Plecam noi de la Green Hours, după un interviu în decursul căruia am inundat subsolul de atâta râs – de a ajuns până la Humanitas din Fundul Curţii – când, brusc, Smarandache vede un sandviş. Şi zice:
-Uite un sandviş.
-Da.
Era un sandviş părăsit în mijlocul drumului, frumos, două felii de pâine printre care se iţeau un mezel, un caşcaval şi o bucată de roşie.
Şi Smarandache:
-Îţi dai tu seama ce-i în sufletul acestui sandviş? “Futu-i mă-sa-n cur de soartă amară, că nu mi-a fost dat şi mie să ajung un căcat. Ca fraţii mei.”
-Ba poate să ajungă. Nu-s destui câini în Bucureşti? Dar stai…, mă prind eu. Câinii din Bucureşti sunt diferiţi. Îmi amintesc, la noi, la Sfântu Gheorghe, câinii prindeau bucata de covrig din zbor.
-Şi la noi, la Iaşi, mămăliga era o divă.
-Iar nesimţiţii ăştia de câini mitici (cu accent pe a doua silabă, nu pe prima, n. r.), dacă le dai jumate de şaormă, o despachetează tacticos, aleg bucăţile de pui, lasă restul şi te pun în ipostaza de a lua năclăiala de pe jos, s-o arunci la coş, zic eu.
-E clar. Soarta tristă a acestui sandviş e să ajungă un biet găinaţ de porumbel, concluzionează el. Aşa i-a fost scris.
Ne, ne, ne, dacă îţi vei întina talpa călcând şi alt trotuar decât cel al Căii Victoriei, vei vedea şi câini cu apetit sănătos. Poate nu ca la Sf Gheorghe, unde aerul e mai tare, dar tot sunt recunoscători pentru o coajă de ceva.
dar sandvişul era acolo. nu văd un câine din Berceni luând metroul de la Piaţa Sudului până la Universitate, pentru un sandviş. Şi nici sandvişul luând metroul pentru câine.
Ba pardon, eu am văzut câine în tramvaiul 19. Înainte de ultima staţie, s-a aşezat disciplinat lângă uşă. A coborât la capăt dar nu s-a mulţumit cu atât. A mers în staţia unde a apărut după un timp un autobuz care mergea într-o comună (probabil chiar Căţelu, cea mai apropiată) şi, când a venit autobuzul, s-a suit frumos în el.
Sunt aproape sigur că la tramvai venise cu metroul.
Cred c a l-am vazut pe acest Smarandache intr-o piesa, dar nu mai tin minte in ce :)) probabil eram beat deja :))))))))
Ia uite aici priveliste superba
A, la Odeon, in Viata e Vis desigur. Si nu eram beat. Acolo m-am imbatat cu alta ocazie.
Te rog frumos, Lorena ,sa-l intrebi de ce jegosii aia modifica piesa lui Calderon la sfarsit. Multumesc.
când voi face interviu cu regizorul, îl întreb. actorul nu răspunde de tâmpeniile regizorale.
Bine. Poate el nici nu stie, nu l-am acuzat de nimic pe el oricum. el poate doar isi invata rolul, desi pe mine m-a intersa intreg contextul. l-am vazut acum vreun an , mi-a placut.
eu am citit piesa lui Calderon, o traducere in romana, o editie bpt. nu numai in teatru, dar si in opera, ma enerveaza acesti regizori handicapati, cretini si oligofreni care se baga ei sa modifice un text. niste oligofreni. nu sunt in stare sa creeze nimic original, valoros, si cred ca impresioneaza pe cineva prin cretinitatile lor. De exmplu la Viata e Vis, n-am nimic cu montarea, mi-a placut si scenografia,costumele, decor tot, dar de ce, cum isi permit sa modifice textul? adica cum pui tu niste replici la sfarsit care nu exista in piesa lui calderon? sa faca ei piese daca sunt asa de destepti si sa le joace.
Ca sa nu imi aduc aminte ce montari se fac pe la opera si opereta, ca ma ia durerea de cap. Si nu sunt un conservator sa spunem,adica sa vina neaparat cu o lebada de carton in Lohengrin, dar nici sa vina cu un trabant in loc de lebada cum am vazut o montare din strainatate, ca-mi bag pula in trabantul lor :))
traim o epoca total lipsita de originalitate, dar caracterizata printr-o goana febrila dupa originalitate
de-aici eterna intrebare..de ce definitia originalitatii o dau numai conservatorii?
