Anjelica are nasul mai mare şi ceva riduri, dar o privire mai cu jenesecoa…
Raul, fie-i ţărâna uşoară, zic că era ceva mai prezentabil ca partenerul tău, dar aici mai bine să se pronunţe doamnele 🙂
diferenţa cea mai mare ar fi ambianţa – mişto sus, comunistă jos.
Dacă imitaţia ar fi fost compusă taman ca replică la addams family, aş fi putut băga şi eu jenesecoa-ul de serviciu. dar poza a fost un instantaneu accidental.
tu nu esti asa de urata ca angelica houston iar el pun pariu ca nu e asa de talentat cum era raul julia. la ce figuri ai in cap nu te vad maritata niciodata cu jack nicholson iar el ma indoiesc ca va castiga vreodata globul de aur. cat despre poza, orice asemenare intre ele e doar intamplatoare. e un wishful thinking, cat esti tu de rea….:p
din nou, în primul cadru e o chestie compusă, în al doilea una accidentală, dar care m-a adus instant cu gândul la aceea compusă.
încetaţi să mai gândiţi vulgar, cu măritat şi băşini similare, că nu sunteţi pe blog la ţaţa lina. sau dacă nu puteţi, mergeţi pe blog la ţaţa lina. think composition.
Ador genul acesta de exercitii simple care contin deja raspunsul si asta pentru ca am un simt extraordinar pentru lucrurile absolut evidente. Prima este o fotografie-cadru, o ipostaza bine gindita scenic si foarte bine realizata tehnic, iar a doua este o simpla poza-instantaneu supra-expusa, un mic accident tehnic. Prima este o fotografie artistica in care accentul cade pe jocul privirilor si al expresivitatii fetei celor doi, ea delicat-expansiva, cu un zimbet rece, dar cuceritor, privind direct in ochii interlocutorului, el usor introvertit cu un zimbet ironic, autosuficient, privind interogator, pe ascuns. Complicitatea celor doi artisti este magistrala si este suprinsa perfect, postura lor lasa sa ghiceasca faptul ca se tin de mina.
De cealalta parte, cu parere de rau trebuie sa o spun, maestra nu si-a facut bine lectiile de expunere, iar poza-accident este supraexpusa. Prinsi in fata clickului declansat, fara replica si fara timpi de gindire si asezare in scena, desi sinteti expresivi si aveti o atitudine usor complice sugerata de zimbetul lui strengar, implinit si zimbetul tau candid,larg, pozei ii lipseste sarmul, savoarea, culoarea, jocul. Sint sigur ca dincolo de blitzul puternic care arde aproape orice urma de expresivitate de pe chipurile voastre, se afla un cuplu in care fiecare cauta atingerea si privirea celuilalt, dar poza nu reuseste sa transmita acest lucru decit intr-o mica masura. Pentru a sintetiza sarada asta diletanta a mea, micile diferente dintre cele doua imagini sint date de marile diferente dintre doi artisti surprinsi in exercitiul functiuniii care iti taie respiratia privindu-i si doi functionari prinsi in fata unui blitz fulgerator care le taie respiratia.
Privacy & Cookies: This site uses cookies. By continuing to use this website, you agree to their use.
To find out more, including how to control cookies, see here:
Cookie Policy
Anjelica are nasul mai mare şi ceva riduri, dar o privire mai cu jenesecoa…
Raul, fie-i ţărâna uşoară, zic că era ceva mai prezentabil ca partenerul tău, dar aici mai bine să se pronunţe doamnele 🙂
diferenţa cea mai mare ar fi ambianţa – mişto sus, comunistă jos.
Dacă imitaţia ar fi fost compusă taman ca replică la addams family, aş fi putut băga şi eu jenesecoa-ul de serviciu. dar poza a fost un instantaneu accidental.
de aceea mi se pare funny.
dacă-i accident e super :))
🙂 frumos… îţi lipseşte rujul roşu:)
tu nu esti asa de urata ca angelica houston iar el pun pariu ca nu e asa de talentat cum era raul julia. la ce figuri ai in cap nu te vad maritata niciodata cu jack nicholson iar el ma indoiesc ca va castiga vreodata globul de aur. cat despre poza, orice asemenare intre ele e doar intamplatoare. e un wishful thinking, cat esti tu de rea….:p
din nou, în primul cadru e o chestie compusă, în al doilea una accidentală, dar care m-a adus instant cu gândul la aceea compusă.
încetaţi să mai gândiţi vulgar, cu măritat şi băşini similare, că nu sunteţi pe blog la ţaţa lina. sau dacă nu puteţi, mergeţi pe blog la ţaţa lina. think composition.
Primul cadru e un compus cu aspect accidental in ce al doilea e un accidental cu aspect compus. Cand arunci buchetul?
Foto de maestra Gilda Comarzan?
Mai mult semeni cu aia în poza ta din dreapta sus, aia cu deştele răşchirate.
Ne-ar trebui si niste pasi de dans, sa ne dam seama mai bine… 🙂
Ador genul acesta de exercitii simple care contin deja raspunsul si asta pentru ca am un simt extraordinar pentru lucrurile absolut evidente. Prima este o fotografie-cadru, o ipostaza bine gindita scenic si foarte bine realizata tehnic, iar a doua este o simpla poza-instantaneu supra-expusa, un mic accident tehnic. Prima este o fotografie artistica in care accentul cade pe jocul privirilor si al expresivitatii fetei celor doi, ea delicat-expansiva, cu un zimbet rece, dar cuceritor, privind direct in ochii interlocutorului, el usor introvertit cu un zimbet ironic, autosuficient, privind interogator, pe ascuns. Complicitatea celor doi artisti este magistrala si este suprinsa perfect, postura lor lasa sa ghiceasca faptul ca se tin de mina.
De cealalta parte, cu parere de rau trebuie sa o spun, maestra nu si-a facut bine lectiile de expunere, iar poza-accident este supraexpusa. Prinsi in fata clickului declansat, fara replica si fara timpi de gindire si asezare in scena, desi sinteti expresivi si aveti o atitudine usor complice sugerata de zimbetul lui strengar, implinit si zimbetul tau candid,larg, pozei ii lipseste sarmul, savoarea, culoarea, jocul. Sint sigur ca dincolo de blitzul puternic care arde aproape orice urma de expresivitate de pe chipurile voastre, se afla un cuplu in care fiecare cauta atingerea si privirea celuilalt, dar poza nu reuseste sa transmita acest lucru decit intr-o mica masura. Pentru a sintetiza sarada asta diletanta a mea, micile diferente dintre cele doua imagini sint date de marile diferente dintre doi artisti surprinsi in exercitiul functiuniii care iti taie respiratia privindu-i si doi functionari prinsi in fata unui blitz fulgerator care le taie respiratia.
Hai sa facem un experiment… Citeste-ti comentiariul cu atentie… nu scapa nici o litera… Dupa ce termini, spune-mi sincer, nu te doare capul? 🙂
Acum, asa, la prima vedere… in cea de-a doua poza, personajele mi se par mai malefice… 🙂
Cum l-ai prins pe Jim Carrey?! Cum l-ai întinerit şi de ce nu l-ai pus să se radă?! 😀