De ce urâm popii

Prin însăşi menirea lor, popii sunt consideraţi “aleşii Domnului” şi investiţi cu o autoritate pe care ei, ca oameni, nu o merită deloc. Conştiinţa că eşti “ăl ales”, dacă nu se însăilează armonios pe o anume conştientizare a propriei umanităţi, dă naştere la monştri. Pentru că respectivul “ales” va încerca să îşi impună fixismele personale drept “vrerea Domnului”.

Nu mă apuc să vă plictisesc, amintindu-vă câte tâmpenii au făcut “aleşii Domnului” de-a lungul istoriei, câte idei progresive au anihilat în faşă, câţi oameni au dezinformat şi câţi au torturat. Câte crime au comis, cu justificarea senină că o fac în numele Domnului…

Bun, poate e prea mult, pentru un filmuleţ în care un popă brazilian spurcă producţiile Disney. Dar m-am enervat nespus!

Spumegând de nervi, m-am uitat peste programul Cartoon Network (căruia sfinţia sa nu are nimic să-i reproşeze! Satana, vezi bine, e toată adunată în Disney! :D). Titluri: “Robotboy”, “Laboratorul lui Dexter”, “Fetiţele Powerpuff”, “Pet Alien”, “Familia mea de spioni”.

Pe PRO TV: “W.I.T.C.H.”

Pe Antena 1: “Transformers: Cybertron”.

Deci… într-o lume a desenelor animate robotizate, abrutizate, spionizate, efecte special-izate, un “ales al Domnului” se găseşte să denigreze una din puţinele companii care şi-au păstrat umorul, căldura, frumuseţea imaginilor, şarmul personajelor.

Iată un sample din acel “Lion King” care, după cum afirma alesul, îi pregăteşte pe ucigaşii de mâine:

Later edit: iată şi un sample din feeria marină numită “The Little Mermaid”

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

No Responses

  1. blogideologic says:

    Umanism bizantin în Mişcarea Rugul Aprins
    Observaţia domnului Marius Vasileanu: ‘În cei câţiva ani cât a fost posibil, Pr. Ioan Kulaghin a devenit elementul central al Mişcării Rugul Aprins iniţiată de Sandu Tudor.’ (excerpt din Încercările sfinţilor, în România liberă de la 16 Noiembrie 2007), mi se pare a fi un gând extraordinar care ne permite legarea unor date aparent disparate din cultura română. Ştim că Mihai Eminescu arăta un deosebit respect (sau poate interes intelectual special) faţă de gramatica generativă bizantină instituţionalizată în textele din Oikumena slavonică. Această gramatică va fi şi nucleul de autentificare pentru ideologia panslavistă din secolul XIX, care apare practic în acelaşi timp cu ideologia sionistă. Mihai Eminescu îşi schiţase un program de lectură a textelor din Oikumena slavonică, program ce nu l-a mai putut împlini. Să nu uităm că ‘limbajul slavonic’, strălucită victorie a ‚gramaticii generative’, a fost la origine un limbaj artificial, creat prin iniţiativa patriarhului Photius care îi va antrena ulterior pe fraţii Kiril şi Metodiu la întreprinderea Reformei Cirilice. Această gramatică generativă propagată prin Reforma Cirilică printre triburile slave dezbinate le va unifica într-o foarte mare măsură, în detrimentul masei de protoromâni sau de români novaci. Numai gramatica generativă a Reformei Cirilice va injecta cimentul stabilităţii în bariera slavă din jurul României, rupând mare parte a peninsulei balcanice din masa de neo-latinitate creată prin ‘socii’-alizarea populaţiilor locale non-eline de sorginte antică. Multe câştiguri de civilizaţie din Romania Orientală (secolele IV, V, VI) se pierd atunci. Astfel, cu toate că proveneau ei înşişi dintr- o veche populaţie balcanică ‘socii’-alizată, liderii Asăneşti ai celui de al doilea Ţarat bulgar, sertizaţi în montura elitei militare bulgare de extraordinară cruzime, dăduseră ordin să se taie limba popilor care ţineau slujba în limba română. Popii români refuzau să citească slavoneşte, mimau numai, de unde a apărut şi expresia ‘boscorodeala popilor’. Trebuie să mai înţelegem că şi acum este necesară construirea unei punţi culturale până la Rusii. Istoria vrea o reconcilire echilibrată. Nicolae Titulescu a căutat -o. Dar nu trebuie să facem greşeala lui de a coborî garda. Uitând ca în Rusii se ascund predatorii care se cred ‘poporul ales’ în tradiţia vetero-testamentară. În surfing pe discurs, reamintim că trecea un an până când papa Inocenţiu al III-lea, după ce preluase puterea ecleziastică supremă în catolicism, ordona după priorităţi documentele cancelariei papale. În decembrie 1199, el dicta ca răspuns scrisoarea pentru ‘nobilul bărbat Ioannitsa’, fratele cel mic al vlahilor Petru şi Asan. Conţinutul scrisorii arăta că se adresează unui latin oriental, nu unui bulgar. Este posibil ca prima scrisoare, accentuând un arbore genealogic roman, să fi fost trimisă la Roma de Petru şi Asan, care nu se simţeau cu nici un deget bulgari. În scrisoarea lui Ioniţă, acesta se intitulează singur: ‘Caloiohannes Imperator Bulgarorum et Blachorum.’ Dar Caloianul descântecelor noastre nu este acest Caloiohannes. Există un detaliu relevant. Textul era traducerea unei epistole greceşti, care la rându-i translata textul iniţial în slavonă, limbaj artificial inventat de primul umanism bizantin. În toate scrisorile, Ioniţă accentueaza înrudirea sa cu vechii ţari bulgari, cu Simeon şi Samoilă. Nu este mai puţin adevărat că Ioniţă introduce şi o informaţie despre vechea arhiepiscopie pentru latinii orientali: ‘Deus qui reduxit nos ad memoriam sanguinis et patrie nostre a qua Descendimus’ dar certamente pasajul acesta fusese iniţial redactat în slavonă. Inocenţiu al III–lea, care a fost cel mai puternic dintre suveranii pontifi, în sensul puterii lumeşti absolutiste, comite marea greşeală de a cere doar reînfiinţarea arhiepiscopiei latinilor orientali, fără să contracareze măiastra lucrare gramaticească a lui Fotie, Kiril şi Metodiu, o lucrare gramaticească pentru limbile slave care a creat nucleul logic cel mai dur pentru panslavism. Să fie limpede, ţarii (Imperatorii, secretarii generali, preşedinţii) Rusiei, cei vechi şi cei noi (din secolul XXI) nu erau şi nu sunt puternici doar prin forţa armată, cât prin sinergia argumentului logic : în această zonă unde vor să conducă, prima gramatică de vernaculară a fost gramatica romanilor Kiril şi Metodiu pentru slavonă, o limbă creată artificial, cărturăreşte, la fel ca sanskrita, şi tocmai din aceste motive un limbaj extraordinar de puternic. Pentru noi, românii de azi, Bizanţul are semnificaţie negativă doar pentru faptul că, prin gramatica generativă cirilică instituţionalizată şi sprijinită, Doamne! pe atâta amar de cultură elină, o alfabetizare extrem de rapidă în Oikumena slavonică pe care a creat-o în ţinuturile noi de la nordul imperiului roman de răsărit a învins gramatica generativă sălbatică şi spontană, –trăsături proprii actului inteligent genuin–, primitivă în sensul sincretic, propagată de românii novaci prin brazda plugului mare ce defrişa noi pămînturi în nord şi in răsărit de ceea ce numim acum România. Eu tind să consider că Părintele Ioan Kulaghin a putut deveni elementul central al Mişcării Rugul Aprins iniţiată de Sandu Tudor, numai prin amprenta acestei gramatici instituţionalizate bizantine. Spiritul acestui umanism al lui Fotie, Kiril şi Metodiu a creat o adevărată Academie cu fond printre cărturarii români din grupul Rugul Aprins. După experienţa Rugului Aprins, în care un rol l-a jucat şi influenţa bizantină a lui Ioan Kulaghin, toţi acei cărturari vor scrie altfel în limba română. Pot să fie date multe exemple, să ne oprim numai la cazul Vasile Voiculescu. Însuşi G. Călinescu, extrem de atent la fenomenele literaturii române, aude că Vasile Voiculescu a început să practice un nou tip de scriitură. Despre care noi putem zice, umili, că este de o calitate care egalează scriitura lui Mihai Eminescu. Cel puţin doar în sensul descris văd eu influenţa Părintelui Ioan Kulaghin asupra culturii române.
    Titus Filipas, blogideologic.wordpress.com

