Dragi școlari

Începe noul an. Veți primi o grămadă de lecțioare frumoase, despre cum să învățați bine, despre cum să vă faceți temele, despre cum să mergeți la multe olimpiade și despre cum să fiți cei mai buni.

Eu nu vă țin lecțioare, pentru că nu e specialitatea mea. Dar am față de voi câteva rugăminți.

Nu vă lăsați copleșiți de admirația pentru șmecherul clasei.

Da, probabil că îl aduc părinții la școală cu un Mercedes nou-nouţ, da, probabil că are iPhone XR şi un ceas care costă de două ori cât impozitele oraşului tău natal, da, probabil că ţi se laudă cum a dat relaxat câteva mii de euro pe o ţoală Armani achiziţionată direct de pe siteul companiei.

Dar, în fond, toate acestea sunt simple obiecte. Nu îl fac nici mai bun, nici mai special, doar mai bogat. Iar această bogăţie nu e cu nimic meritul lui, ci al lui tati şi/sau al lui mami.

Nu vă va privi niciodată ca pe nişte persoane.

Cu cât îi veţi arăta mai multă adoraţie oarbă şi îl veţi trata ca pe un semizeu, cu atât şmecherul clasei vă va privi ca pe unelte eficiente, prin intermediul cărora poate exercita putere, își poate atinge scopurile și poate face rău altora.
O capcană ușoară în care poți cădea e spirala profitării. Adică: tu oferi mai mult și mai mult să câștigi prietenia și aprecierea șmecherului, cu atât ăla te va privi ca pe o chestie câștigată la belciuge, cu care face ce vrea. Și te va folosi ca pion în diverse idioțenii mai mici și mai mari, te va instiga să te bați cu alții pentru el, să fii mitocan cu persoanele care nu-i plac, să chiulești când are el interes, să-i faci tu temele și așa mai departe.

Nu batjocoriți niciodată pe alții pe baza a cum arată sau a altor detalii superficiale.

Copilul din banca vecină e gras? O fi și vina lui, dar să știți că nu-și cumpără singur alimentele pentru trei mese pe zi. E sărăcăcios îmbrăcat? Habar n-aveți ce e acasă la el, cât de puțin le pasă părinților de copilul lor și cât de acut conștient e că poartă haine urâte și demodate. Deja se simte mai jos ca oricine pe tema asta. Nu adăugați și voi o lopată de prostie gratuită, doar pentru câteva râsete mârlănești.

În fond, partea cu hainele se rezolvă atât de ușor, de cum începe să câștige un salariu. Toate chinurile și umilințele unei copilării sărăcăcioase par o glumă proastă.

“Adică eu am îndurat atâtea pentru ceva rezolvabil din 1.000 de lei?”

Ei, bine, da. E o problemă rezolvabilă din 1.000 de lei, dar sunt părinţi care nu au aceşti 1.000 de lei sau nu sunt interesaţi să-i pună la dispoziţie pentru asta.

Ideea e că nu e vina copilului, că în spatele fiecărui copil care arată jerpelit sau se poartă ciudat e o întreagă dramă de familie despre care nu ştiți nimic, şi e mult mai simplu să vă țineți glumele proaste pentru voi.

Arătați-i prietenie colegului singuratic.

Există în fiecare clasă persoana, sau persoanele care caută cu disperare să intre în vorbă cu cineva, şi care sunt într-un disconfort social major. Ajută-i pe oamenii ăştia. Fii nice cu ei. Nu te costă mare lucru, de obicei câteva vorbe bune şi un zâmbet, dar pentru ei e ca un colac de salvare.

Fii om cu alţii şi îi vei atrage firesc şi natural pe cei care au şi ei stofă de persoane decente.

Nu bârfiți. 

Indiferent că un coleg a ales să se încreadă în voi cu un secret, sau ați auzit ceva care sună absolut incendiar şi trebuie povestit mai departe, să fiți interesanți în ochii colegilor cu asta, bârfa e cea mai josnică armă din arsenalul oamenilor proşti şi răi.

Mai ales când e vorba de ceva ce nu vă priveşte.

Dacă puteţi acuza pe cineva de ceva, faceți-o în faţă, şi faceți-o cu argumente şi dovezi. Să-l vorbiți pe la spate e urât şi laş. Ca să nu spun că puteţi cădea în capcana unei măgării de genul: intrigantul sau intriganta clasei te montează să-l vorbeşti de rău pe X sau pe Y, apoi se duce să-i spună lui X sau Y că tu ai zis asta, asta şi asta despre el. Tocmai ţi-ai creat din absolut nimic o duşmănie cu un coleg.

Nu fiți cobaiul unor astfel de experimemte.

Nu chinuiți şi nu trageți de păr fetiţe.

Nu vă prea plac la această vârstă, par de pe cu totul altă planetă, dar şi fetiţele sunt oameni. Fiți politicoși cu ele. Dacă aveți în clasă câteva care-s uneltitoare şi rele, puneți-le la punct ferm, dar legați-vă doar de obiceiul lor de a bârfi şi de a ţese intrigi. Nu le spuneți că-s urâte, nu le spuneți că-s grase sau alte prostii.
Uite, fata care m-a fotografiat pe mine în metrou şi se reflecta în geamul din spate era cât o balenă. Dar intenţionat nu m-am legat de felul în care arăta, pentru că nu ăsta e subiectul. Subiectul e că a instigat toţi hărţuitorii netului împotriva mea cu câteva poze foarte proaste. Şi că trebuie să fii un tomberon de om ca să faci asta. Şi nu, nu există un interes public obiectiv legat de faptul că eu merg cu metroul, deci pe asta n-o cumpărăm.
Dacă mă întrebau direct, le povesteam eu că merg cu metroul, cu autobuzul, cu trenul, cu BlaBlaCar şi cu ce se mai nimereşte.

Sper că veți aplica o parte din aceste rugăminţi şi, pas cu pas, vom obţine o Românie mai puţin imbecilă. Pentru că o mare parte din răul care afectează această țară ni-l facem noi, unii altora.

Cu prietenie,

Lorena.

***

Îţi plac textele Trollywood? Poţi susţine şi tu proiectul.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram.