Ce puii mei îmi mai poate spune mie, Lorena Lupu, cinica cinicelor şi sictirita sictiritelor, încă o montare despre marea iubire dintre doi puşti, şi răsfumata “you and me versus the world”? mă întrebam ieri seară, în timp ce mă îndreptam spre Teatrul de Operetă, unde avea loc avanpremiera musicalului “Romeo şi Julieta” de Gerard Presgurvic după piesa nemuritorului Will?
Ei, uite că poate. Şi nu voi pretinde că am asistat la un spectacol desăvârşit, pentru că, din câte se pare, perfecţiunea tehnică şi România par două concepte incompatibile. Sonorizarea era cumplită. Orchestraţia şi o parte din voci mergeau de pe bandă. Şi nu erau dozate bine. Unele chestii se auzeau aiurea de tot. Daaar…
…ieri seară mi-am amintit ce înseamnă termenul “pasiune”. Şi nu doar eu. Din primele zece minute, sala urla ca la un concert rock. Pentru că spectacolul era gândit şi conceput ca o acumulare de emoţii. Extrem de intens, de viu, cu o coregrafie sublimă, spectaculos pînă la Dumnezeu, şi asumat de interpreţi până la sânge, carne, oase. Şi nu mă refer doar la protagonişti, ci şi la corul care dansa şi cânta tot spectacolul, transmiţând o energie irezistibilă. În sfârşit, un musical care nu te face să râzi pe sub mustăţi. Deşi trebuie să repet iar, sonorizarea e infectă – şi o zice un amator în domeniu, care nu sesizează astfel de probleme decât dacă strigă la cer – dar muzica minunată a lui Presgurvic, momentele scenice construite impecabil de regizorul Miklos Gabor Kerenyi (care, e haios de menţionat, urla din sala mai ceva decît antrenorii noştri preferaţi de fotbal, făcîndu-ne să ne amuzăm copios), coregrafia superbă a Evei Duda, forţa pasiunii cu care se avîntau în joc tinerii interpreţi constituiau o compensaţie mai mult decît suficientă pentru technique a la Roumanie.
În concluzie: mergeţi la Operetă şi cumpăraţi bilete la Romeo şi Julieta – pentru trei ore pe care nici nu le veţi simţi, dar în care vă veţi umple de energie tinerească şi veţi fredona refrenele “lipicioase” ale lui Presgurvic. Veţi ieşi de acolo adolescenţi şi extrem de îndrăgostiţi.
Uite o melodie din varianta franţuzească a musicalului (cu menţiunea că la Operetă, coregrafia e mai vie şi mai incitantă 🙂 dar luminile mai nasoale):
Iar varianta în limba germană se apropie ca temperatură şi intensitate de ceea ce am auzit eu ieri:
Sub dus fredonez intotdeauna arii din operete celebre : Voievodul tiganilor, Printesa circului, Vaduva vesela, etc…..
Bine, ăsta e ceva mai rock.
foarte misto! am ascultat o parte dintre melodiile din musicalul frantuzesc si il am de vreun an, dar nu l-am vazut inca… daca nu scriai, habar n-aveam ca a ajuns si la noi.
ce nu inteleg e de ce site-ul canta o melodie in franceza… e foarte misto (preferata mea, de fapt), dar spectacolul nu e in romana?
Maine bag Credence Clear Water Revival,ROLLING STONES, AC/DC si ma mai gandesc.Mai schimb si eu hardul de memorie.
jen: am menţionat în postare:
Credeam că întîi se citeşte ce scrie prostu ăla de blogar şi apoi zici o părere la ce-ai citit, nu? E cam logic că, dacă avanpremiera a fost ieri, nu aveam de unde să găsesc pe iutub înrregistrări din spectacol.
vulpe: bravo!
eu vorbeam despre site-ul operetei, la care ai dat link. m-am gandit ca stii ce ai postat si nu trebuie sa mai mentionez… daca vorbeam de blogul tau, scriam ‘pe blog’.
aaaah! atunci îmi pare rău de neînţelegere.
păi eu am linkuit opereta fără să le vizitez site-ul, şi nu ştiam că ei se autopromovează tot prin varianta franceză. nu ştiu să-ţi răspund la această nedumerire. e într-adevăr ciudat.
spectacolul e în româneşte.
Imi place varianta in limba germana, desi (in)sonoritatea ei imi zgarie putin timpanul. Bine ca macar cineva a avut parte de un spectacol fain aseara. Suna fain, din ce ai povestit, ia sa vad ce si cum …
nu pot să cred că voi trimite un rocker la operetă. :)))
dar merită. mai ales că e vorba de un rocker îndrăgostit.
Stai asa, ca inca nu m-am hotarat. 😛
haidi, bre, doar vezi ce pletoşi prestează în ambele versiuni! 😀 că francezii sună neconvingător? oricum, francezii sunt total paraleli cu noţiunea de rock whatsoever.
iar eu nu sunt piarul acestui şou. 😛
Asa e! Muzica e colosala! Spectacolul deasemenea. La sunet se mai poate lucra… Si atentie, exista distributie dubla, drept care aveti sansa sa reveniti si sa aveti surprize! Iar spectacolul va creste, e doar la inceput, doar ca… nu se stie cat se va juca, sunt doar 10 spectacole in mai, si deja vandute unele. Promovarea la RO lasa de dorit… Varianta franceza e mai sensibila, cea maghiara mai in forta (vezi youtube). La noi s-a montat evident a doua, desi spiritualitatea noastra e media celor doua. TRY THAT SHOW!! You’ll love it!
aici nu e vorba de “spiritualitatea noastră”, ci de specificul unui rock musical. Let rock be rock!
Aicea..NU E! Asa ca ma uit pe net la ce e acolo 🙂
bun şi aşa. 🙂
De acord, Lorena, rock-ul e rock, iar spectacolul nu e rock, desi e f.f.bun. Mai degraba pop-rock, insa mi-au placut f. mult song-urile. si poate pt. faptul ca are chitara electrica si tobe e categorisit ca rock, in mod eronat. Cat despre partea cu spiritualitatea, se referea la modalitatea tratarii regizorale a subiectului, nimic altceva. Se pare ca sunt interdictii legate de promovarea materialelor pe youtube, prin contracte. Nu inteleg insa de ce nu se face promovarea legala, de catre Opereta??? Noi ne dam de ceasu’ mortii si ne tot anuntam prin forumuri, peste tot si ei… nici nu pot distinge ca lumea numele interpetilor pe afise sau fly-ere…
ştii, eu nu sunt de acord cu tratarea regizorală a unui subiect de departe conform spiritualităţii de aici.
dacă vroiam tratare regizorală conformă spiritualităţii de aici, nu îmi alegeam să văd un spect. cu un subiect de departe.
iar regizorul care îşi alege un subiect de departe are obligaţia fidelităţii faţă de ceea ce a ales. iar dacă nu are chef de asta, să-şi aleagă unul de aproape. nu?
De discutat… sa nu uitam ca orice traducere permite indirect o “localizare” a subiectului, il poti “trage” discret in directia dorita, asa ca… Iar spiritualitatea noastra complexa cred eu, se impune in toate productiile RO, asta le si face atat de speciale. Si poate tocmai de asta David Esrig ii tot invita pe Gh. Dinica si Marin Moraru sa participe la niste montari in Germania, motivand ca actorilor germani extra-corecti le lipsea “sfanta neseriozitate a actorului roman”. Tu nu o simti? Mie mi se pare un bun national demn de pus in valoare, si care rezida chiar in artistii Ro care s-au stabilit peste hotare.
Dar divagam… ROMEO SI JULIETA e foarte, extra, super, minunat!
Te contrazic. O traducere bună e cea absolut fidelă spiritului şi ideilor operei traduse. Singura libertate a traducătorului e aceea de a reformula fraza în aşa fel încât să sune bine româneşte, DAR SĂ REDEA intenţiile şi nuanţele dorite de autor.
dacă eu, autor, aş fi tradus şi “localizat”, aş da traducătorul în judecată pentru că mi-a alterat sensurile scrierilor.
iar spiritualitatea noastră nu e cu nimic mai complexă decât a altora, iar eu am văzut destule produse teatrale româneşti care nu au nimic complex şi nici special.
“Sfânta neseriozitate” despre care vorbea Esrig este o anume relaxare şi o anume libertate a interpretării actoriceşti a situaţiei, pe care marii maeştri menţionaţi de tine o au în primul rând pentru că sunt geniali, şi pe care mulţi actori români nu o au. Deci nu este un specific naţional, ci un specific al omului talentat.
Am asistat odata la o discutie cu niste actori britanici despre Shakespeare si spuneau: Nu stiti ce sansa aveti sa jucati o traducere…
l-am citit pe marele will în original. şi nu am văzut traducere care să se ridice la valoarea originalului.
cred că cei cu care ai discutat tu habar nu aveau cum sunt traducerile din WS.
şi oricum, asta nu are legătură cu “localizarea” şi cu “spiritualitatea neamului” de care ai vorbit până acum.
Daca mai ajungi azi la Romeo si Julieta ma gasesti la fara 10, pe langa pianul din hall, sa continuam discutia…
mulţumesc de invitaţie, dar am de lucru azi. poate cu altă ocazie.
In cateva zile vom avea pe site-ul operetei – versiune noua – secvente din spectacolul nostru – audio si video. Utilizarea unei melodii in franceza a fost o solutie temporara – care aproape s-a definitivat :).
mulţumim mult. succese cu acest spectacol minunat!
Si pana la cele cateva zile, am gasit eu cate ceva… aici
sau
Have fun!!!
Să ştii că pot să dau şi singură sărciuri pe youtube, dacă mi se pune pata. 😉 ba chiar şi pe torente.
de-aia am o iritare nespusă faţă de toţi cei care te bombardează cu linkuri de iutub şi empetreiuri cadou, şi au impresia că fac cine ştie ce acte de bunăvoinţă supremă.
dacă tot comentezi, măcar vino cu ceva puit de propriu-ţi creier, nu cu chestii pe care le găsesc şi singură printr-o căutare banală.
Imi cer scuze, poti sterge link-urile mele, daca deranjeaza, credeam ca intereseaza pe cei care te citesc.
Ma doare sa vad numai link-uri cu cei de pe alte meleaguri, mai ales acum cand exista si la noi acest spectacol care chiar imi place.
păi şi cei care mă citesc ştiu să dea sărciuri pe youtube, să ştii.
şi mi se pare un semn de făţărnicie majoră să îmi reproşezi faza asta cu “durerea că bla-bla-bla” exact în fundul unui articol în care eu promovam acest spectacol. pe care tu nu te-ai fi trezit să îl lauzi dacă nu aş făcut-o eu pe un blog cu un trafic, să zicem, destul de decent.
nemaivorbind de faptul că linkurile postate de mine oferă şi ceva interesant din punct de vedere vizual. nu imagine statică şi voci.
Tu esti cinica? Sa sti ca in zilele noastre se pot lua medicamente pentru asta nui fara speranta.
Imi pare rau sa te dezamesc dar dupa parerea mea Presgurvic este exemplul tipic de amator profesionat. Din 2001 incoace tot pacaleste cu stilul lui avangardist. Da intr-adevar. a fost ceva iesit din comun,un suflu nou, nu prea sememana cu Romeo si Julita lui Henry Mancini.. si era normal sa prinda la public..
Este oricum pe genul frantuzec..hai sa luam ceva clasic, il modernizam si facem un rahat.
Imi aduc aminte si acum, de toata valva care s-a facut la lansearea show-ului..opera imi e greu sa o numesc.
Donc, ma puce,çi tu vas au opera, au moins cherche un peut de la qualité..
A+
Chiar nu inteleg de ce pe seama unei discutii despre un spectacol ajungeti sa va aruncati cu diverse comentarii foarte urate.
Una peste alta acest spectacol este superb. Intr-adevar nu este rock, este un pop-rock…dar oricum nu asta conteaza.
Este ceva ce eu…pasionata de arta…..nu am mai vazut in Romania. Desi mai sunt lucruri care mai trebuiesc “cizelate”, totusi este un spectacol pe care imi doresc sa-l mai vad inca odata si inca odata si inca odata………
dragă spectatorule, dacă omul crede că aşa ne “dezarmeşte”, e problema lui, nu a noastră.