  2. blogideologic says:

    Academicianul Alexandru Duţu şi spiritul lui Condillac
    Cred că academicianul Alexandru Duţu –care îl citează frecvent în opera lui pe Fernand Braudel–, a fost unul dintre cei mai oneşti, şi fericiţi! intelectuali români din perioada comunistă. Trebuie totodată să amintim în mod expres faptul că academicianul Alexandru Duţu fusese marcat în formarea sa intelectuală de spiritul mişcării culturale ortodoxe române Rugul Aprins. Această mişcare culturală ortodoxă şi “ilegală” de la noi a demonstrat că patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, chiar şi în cele mai aspre condiţii politice, a îndeplinit funcţia de locţiitor al catedrei episcopale din Cezareea Cappadociei, anume aceea de a permite condiţiile pentru asigurarea legăturii fertile între gândirea filosofică şi teologie.
    Fără să ştie, fără să devină vreodată măcar conştientă de aceasta, în ruptura sa de Moscova petrecută în anul 1962, guvernarea comunistă a României va resuscita spiritul lui Condillac într-o formă modernă. Reamintim că spiritul abatelui francez Bonnot de Condillac influenţase ideologic formarea Partidei Naţionale a primilor liberali români din secolul XIX. La începutul anilor 1960, iată cum şi comuniştii naţionalişti români realizează importanţa educaţiei, precum şi revenirea la modelul cultural francez! Care, din fericire, era promovat cu foarte mare acurateţe de către intelectuali de seamă din Partidul Comunist Francez. Aceşti intelectuali comunişti din Franţa generalului Charles de Gaulle nu întrebuinţau ‚limbajul de lemn’, ci reprezentări ontologice autentice.
    Ministrul culturii din guvernul patronat de generalul Charles de Gaulle, scriitorul André Malraux (1901-1976), simpatizant al cauzei comuniştilor şi în războiul civil din China, şi în războiul civil din Spania, şi în lupta Uniunii Sovietice împotriva lui Adolf Hitler, demonstra totuşi că era tensionat de Absolut când pronunţa fraza scolastic- anselmiană: « Le XXIe siècle sera religieux ou ne sera pas. » („Secolul XXI va fi religios ori nu va fi deloc”). Era poate îndemn la o nouă Contra Reformă. Mesajul lui nu era exprimat în ‚langue de bois’. Reamintesc, limbajul de lemn este destinat să blocheze lucrul gramaticii generative naturale. În materie de educaţie, comuniştii francezi aveau pregătit, încă de la sfârşitul celui de al doilea război mondial, “planul Langevin-Wallon”.
    Paul Langevin (1872-1946) , fizician celebru, provenea dintr-o familie muncitorească. În 1871 pe colina Montmartre, mama lui asistase ca martoră adolescentă îndurerată la împuşcarea communarzilor. Putem bănui că istorisirile mamei despre amintirile adolescenţei i-au determinat în mare măsură atitudinea politică foarte radicală. Istoricul sorbonnard Pierre Miquel are dreptate să caracterizeze urmările uciderii communarzilor: “Rana deschisă se va cicatriza cu greu: asemenea masacru influenţează viitorul politic şi împinge mentalităţile spre atitudini extreme” (traducerea aparţine domnului Florin Hera). Prima reacţie populară, neaşteptată! a fost să asocieze sângele communarzilor cu sângele cuplului regal Louis XVI şi Marie – Antoinette. În consecinţă, se creează pentru prima oară condiţiile cele mai propice de restaurare, sinceră şi larg acceptată, a regalităţii în Franţa. Contele de Chambord putea deveni atunci regele Henric al V-lea. Aşa cum ne povesteşte Victor Hugo în Mizerabilii, Henri era un nume regal foarte iubit de popor. Aceasta pentru bunul motiv că Henric al IV-lea dorea ca fiecare familie franceză să aibă duminical o găină grasă în oala de supă! Contele de Chambord nu devine rege doar dintr – un simplu capriciu personal. El nu acceptă ca drapel naţional tricolorul, sub care obţinuse atâtea victorii armata franceză. Care la rândul ei nu va accepta baniera cu florile de crin, niciodată steag naţional francez. Însă baniera cu florile de crin va fi votată ca drapel naţional de către cetăţenii Quebec-ului modern !
    Paul Langevin, –Angevinul, dacă am încerca să-i traducem numele–, a fost savantul francez care l-a invitat pe Albert Einstein să conferenţieze în Franţa după primul război mondial. Tot el a facilitat şi plecarea fizicianului George Gamow din Uniunea Sovietică. Iar Henri Wallon (1879-1962) era un pedagog şi psiholog francez mergând pe linie “senzualistă”, adică în siajul gândirii lui Condillac, fiind specialist în psihologia copilului. El este nepotul politicianului francez Henri Wallon (1812-1904), acela care observa după zdrobirea Comunei din Paris că Republica franceză nu avea legitimitate, şi propunea un apendice legislativ cunoscut ca ‘amendament Wallon’. Amendamentul înscrie pentru prima oară cuvântul République în Constituţia Franţei. Acelaşi parlamentar Henri Wallon din secolul XIX are şi ideea septenatului prezidenţial. Îl va inspira mai târziu pe generalul Charles de Gaulle pentru textul instituţional la crearea celei de a V-a republici franceze.
    În secolul XVIII, un alt Henri Wallon, strămoş cu încă două generaţii mai vechi, trăia modest ca profesor meditator particular – maître libre-, pentru citire şi scriere, însă la înălţimea spirituală a Epocii Luminilor. Totuşi nu toţi intelectualii Epocii Luminilor aveau dreptul să intre în saloane! Stră-strănepotul acestui intelectual ce nu era admis în saloanele Franţei din secolul XVIII va scrie cartea „De l’acte à la pensée” (Flammarion, Paris, 1942). Îl consider a fi cel mai consistent text de psihologie din secolul XX, extrem de greu de tradus în alte limbi decât în cele neolatine, şi poate încă mai greu de „digerat” intelectual (citiţi de pildă excelentul capitol despre « indicii », la fel de dificil ca şi capitolul matematicii tratând despre varietatea Cantoriană). Este necesar să precizăm, Henri Wallon se simţea comunist numai în dimensiunea restrictivă că accepta materialismul dialectic. Care-i un fel de Weltanschauung comunist. Adevărul este că lucrările ştiinţifice ale lui Henri Wallon erau pline de judecăţi inedite. Iar în măsura în care acele judecăţi erau formulate şi acceptate prima dată numai de el, se constituiau automat în tot atâtea exemple de judecăţi dialectice în cel mai pur sens al epitetului dialectic. În limba română, textul lui Henri Wallon despre psihologia formării gândirii copilului plecând de la actele sale în interacţiunea cu lumea va fi tradus de academicianul Alexandru Duţu.
    Titus Filipas, blogideologic.wordpress.com

  3. blogideologic says:

    “Pt ca divinitatea nu e vizibila sau palpabila”
    Poetul Tudor Arghezi nu înţelegea că Dumnezeu este Absolutul atunci când scria – “Vreau să te pipăi şi să urlu: Este!”. Este dificil să înţelegi teologia Sfinţilor Ierarhi, distincţia între esenţă (ousia) şi energie (energeiai). Dar nu trebuie să îl blamăm pe Tudor Arghezi. Sir Isaac Newton a cheltuit mult timp şi a depus mult efort intelectual pentru înţelegerea teologiei Sfinţilor Ierarhi. Au fost, aceia, genii în starea cea mai pură.
    Titus Filipas, blogideologic.wordpress.com

  4. hairomania says:

    popii sunt misto. noi, ceilalti, avem accese.

  5. nimicspecial says:

    minte bolnava. daca i-as trimite o sticluta cu urina mea ar gasi si in ea o conspiratie, o substanta toxica care ar putea fi folosita la fabricarea bombelor nucleare. asa-i .

  6. romoflorin says:

    Lorena, cred ca intrebarea se pune daca omul ala are dreptate in ce spune. O mai fi exagerand el, dar asa trebuie pusa problema. Nu este bine sa blamam toata “popimea” de la un sg caz. Asa este peste tot: invatamant, politica, economie, etc., etc. Si daca un preot isi tradeaza Dumnezeul si oamenii, nu inseamna ca nu exista Dumnezeu din cazul asta, si nici preoti chemati de Dumnezeu.

    Cat despre subtilitatile din desene, poate nu ai timp sa studiezi fenomenul, si e normal, ai servici, familie, viata sociala, poate scoala, etc. Cand sa le faci pe toate? Dar in statistici “cartoon network” apare printre cele mai violente posturi tv. In fine, o schimbare se urmareste in lume si se actioneaza bine, la varsta tanara si “sub tanara”, adica la copii.

    Nu trebuie sa vorbim usor despre fenomene ca cel de sus, sau “popime”, pentru ca este ca si cum l-as urechea eu pe Motzard: “De ce a pus un Si bemol in nu stiu ce piesa?”.

    In rest, iti inteleg mahnirea, propabil ai corelat si cu alte experiente personale din viata ta, cazul cu pricina.

  7. Lupu says:

    cum ti-ai pus counterul de useri online? incercam si eu sa il pun dar nu imi iese

  8. Lorena Lupu says:

    hairomania, nimicspecial: loool

    romoflorin: dă-mi voie să îţi sugerez pe viitor, înainte de a sări cu commentul, să citeşti ceea ce comentezi. altfel, pe viitor, te trimit direct la spam.
    una la mână: eu nu am condamnat toată popimea, ci popii absurzi.
    două la mână: eu nu am apărat Cartoon Network, ci am spus TOCMAI FAPTUL CĂ: ATUNCI CÂND CARTOON NETWORK E ATÂT DE AL DRACU’ DE VIOLENT, UN PROST DIN BRAZILIA SE GĂSEŞTE SĂ-L BĂLĂCĂREASCĂ PE WALT DISNEY ŞI SĂ-L ACUZE PE CEL MAI VALOROS ARTIST -subliniez artist, da??? – AL DESENELOR ANIMATE DE PORNOGRAFIE ŞI ALŢI O SUTĂ SĂ ÎL OVAŢIONEZE!!! CE DRACU’ NU Ţi-E CLAR???
    PENTRU A ARGUMENTA FAPTUL CĂ ĂLA ABEREAZĂ LA GREU (lucru pe care orice privitor de filme Disney îl ştie, numai ăia care se trezesc comentând de-a-mboulea ceea ce nici nu citesc îl contestă) am postat două filmuleţe.
    Şi ce cine compari tu cu “Motzard”??? (care e Mozart, by the way)??? Pe aberantul ăsta sinistru? Sau comentezi în continuare fără să judeci ce spui?
    Şi unde naiba (arată-mi tu mie negru pe alb, sau alb pe negru) am zis eu ceva cum că nu ar exista Dumnezeu, sau credinţă? Într-un cuvânt, tot comentariul tău bate câmpii, la modul cel mai serios. Mi-ar fi ruşine să fac o asemenea paradă de inadvertenţe pe blogul altcuiva.

    Lupu: iei un text widget, în care pui html-ul.