Bai baiatule, da-mi tu o definitie a originalitatii. ceea ce vezi tu azi e kitsch, rar vezi originalittate. aproape deloc
Avem asa :))
Regia și scenografia
Dragoş Galgoţiu
Costumele
Doina Levintza
Video
Sabina Spatariu
Traducerea
Mihaela Crețu
Deci domnul Dragos Galgotiu e licheaua. nu cred ca traducatoarea si-ar fi permis ea sa puna o replica din burta. aia traduce. Voi elucida acest mister :))
Tot acesy Galgotiu semneaza regia unei piese in care ,,marea” actrita Meda victor :))))) vine si isi arata tatele :))))
Ei lasa ca daca voi da ochii cu el vreodata, il intreb io. de ce nene, bagi tu replici din burta. te-a obligat cineva sau ce? moda te-a obligat?
mai bine si-arata si curu Meda Victor, ca sa stim de ce e actrita :))
Eu daca as fi calderon, nu m-as rasuci putin in groapa? cum imi modifici piesa mea? scrie in pizda ma-tii tu piese, cu ce vrei tu, da nu umbla tu la ce am scris eu. du-te dracu d-aici
Odata m-am intalnit cu Meda Victor in curtea palatului sutu, era un targ din asta cu produse culinare si bautura. si ea era cu unu, cred ca era futatorele ei. :)) un bosorog din asta :))))) si ea era cam ..jerpelita asa :)) parca era femeie de serviciu :))
In Evgheni Oneghin de ceaikovski la opera baga un copil, o fetita, vezi domne – tatiana cand era mica. o cretinitate, ca nu exista asa ceva in piesa, in scenariu, adica o denaturare. In olandezul zburator, iarasi baga un copil aiurea. ce mortii lui cauta ala acolo, nu stiu. tot asa , ca sa denatureze, sa dea aere optimiste . cretinii dracu, handicapatii dracu. efeminati. muriti in chinuri va rog frumos!
Dom’le eu sunt conservator, sunt adeptul montarilor clasice sa spunem, cum a lasat scris creatorul respectivei lucrari, dar nu sunt cum sa spun, inchis la minte. sunt deschis la experimente si mijloace noi de productie a unei opere, piese, dar sa fie de calitate. sa fie original, sa aibe valoare artistica. nu kitsch si handicapati cum abunda acum . de ex viata e vis mi-a placut , si nu e o montare clasica, cine a vazut-o stie. si altele.
bine, mai putin oscar si tanti roz. as vrea sa moara oscar si tanti roz in chinuri , intr-un cazan incins cu ulei :)))
ma scuzati ca ma intind, dar tre’ sa mai zic: si handicapata de nepoata a lui wagner a facut niste orori la bayreuth. in parsifal de ex vine dr goebbels !!!, la morga, cu nazisti ! deci ce legatura are? distruge tot, muzica tot. ca spectatorul se uita si pe scena, nu poti sa te duci in sala si sa asculti doar muzica fara sa privesti. in maestrii cantareti la fel, a facut un circ grotesc care n-are nicio legatura cu subiectul. si cand s-a transmis la radio etc, am observat ca unii spectatori au huiduit ca lumea. ca acolo asa se face. nu stai si accepti ca prostu orice. io mi-aratam si curu. ma intorceam spre loja ei si ii ziceam : ia d-aici Katarino, handicapato. te-aplaud cu curu.
Gheară, acel Galgotiu are antecedente în familie, ştii principiul că omul e vinovat pentru păcatele fraţilor săi. Frac-su a fost director la o fabrică sub Ceaşcă, îşi schimbase motorul de la maşină cu unul diesel ca să poată fura motorină de la camioanele fabricii.
Şi, în plan personal, chiar ăsta a fost regizor supt Ceaşcă.
asta e ca şi cum săracu’ frati-miu, om serios, la casa lui, ar fi vinovat de toate excesele mele. oh, c’mon.
Dacă soră-mea ar avea nevoie să se degreveze în Ziua Judecăţii, să ştii că eu aş sări s-o ajut. Că eu aşa am învăţat – citez: “să v-ajutaţi, mămică, între voi, că nimeni – NIMENI – nu te ajută cum te ajută un frate”.
Da, Nedo, cred că fura motorină şi pentru regizor.
discutabil.
Fura şi pentru maşinişti, şi pentru cameraman, şi pentru sufleur
se zice sufleuz