Nici autorul numit Patrick Hillsburry şi nici una din operele sale nu există.
Am făcut o mică farsă împreună cu Beatrix. Un test al falsităţii, meschinăriei şi snobismului vostru, al celor care ne citiţi. Mulţumim celor care ne-au comentat – şi-au dat arama pe faţă într-un mod absolut impresionant. Unii. 😀
Aş posta commenturile sub titlul “Les nouveaux caracteres”, ca să parafrazez un individ numit La Bruyere. Care chiar există. 😉
Dar, ce rost mai are? Oricum, încep să nu mai cred în capacitatea omului de a deveni mai bun. Dar… să zicem că ne-am distrat.
Ce le-a fătat mintea
wow.. “The Assassination of Jamie Starcock…” 🙂
lumea ca niste banane si Jamie Starcock..oare nu cumva e si un pic de misandrie pe aici? cu asa atmosfera schizoida incep sa devin si eu un pic paranoic..
oricum, am vazut ca si “pisicii aristocrate” i s-a parut un pic ciudat numele.
cit despre sublimatie, intr-adevar multe carti bune au aparut prin acest proces (ca veni vorba si despre Dostoevsky), dar procesul consta de fapt in inlocuirea unei dorinte inacceptabile cu o actiune similara dorintei dar care nu intra in conflict cu sistemul de valori al celui in cauza. calatoria imaginara in Italia nu cred ca s-ar incadra aici..
deci, s-a vrut o lectie pentru toti sau mai mult pentru “ei” decit pentru “ele”?
hm, a trebuit “blogideologic” sa-mi aminteasca de Stanislaw Lem.. ca sa ma enervez din nou ca la imperialistii astia nu gasesti usor chiar orice (acum o saptamina scormoneam fara succes librariile pentru ca mi-am amintit subit de fratii Strugatsky)
Lorena, iti multumesc pentru cuvintele de apreciere.
Am prostul obicei de a nu putea lasa munca la o parte in timpul liber. Si mai vorbesc si mult, dar asta se intampla atunci cand imi dai un subiect care ma intereseaza. Ceea ce ai vazut insa, nu are intentia de a fi ‘o ampla analiza’ (una scurta eventual, ca pot vorbi si mai mult, trebuie sa ma abtin, sa-mi reamintesc over and over again ca sunt musafir totusi si sa scurtez ce am de spus) ci felul meu de a digera personalitatile altora. Gasesc ca este mult mai usor sa accepti ceva/pe cineva cand il/o intelegi, macar partial. Revin la subiectul cu teama de necunoscut, din postarea cu ‘babele’. Iar meseria mea are o tenta un pic diferita. Nu stau doar sa analizez persoanele care imi stain fata, ci sa pun problema in asa fel incat sa ii fac sa se autoanalizeze si sa ia singuri deciziile care li se potrivesc.
Eu ma consider o persoana toleranta. Poate mai mult decat este cazul. Tu esti o fiinta asertiva. Cel putin asa te vad eu. Si esti suficient de sigura pe tine cat sa nu iti pese daca nu te place toata lumea. Nu te vad agresiva, din ce am citit pana acum, in materie de comentarii. Cei carora nu le convine ce ai de comunicat in privinta lor, devin cateodata defensivi, si din pozitia asta ei nu te pot vedea decat ca agresiva; asta este categoria in care te-au plasat ei, si nu tu. Poate si pentru ca n-ati baut brudersaft impreuna, cine stie? Sunt si unii care desi au stat la coada, cand le-a venit randul, nu mai era, ca deh… asa era pe vremea aia.
Ma bucur sa vad cand nu te stresezi pentru cei care nu merita efortul 🙂
Bea: invata bine de la Lorena si nu-i mai lasa pe toti sa ajunga pana la tine: tu decizi cat de departe se merge 🙂
Si v-as mai zice, dar vad ca iar ma intind prea mult pe blogul tau si-mi mai e si somn al naibii de tare si chiar de-as vrea si nu imi amintesc cu ce vroiam sa continui.
Sa aveti cu totii o zi ecel putin frumoasa 🙂
EZ Q: nu formula aşteptări pliiiiz. Lasă lucrurile să vină de la sine.
Malko: Te gândeşti mult mai departe decât ne-am gândit noi vreodată. Nu era urmă de misandrie în cronicuţa noastră.
Anthea: Nu pot decât să spun atât: mi-e o silă până peste poate de indivizii care azi te ridică în slavă şi mâine scuipă. Azi te înalţă la ceruri şi mâine te înjură. Şi prin înjură înţeleg înjurături de-alea adevărate, ca la uşa cortului.
Şi de unde are un individ din ăsta tupeul, după asemenea noian de înjurături, să vină să îţi ţină morală – asta în condiţiile în care el s-a purtat infect şi tu nu i-ai greşit cu nimic – poate ai tu explicaţii, că tu eşti profesionistul. Mie mi-e silă şi atât.
Lorena , daca ai intelege Biblia ( sigur iti va lua ceva timp ) cu siguranta ai intelege mai mult natura si mizeria umana . Am mai zis in alt loc ca si acum sti multe ( psihologie , etc ) dar ai putea sa sti si intelege mult mai mult .
oare sila nu inseamna scarba ?
Măi, de unde presupui tu că nu am studiat Biblia destul de mult în viaţa mea?
Dar e ceva înlăuntrul meu care refuză să accepte josnicia de caracter. Mă rog, josnicia ca josnicia, dar tupeul josnicului de a mai reveni şi de a da şi lecţii total aiurea – mai ales din partea lui. Eu, în locul lui, aş fi tăcut naibii, m-aş fi dus învârtindu-mă şi aş fi evitat să mă mai fac de râs aiurea. (Dar n-aş fi ajuns în locul lui, pentru că eu am cei şapte ani de acasă.)
Ba da, sila are multe în comun cu scârba. Şi te înţeleg de ce eşti scârbit.
Nu formulam asteptari, era mai mult o incurajare si o apreciere a creativitatii 😉
bre, tare! ura (am aflat ca asta e un strigat de lupta mongol. dintr-o carte d-aia de citi in metropolitan/tramvai/…), deci ura!
Oh, grazie pentru explicatie. Era deja a nu stiu cata oara cand vedeam cuvantul gramo. Acum ca stiu ca este un cuplu, pot sa dorm linistita. Cine stie? daca era vre-un roman nou al lui Hillsburry? =)) Deh, acum sufla toti si-n iaurt. Va scrie biata Bea despre o carte reala, o cronica reala si nu va ma comenta nimeni de frica =)) Ma rog, ma distrez si eu, nu fac misto de cei ce-au patit-o.
Dadatroll ti-e drag foarte? atunci imi e si mie, desi cand am trecut sa-i vad blogul ori scr fr vcl ori i s trc tsttr 🙂 Ba mai mult, el are 6 babe, nu 3!!
mulliganoglu: o să râzi, eu azi citeam în metrou truman capote. şi am greşit staţia de coborâre.
isa: dadatroll mă parodiază. dar o face cu drag.
@lorena lupu: mi s-antamplat si mie, dar luni. cu deosebirea ca eram pe Mafia galbena. Triadele chinezesti (nu-mi explic de ce, e zlaba rau). triazii astia…
am halit o liniuta, scuzati
Rog pe oricine poarta numele sau ar fi dispus sa foloseasca pseudonimul de Patrick Hillsburry, sa puna mana si sa scrie “Lolita la cules de perle” si “Neprihanirea lui Jamie, pacatosul” ca eu chiar vreau musai sa le citesc” Come on, man, ce scriitor ar mai avea asa o sansa, sa primeasca recenzii bune la o carte chiar inainte de a se apuca sa o scrie?
Datorita unei situatii straine de persoana mea am ajuns la un moment dat sa studiez literatura engleza. Strigatul final a fost despre postmodernism si alte basme, dar pina acolo ar fi trebuit SA AUD macar de ‘restul lumii’ mi-am zis nervos, citind asa o extensiva prezentare a lu’ nenea asta Hillsbury. Am citit, am plecat, era tirziu, mi-am spus ca oricum nu o sa citesc cartea din cauza acelor salturi aiurea (ar fi trebuit sa ma prind, in loc de asta am zis ca eu vreau sa citesc, nu sa dezleg rebus). Am revenit ca m-a amuzat incrincenarea cu care se lupta aici boborul cu ideile. Dincolo de amuzament insa se observa clar ca nu s-a schimbat nimic, roman care nu se pricepe nu exista. Nu ar spune unul ‘nu stiu bade, stai ca ma documentez si revin sa te injur in cunostinta de cauza’. Iar asta nu mai e amuzant deloc, e periculos si ingrijorator, homo videns caruia ii e lene sa caute si pe google, dar nu se abtine de la o filozofie mica.
Vad zilnic, munca ma obliga, ce cantitate uriasa de gunoi pluteste online. Blogurile nu prea le suport, 90% din ele le consider pline de postari de genul ‘bate carmen la usa si eu o asteptam pe mihaela, fuck ce viata de rahat!’ Esenta e ca am sa mai revin aici, e ceva diferit. Si am sa va citesc si cartile doamna Lorena Lupu. Sper ca merita, cel putin dupa exercitiul asta cu Hillsbury asa cred.
raluca hippie: amuzant punct de vedere. 🙂
allen: hai să fim corecţi până la capăt, că aşa e frumos – ideea cu hillsburry i-a venit beatricei. eu n-am făcut decât să completez pe ici pe colo.
mulţumesc mult pentru aprecieri, şi sper să vă mai am de oaspete virtual.