  9. mentosan says:

    O la naiba. Tocmai când comentam şi eu treaba lu florin, mă trezesc c-al meu comentariu nu mai e de actualitate. 😀

    “Romoflorin: Cred că exact la asta se referea Lorena. La faptul abundă violenţa (şi nu numai) în desenele animate difuzate pe posturi gen Cartoon Network. Şi în condiţiile în care vezi numa’ roboţei şi extratereştri care se bat la televizor, popa din clipu de mai sus se ia de Disney. Disney care încă face desene animate cu animăluţe drăguţe şi pufoase gen Bocănilă din Bambi. Dar aşa am înţeles eu. Scuzată să-mi fie greşeala în caz contrar.”

    La asta dădusem submit, dar mi-a dat wordpress eroare şi a trebuit să mă întorc. Mnezei. 😛

    Btw, Bocănilă preşedinte. 😀

  10. Lupu says:

    am reusit. tnx

  11. Lorena Lupu says:

    mentosan: sunt oameni care comentează fără să citească atent un post, doar ca să se (s-o spunem pe româneşte) bage în seamă. aşa face şi dadatroll, dar măcar dadatroll recunoaşte. 🙂

    lupu: lup la lup nu-şi scoate ochii. 😀

  12. v says:

    “Poetul Tudor Arghezi nu înţelegea că Dumnezeu este Absolutul atunci când scria – “Vreau să te pipăi şi să urlu: Este!” (…) Dar nu trebuie să îl blamăm pe Tudor Arghezi.”

    vai, nu mai pot! sa nu-l gonesti cumva pe domnul acesta. sa mai vie…
    😀

  13. Lorena Lupu says:

    v: eu nu gonesc pe nimeni, niciodată. ce-i drept, unii nu ţin cont de sensibilitatea mea înnăscută când comentează. aceştia în genere, se gonesc singuri. 😀
    ce-i drept, în momentul în care înţeleg că au de a face cu o femeie vulnerabilă, care reacţionează intens la lovituri, şi încep să se comporte normal, eu îi primesc înapoi. doar ştii.

  14. v says:

    pai, sa reactioneze femeia vulnerabila, dar nu la lovituri care n-au a face cu mneaei.
    ca doar stii…
    😀

  15. Lorena Lupu says:

    măi, acum… femeia vulnerabilă se mai îmbracă şi în garderobe de împrumut (adică ia asupră-şi şi ce nu trebuie. :D.

    fiecare avem micile noastre idioţenii.

  16. v says:

    (pst! ‘fiecare are’. nu-i da liber la publicare, ca nu de asta l-am scris.)

  17. v says:

    bueeeeey…!

  18. Lorena Lupu says:

    îmi pare rău, era prea fain.

  19. danielomae says:

    postarea numarul 69 … de unde rezulta ca popii au lipici la contre – ori numai simpla lor pomenire reuseste sa mentina discutia la un nivel alert si ridicat ?

  20. Lorena Lupu says:

    loooool. uneori am impresia că mă vânaţi când sunt la calculator. atunci comentează multă-multă lume. 🙂

  21. danielomae says:

    cred ca exista o explicatie mai simpla.. la ora asta mai ajungem si noi acasa si, dupa ce ne linistim putim, mai dam o raita pe net..
    .. si atunci comentam 😉

  22. Jan says:

    Pana acum nu am vazut decat cateva comentarii pertinente. Toate din partea lui “blogideologic”. Cea mai interesanta a fost comparatia subtila (o numesc asa pentru ca n-a fost observata de nieni) dintre disputa Badilita contra Dumitru Staniloaie, pe de o parte si… va las pe voi sa ghiciti. Comparatia nu a avut rol moralizator, nici sarcastic, nici de a arata caracterul semidoct (in cel mai bun caz) al mintilor odihnite care au postat. Dimpotriva, puncta foarte simplu diferenta de perceptie, dusa la un alt nivel. Cu alte cuvinte, toata lumea ignora varianta teologica asupra “popimii”. Si ca sa nu fiu gresit inteles, nu ma refer la “varianta popimii despre cum sta treaba”, ci la abordarea strict teologica. N-o sa insist mai departe, pentru ca nu e menirea mea sa invat pe altii, cu atat mai mult cu cat nu am studii teologice ca si fundament, ci doar simpla lectura.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading