Noul trend şi next level al “aroganţei” e “nu am timp să ne vedem, trimite-mi întrebările pe mail.” Chiar dacă tu te declari dispus să mergi până în pânzele albe după interlocutor, la orice oră.
Păi măi Gogule. Interesul meu este să NE iasă o chestie mişto. Un win-win. Tu să te dai drept băiat dăjtept şi cu ceva de spus, eu să semnez un material care să stârnească interesul. Or, dacă ne vedem tete a tete, eu pun o întrebare şi dacă tu îmi trânteşti o platitudine, o voi reformula. Îmi vei trânti o a doua platitudine. Eu, răbdătoare, o voi reformula iar… până în clipa în care storc din tine ceva original şi demn de băgat în seamă.
Da, unora le iese fără eforturi. Unii sunt zăcăminte naturale de texte geniale. Nu şi tu. Şi atunci, decât să NE tai craca de sub picioare din lene – nu îmi spune că nu ai 20 de minute libere, ce Dzeu! – nu e mai bine să ne vedem la o cafea?
mda, perfect adevarat, Lorena! eu una, nu le accept decat pe messenger, adica macar sa existe interactivitate 🙂
O gramada de lucruri nu se mai fac cum se faceau odinioara, asta pentru ca ne tehnologizam la absurd. Interviurile virtuale, probabil doar un pas catre ostracizarea omului, deja: socializam virtual, petrecem timpul liber in virtual, citim virtual, ne dixtram virtual, radem virtual :D, facem sex virtual, iubim virtual cu kissuri si huguri, empatam virtual, jucam fotbal, tenis, farmville, ne trimitem biletele, mesaje, etc etc …
Dupa mine, daca as avea o putere i-as lasa pe unii fara internet, sa vad cum au atacuri apoplexice.
P.S. insa nu exclud ideea ca utilitatea netului este una benefica (daca n-ar exista excesul)
Slavă domnului că nu se fac ca odinioară. Aş fi detestat să mă păstrez virgină până la măritiş. 😀
Aahmm, zic eu asa, eclerat si cu aratatorul spre tavan, ca mica osebire fata de sus-numita odinioara e ca maritisul se executa mai târziu. Inainte vreme, când demuazela trebuia sa ramâna cu privilegiile intacte in fata atributelor lui ginerica (pop culture, deh) pirostriile se puneau mai pripit ca deh, mai devreme sau… si mai devreme pe toti ne manânca undeva. Mai nou, ca media de vârsta la prezentarea în fata ofiterului starii civile a saltat simtitor, s-a creat un shift (romglez) de paradigma; adica mamzel e normal sa deteste sa se pastreze virgina pâna la mariaj. Gând la gând cu bucurie, ca doar si berbantul daca se trezeste la treij’ de ani cu un cadou de genul “a se deschide dupa ce se spune da”, zice ca something’s fishy. La figurat, fireste.
Sau te-ai fi maritat mult prea devreme. 😆
Sex virtual ? Dragoste cu pixeli ? Pupaturi în 2D ? Ptiu, scuip în sân si-mi pun pisica sa-i taie calea ecranului. Ca d-aia e neagra (si-o cheama Bijou, afurisenia). La capitolul asta pentru mine mine manualul utilizatorului ramâne si fara erate si fara editii revizuite si adaugite, doar normele de protectia muncii au câteva addenda. Modus operandi e ca odionioara, ori am ramas eu în urma la practici ancestrale. Vorb’aia, unerori ce e-n mâna e minciuna.
Helăăăău, eu când ziceam de interviuri, mă refeream chiar la interviuri gen întrebări – răspunsuri, nu la “interviuri” din alea. Să nu denaturăm dialogul.
Rezon, denatureaza. Aman aman, n-am vut sa plece topicul în vrie ca la telefonul fara fir. Dar ma luase asa un amoc insurgent vis-à-vis de virtualitatile cotidiene. Io stiu ce sa zic, poate “people”-ii astia care se ascund dupa emailuri ca dupa deste au nevoie sa-si scormone mai întâi raspunsuri semi-docte pe Wikipedia sau prin DEX, in ciuda stradaniilor tale de a le cauta pepite de panseuri. Cafeaua e, ce-i drept, un bun dizolvant pentru multe constrângeri sociale, da’ ai încercat sa-i momesti mai strategic cu un pahar de vin alb ? Da bine. Enfin, zic eu.
mă, poate sunt eu prea relaxată să gândesc aşa, dar poate omul chiar nu are timp.
dacă există bunăvoinţă… faţă de propria imagine, în primul rând.
scuze de off-topic, dar lămureşte-mă şi pe mine: cel care e trecut la tine în blogroll la “adult content” e cumva jazzo, cel care scria pe yahoo360?
Da. L-am localizat într-un final.
deci nu mai esti virgina?! pfuuui ce greseala era sa fac, tocmai vroiam sa te cer. la naiba!
Niciodata o persoana care-si respecta statutul, nu va dori sa dea interviu raspunzind intrebarilor, printr-un simplu e-mail.Dar ce-ai fi zis daca ti-ar fi spus; scrie-l tu , eu semnaez? , sau trimite-i secretarei intrebarile ca ea stie ce sa raspunda?
Un interviu bun iese la o discutie “tete a tete”, unde din raspunsurile interlocutorului, (la intrebarile minutios pregatite din timp) se tes intrebarile ad-hoc. Acestea dau, de cele mai multe ori, savoare interviului.