Dialog pe strada mea

Ies din bloc, să mă duc după cumpărături.

Ceva mai încolo, în direcția opusă magazinului, aud o voce de bărbat:

-Unde naiba ai fost, curvă nesimțită ce ești? Te-am căutat și ieri, și alaltăieri. Eu aștept după tine ca prostul în frig și tu nu ești pe nicăieri.

O, telenovelă, preferata mea.

-Da, chiar așa, mă? Credeam că te bucuri să mă vezi. Cine are mereu grijă de tine și îți dă ce e mai scump de fiecare dată? Nu chestii de un leu ca toți terminații ăștia de pe aici.

Partea sexomarxistă din mine începe să se burzuluiască. Dacă terminații își permit doar un leu, terminații dau cât își permit și nu văd problema, domnu’ elită, îmi zic eu în gând şi pornesc agale, ca şi cum m-aş plimba, în direcţia telenovelei stradale, căreia nu-i vedeam protagoniştii.

-Eu am mereu grijă de tine şi tu pleci aşa, ca nebuna, tralala. Nu ţi-e şi ţie un pic de dor de mine aşa, măcar din când în când?

Awwwwwwww. Sufleeeet pierduuut în aşternuuuut, fredonez eu.

-Proasta tatii, vino încoace.

Hai că discuţia întrece măsura.

-Am ceva atât de bun pentru tine, mmmm, habar n-ai.

Grăbesc pasul, să văd ce puşca lui Terente se actually întâmplă.

Ajung la ultima maşină din şir. Are capota ridicată. În portbagaj, se lăfăie o pisică grasă, tărcată. Are o farfurioară plină de mâncare alături, dar momentan e la stadiul de love me, love me, say that you love me. Un nene grizonant cu ochelari stă aplecat şi mângâie pisica pe burtă.

***

Dar cum pe sora voastră o mănâncă mereu în c, simte nevoia să perturbe superbul moment:

-Auziţi, domnule. Dar de ce n-o luaţi în casă, să nu se mai pângărească cu chestii de un leu de la noi, terminaţii?

Omul ridică ochii surprins.

-Credeţi că nu vreau? Dar NU STĂ. După ce mănâncă şi doarme o jumătate de oră, miorlăie la uşă şi se cere afară. Şi eu stau speriat că mi-o calcă maşinile şi mi-o otrăvesc bagabonţii. Curvă nesimţită ce eşti, se întoarce spre mâţă, care între timp se săturase de mângâieri şi leorpăia zgomotos mâncarea.

-Păi, dacă nu vă plac pisicuţele cuminţi de apartament, doar astea aventuriere de cartier, a cui e vina? nu mă pot eu abţine.

-Asta e, sunt un bou.

***

Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

1 Response

  1. Morbo says:

    eu nu pot sa stau in casa fara multe ore de mers pe afara, apai o matza

Leave a Reply to Morbo Cancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: