ăsta, că vrea putere, că așa și pe dincolo.
Mie mi se pare că e un lucru bun faptul că acest om candidează, și iată de ce:
1. Nu cred că toți suveraniștii sunt vânduți lui Putin.
Există o felie de populație care e în mod sincer dornică de mai multă cultură românească, mai multă atenție față de tradiția românească și mai multă iubire de țară. Nu e vina lor că Putin a detectat că acestor oameni nu li s-a propus anterior nimic și a înființat aceste partide neofasciste care îmbină naționalismul de paradă, declarativ și pompos, cu decizii deopolitice și economice distructive, cum ar fi retragerea din NATO și UE.
Becali este o noutate: un naționalist care înțelege foarte bine importanța apartenenței la NATO și UE și nu merge după fentă. Acest interviu rămâne iconic:
Strict pe baza acestui interviu, Becali îi bate la logică și gândire critică pe Georgescu, Șoșoacă și Simion. Și oferă o opțiune pentru naționalistul care nu vrea să moară de foame într-o Românie izolată, la mila lui Putin, părăsită de investițiile Europei.
2. Becali nu joacă după cum i se fluieră.
Un lucru care mi-a plăcut la Bolojan e modul în care, luat agresiv de intruziunile lui Trump și Musk, și de obrăzniciile sfidătoare ale lui Georgescu, a pus piciorul în prag și, în loc de o lungă justificare, a spus: Turul 2 e anulat legal și constituțional, din cauza intruziunii străine, jucați-vă la scara voastră, hai, Macroane, la o bere. În timp ce Crinuț Antonescu se panicase tot și explica cum trebuie să ne cerem scuze cu basca în mână că am dat amenințarea putinistă la o parte. Bitch, no, nu trebuie să ne cerem nicio scuză, e țara noastră și am muncit prea mult s-o ridicăm la un anumit nivel pentru a ne arunca în cap să pupăm c*r dictatorial la ordin.
Nici Becali nu pare genul care să se sperie de agariceli de-ale lui Musk și de bășini de-ale lui Putin, pentru că a avut de a face cu agariceli și cu bășini de când se știe. E bine de știut că au și suveraniștii o opțiune care să manifeste suveranitate reală.
Pentru că Dilimache e efectiv marioneta lui Putin, Șoșoacă are nevoie de multă, multă, MULTĂ terapie să ajungă măcar la nivelul de adult funcțional în societate, iar Simion e o cârpă fără individualitate. Cum să renunți la candidatura ta să-l ridici pe Georgescu, care te face sorosist la televizor și lipsește de la mitingul pe care tu îl organizai pentru el? Eu în lumea imediat următoare mi-aș fi detașat imaginea publică de a lui Dilimache, mi-aș fi reafirmat candidatura și aș fi mimat că Dilimache a încetat să existe pentru mine. Nu să organizez în continuare miting de suport pentru unul care îmi tot arată cu cât jet urinează pe suportul meu.
3. Becali nu ia voturi liberale, ia voturi naționaliste.
Și sincer, fiecare vot luat de la triada neagră Georgescu – Șoșoacă – Simion, acest triunghi neuronal al Bermudelor, e o veste bună. Mă bucur că va candida și Ponta. Cu cât mai mulți, cu atât mai bine. Să ajungă la toată lumea.
4. Becali nu are postaci.
Când nu văd conturi fake țipând că trebuie să votezi masiv cu cutare, e semn că acel candidat chiar crede în sine și în ce propune. Și chiar dacă nu spun nimic, văd postacii de la o poștă. Și pe cei care mă înjură, și pe cei care mă aprobă. Contul de postac e evident pentru mine, după 15 ani de online.
5. Becali are o latură socială.
Atât Becali, cât și guru, au avut multe afaceri cu statul și au absorbit o mulțime de bani. Dar în timp ce guru nu dă nimic nimănui, și direcția banilor e doar de la alții spre el – de unde toți acei milionari care îl fugăresc că i-a făcut de bani și droaia de bodyguarzi de zici că e Michael Jackson la prima venire în România – Becali are un lung istoric de binefaceri. Sigur, multe promovate gălăgios, dar dintre unul care nu dă nimic nimănui niciodată și unul care vrea să ajute pe cel mai năpăstuit decât el, prefer omul care vrea să ajute.
6. În caz de război mondial, am mai multă încredere în Becali.
Să-l alegi pe Dilimache Putinescu președinte înseamnă să intri în război alături de ruși, să îți întorci Europa împotrivă, să urmeze patru ani de măcel sângeros și, la final, americanii să aleagă un președinte democrat, ăla să se întoarcă la aliații de drept, iar România să împartă sancțiuni de război, foamete și mu** cu Rusia, jefuită până la ultima cărămidă.
Nici măcar aliații istorici ai Rusiei, Belarusul, nu s-au băgat în conversația despre Ucraina cum a făcut-o Dilimache Putinescu. Nici Viktor Orban, un pro-putinist declarat.
Becali ar alege corect Europa și, după acei patru ani, ne vom fi situat de partea corectă a istoriei, ca patrie martiră, și am primi ajutor euro-american pentru reconstrucție. Și pare genul care nu se intimidează, nu se sperie și știe să distingă o amenințare reală de o tentativă de manipulare.
7. Până la urmă, fie că ne convine, fie că nu, naționaliștii formează 30% din populație.
Și dacă leneșii noștri nu se duc la vot, după bun obicei românesc, ei vor da președintele. Măcar să fie unul cu care poți să te înțelegi.
Iar dacă leneșii noștri se duc la vot, totul va fi bine.
***
Cafeaua de la tine e inspirația mea. 😀
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
***
Sh*t They Say