Despre rău, bine şi alte vrăjeli

Am intrat pe un text unde lumea povestea cu mult patetism despre taţii lor violenţi care au ajuns între timp handicapaţi în cărucioare şi pe care-i hrănesc cu linguriţa, şi nu le poartă pică – şi între rânduri, citeai cum i-ar sufoca cu perna.

Şi despre filozofia aia penibilă, cum că răul trebuie răsplătit cu bine, chit că impulsul originar e să iei o bâtă şi să-ţi faci dreptate.

Şi m-am crucit.

Frate, impulsul originar, cel cu bâta şi dreptatea, e cel just.

Oamenii, din punctul meu de vedere, se împart în două mari categorii: cei benigni, care vor să construiască, să facă lucruri, să ofere, şi cei maligni, care vor să prostească pe alţii, să-i umilească, să-i înşele, să-şi asume meritele lor, să-i slugărească fără să-i recompenseze şi tot aşa.
Cu cei benigni nu sunt probleme. Chiar dacă îţi fac o tâmpenie, vezi pe ei că le pare rău şi nu poţi sta supărat pe ei, pentru că sunt prea nice.

Cei maligni, însă, pot fi ţinuţi în frâu cu o singură armă. Nu, nu raţiunea. N-au. Nici mila. Ce rahat e mila? Gesturile frumoase? Dăăăh, li se cuvin. Nu, nu ai nici un merit că faci un anume lucru pentru ei; eşti oricum un sclav prost şi de-aia o faci. Nevoile tale? Doar nu-ţi imaginezi că-i pasă de ele.

Cei maligni pot fi ţinuţi în frâu prin inocularea ideii că TU POŢI SĂ LE FACI MAI MULT RĂU DECÂT ŢI-AR FACE EI ŢIE ŞI CĂ NU TE DAI ÎN LĂTURI SĂ-L FACI, DACĂ NU STAU ÎN BĂNCILE LOR.

V-a bătut unul, fie el şi tată? Păi proaste sunteţi voi dacă mai staţi pe acolo. Şi dacă-l mai şi spălaţi, concluzia lui va fi: “Nu-s io mai deştept decât Gogu din deal? Ăla a dat bani pe meditaţii să-i ajungă copiii departe şi beneficiază de acelaşi tratament cu mine. Eu, cu o investiţie infinit mai mică, am obţinut aceleaşi îngrijiri.”

Nu, frate. Vezi că un om te tratează ca pe un căcat? Traseul e simplu.

Pas 1: Băi, ţi se pare normal să mă tratezi ca pe un căcat?

Surprinzător, după un dialog de genul ăsta, unii oameni se schimbă în atitudine. De obicei, ăia benigni, dar pe care i-a învăţat societatea să fie javre. Deci, nu javrele înnăscute, ci cele condiţionate. O discuţie heart-to-heart le deschide conştiinţa.

Pas 2: Ţi se pare normal? Bun! Rupem orice legătură.

Şi rupi orice legătură. Fără ezitări, fără regrete. Dacă tu n-ai în Gore un tată, Gore n-are de ce să aibă un copil în tine. El nu ţi-a oferit iubire şi susţinere când ai avut tu nevoie, îi arăţi şi tu un deget când îţi cere ceva. E o diferenţă între omul care face tot ce poate să-ţi fie bine şi cel pe care-l doare în pulă. Păi hai să ne concentrăm priorităţile pe cel care într-adevăr mişcă munţii din loc, nu pe cel care n-a ştiut cum să-ţi bage mai abitir beţe în roate.

Pas 2 bis: Ocazional, câte unul se prinde că eşti util şi încearcă o reconciliere.

Dacă nu ţi-e încă 100% clar dacă ai de-a face cu o persoană predominant benignă sau una malignă, încearcă o chestie care se numeşte “perioada beta”. Îl laşi pe om să expună platforma program, dar cu maximă neîncredere şi atenţie sporită la detalii. După cum cânta Shakira: Shame on you if you fool me once, shame on me if you fool me twice. Dacă vezi că omul a înţeles nişte lucruri, poţi rămâne amiabil. Aşa cum sunt eu cu părinţii mei, acum. Suntem în relaţii cordiale, vorbim la telefon, nu ne purtăm sâmbete. Dar nici nu ne aşteptăm la mari gesturi de iubire, pentru că ştim că unde nu ai oferit nimic, nu vii cu pretenţii.

Dacă vezi că tac-tu sau gagicu-tu abuziv se poartă frumos două zile, apoi începe iar să facă pe dubiosul, pleacă. Te descurci tu. Pleacă în străinătate să ştergi moşi la fund un an până te redresezi financiar, dacă asta e drama, pleacă la rude şi prieteni, dacă ai, pleacă văzând cu ochii. Şi fă-l pe agresor să priceapă extrem de clar, fără urmă de îndoială, că nu vei uita niciodată ce ţi-a făcut, iar dacă îndrăzneşte să se apropie de tine, ai strategii să-l faci să regrete şi nu vei ezita să le foloseşti. Agresorii sunt atraşi de mirosul de victimă. De atitudinea de oaie spăsită pe care poţi s-o hărţuieşti cum vrei tu, că nu va reacţiona. Agresorii adoră lipsa de consecinţe. Îi relaxează. Tocmai de aceea se poartă slugarnic cu zdrahonul satului, care-i poate desfigura dintr-un dos de palmă, şi tiranic cu ăia mici şi slabi.

Factori agresivi există oricând. Tu decizi cum gestionezi şi cum recompensezi chestia asta. Şi în funcţie de ce anume recompensezi – generozitatea sau mitocănia – le vei aduce în mai mică sau mai mare măsură în viaţa ta.
Recunosc, eu, după ce m-am maturizat, n-am avut nici o relaţie abuzivă cu absolut nimeni. Pentru că n-am stat nici o secundă în relaţii abuzive. De îndată ce am constatat că nu întâlneam respectul la care mă aştept, întrerupeam comunicarea. Şi scoteam la băut pe cineva mai simpatic. De aceea e frumoasă viaţa. Întotdeauna există cineva mai simpatic.