Dune contraatacă

Da, acest titlu e un joc de cuvinte bazat pe Imperiul contraatacă, titlul celui mai bun sequel din seria Star Wars. Pentru că un sequel bun e extrem de dificil de creat și extrem de rar. Iar Dune partea a doua nu e doar pe măsura primei părți. E o capodoperă glorioasă și absolut fenomenală, care va face aproape trei ore să treacă pe nerăsuflate.

Dar cum Dune nu e doar un simplu film, ci un fenomen cultural, hai să facem un pic de istorie.

Publicat în 1965 de către unul dintre tăticii SF-ului american, Frank Herbert, romanul Dune a fost nu doar un bestseller – în fond, și Spare, cartea prințului Harry, a fost un bestseller, deci nu mai e nimic impresionant în acest termen cheie – ci un veritabil reset cultural. A câștigat pe merit premii importante ale literaturii, cum ar fi Hugo și Nebula. A stârnit atâta pasiune dezlănțuită printre cititori, încît Herbert s-a văzut forțat să lungească seria cam cum ai lungi mozzarella pe pizza, iar după ce a murit el, i-au lungit-o alții.

Asta pentru că universul operei lui Herbert e atât de misterios și de fascinant, personajele atât de seducătoare și de magnetice, iar twisturile atât de incitante, încât milioane de cititori din toată lumea au devenit brusc copii inocenți cuceriți de o poveste scrisă cu talent.

Cel mai bun SF este cel inspirat din realitate, cel care combină critica socială cu o frică generală legată de potențiale dezastre. Așa e și Dune. În anii 60, lumea încă suferea de traumele teribile și violența cutremurătoare a celui de-al doilea război mondial. La asta se adăugau teama de inteligența artificială, teama generală legată de extinderea deșerturilor și, desigur, conflictele din țările Orientului mijlociu, legate de exploatarea petrolului. Și o respingere generală a fanatismului religios. Toate acestea se îmbină armonios în cartea lui Herbert, și oamenii au rezonat, pentru că majoritatea publicului trăia cu aceleași temeri.

E de precizat că Dune e o operă complexă și sofisticată, cu multe intrigi și intriguțe (intrigușoare?), toate necesare pentru a crea împreună simfonia maiestuoasă care e acest roman, și de aceea, o ecranizare e o sarcină foarte dificilă, pentru că încercarea de a simplifica și de a sintetiza poate răpi din vibe. A încercat David Lynch în 1984 și a fost profund nemulțumit de rezultat. De aceea, decizia artistică a regizorului și producătorului Denis Villeneuve a fost să împartă materialul dramaturgic al cărții în două lung-metraje, Dune Part One, în 2021, și Dune Part Two, în 2024. Și prin lung-metraje, vreau să zic luuuuuuuuuuuuung-metraje. Când tendința pieței e să livreze filme care să nu fie mai lungi de o oră și jumătate, pentru că attention spanul publicului de azi e adaptat la shorts de TikTok, Villeneuve a lansat sfidător două filme de aproape trei ore fiecare.

Admit, Dune Part One nu m-a captivat atât de mult. Mi s-a părut destul de expozitiv și de lent. Dar poate că eram eu obosită când l-am văzut. Același film poate să ți se pară meh dacă ai avut o zi proastă, și relativ acceptabil, dacă ești în dispoziția potrivită.

Dune Part One ecraniza prima jumătate(ish) a romanului. Descoperim planeta Arrakis, o planetă care a devenit aproape integral un deșert. Asta pentru că locuitorii ei sunt ocupați și oprimați de Casa Harkonnen, niște skinheazi violenți, cruzi și brutali, care bagă prompt brișca în tine dacă nu le place răspunsul tău. Harkonnen sunt interesați să mențină deșertul și condițiile insuportabile de viață pentru că, doar în deșerturile de pe Arrakis, e produs „melange” în carte, sau „spice” în film, o substanță magică, ce permite călătoria în spațiu și stimulează forța și rezistența consumatorului. Prin urmare, în cruzimea lor nemărginită, Harkonenii mențin planeta în forma ei de deșert și locuitorii ca pe simpli lucrători pe plantație. Dar în deșerturile incandescente și aproape imposibil de locuit, s-au adunat grupuri de rebeli numiți fremeni. Aceștia urăsc cu pasiune opresorii, îi ucid pe unde îi apucă, și duc un trai teribil de greu, dar cu satisfacția libertății.

Pe altă planetă, Caladan, un univers verde cu vegetație luxuriantă, unde toată lumea trăiește în libertate și virtute, trăiesc Atreides, o familie bogată, bună și care îți ține amabil ușa când intri în bloc cu sacoșe de la Mega. Pentru că sunt atât de drăguți și de simpatici, sunt iubiți de oricine interacționează cu ei. Iar acest lucru stârnește gelozia Împăratului Padișah Shaddam IV, care ordonă brusc Familiei Harkonen să degajeze terenul pe Arrakis și îi trimite pe Atreizi să preia operațiunea și să coordoneze recoltarea de spice.

Evident că Harkonenilor nu le convine să fie retezați de la sursa lor primară de opulență și bani. Și evident că lasă în urmă echipament defect și expirat, și un climat ostil, în care atentatele locale la viața veneticilor sunt la ordinea zilei. Casa Atreides e compusă din Leto (Oscar Isaac) cel mai bun om pe care l-ai văzut în viața ta; concubina lui Lady Jessica (Rebecca Ferguson), care nu e doar femeie și mamă la cratiță, ci și o membră de rang superior a rdinului Bene Gesserit, un fel de vrăjitoare-călugărițe cu puteri supranaturale, care uneltesc neîncetat, ridică la putere și doboară pe cine vor ele; și fiul lor, Paul (Timothee Chalamet).

Paul se antrenează pentru lupte cu diverși maeștri, dar descoperim că mama lui îl antrenează și în arta misterioasă a farmecelor Bene Gesserit. Surorile au puterea magică de a influența sexul copilului pe care-l poartă, și în general aleg să nască fete, pentru a duce ordinul mai departe, dar Jessica a ales să nască un băiat, pentru că dorea să-i ofere un moștenitor lui Leto, și totodată, pentru că mitul propagat de Bene Gesserit spune că o să apară un salvator, un Kwisatz Haderach.

(Și da, numele e intenționat pretențios, pentru că Herbert detesta religia organizată din toate baierele ființei lui.)

Testat de Maica Superioară extrem de neprietenoasă și de agresivă (Charlotte Rampling at her b*tchiest), Paul dovedește abilități Bene Gesserit remarcabile.

Și familia Atreides pleacă pe Arrakis, unde, desigur, au probleme de logistică și de infrastructură, de zici că au ajuns primari la București. Lumea îi privește cu suspiciune și cu ostilitate – dăh, după abuzul Harkonenilor, e greu să le explici că nu ești ca ăia. Echipamentul e învechit și neproductiv. Și, surpriză: într-o noapte, un atac neașteptat al Harkonenilor și al trupelor Sardaukar îl asasinează pe tata Atreides și, pentru că nevasta și copilul sunt considerați slabi și incapabili de apărare, sunt azvârliți în deșert, la mila elementelor. Pentru că, pe lângă soare, deshidratare și fremeni puși pe harță, deșertul ascunde și viermi imenși, dornici de carne umană, Shai Hulud. Extrem de convenabili pentru a ascunde crime și atentate, pentru că vin să facă curat la locul faptei.

Dar Paul și Jessica au câștigat simpatia Dr. Kynes, o fremenă angajată ca planetolog-șef peste exploatările de spice, iar aceasta îi ajută să se refugieze într-un loc sigur. Numai că, ghinion, și acest loc sigur e atacat de Sardaukari, niște băieți violenți care fac munca murdară pentru Harkoneni. Kynes se sacrifică să-i ajute pe Paul și Jessica să scape, pentru că Sardaukarii au rănit-o mortal, cheamă un Shai Hulud să-i devoreze pe toți. Cum am zis, extem de convenabili.

Jessica și Paul se întâlnesc cu o gașcă de fremeni condusă de Stilgar (Javier Bardem). După ce descoperă magia Jessicăi și cu abilitățile de luptător ale lui Paul, fremenii ajung rapid la concluzia că, dacă tot avem dușmani comuni (Harkonenii), putem foarte bine să devenim prieteni, prin urmare, primul film se termină în punctul în care fremenii dispar în zarea pitorescă a deșertului, cu cei doi albi în rândurile lor. Cinvenabil, Paul visează de mic la o fată misterioasă brună cu ochi albaștri, iar aceasta se nimerește să fie chiar acolo, între fremeni, și e interpretată de Zendaya.

”Wow, Lorena, ziceai de Dune I că a fost expozitiv și tu ai petrecut tot acest timp să ne faci expoziție pentru a trece abia acum la Dune II?”

Da. Cu mențiunea că ție ți-a luat două minute să citești până aici, iar filmul Dune I are două ore și jumătate. Da, cu plăcere

Dune Part Two reia povestea exact în punctul de mare tensiune în care a lăsat-o primul film. Și când spun că o reia, spun că aceste două filme se leagă atât de natural unul de celălalt, încât ai sentimentul că te uiți la următorul episod al unui serial.

Paul și Jessica trebuie să se integreze în tribul de fremeni. Și nu e ușor, pentru că o bună parte îi privesc în continuare ca pe intruși. Cartea pe care Jessica încearcă să o joace e să speculeze mitul venirii lui Mesia – Kwisatz Haderach – și ideea că Paul ar fi Kwisatz Haderach, deși Paul însuși o neagă cu înverșunare.

Fremenii au un job pentru Jessica. Preoteasa lor locală, sau Reverend Mother în limbajul filmului, e bătrână și pe moarte, și e foarte convenabil faptul că o nouă Bene Gesserit s-a nimerit în trecere pe acolo. Ritualul de numire în funcție, însă, presupune ca împricinata să bea din Apa Vieții, veninul lui Shai Hulud, o otravă nimicitoare. Dacă îi supraviețuiești, devii profet și începi să vezi tot ce vrei tu din trecut și viitor. Și bonus, capeți ochi albaștri superbi. Și, cum Jessica e însărcinată în momentul în care bea Apa Vieții, aceasta trezește și conștiința bebelușei nenăscute din uter, Alia, cu care și Paul, și Jessica au dialog pe tot parcursul filmului. Și pe final, într-o viziune, o și vedem pe viitoarea Alia. Va fi jucată de Anya Taylor-Joy în, probabil, al treilea film din serie.

Paul e din ce în ce mai îndrăgostit de Chani, și totodată, are o mare sete de răzbunare pe Harkoneni. Prin urmare, atacă și asasinează luptători Harkonen și Sardaukari, aruncă în aer mașini care exploatează spice, și îi creează mulți nervi, nopți nedormite și bani pierduți lui Rabban, nepotul baronului Harkonen. Acesta se descarcă pe toți cei din subordinea lui, dându-i cu capul de tăblia mesei sau împușcându-i de câte ori nu-i convin argumentele lor.

Spre deosebire de carte, filmul pune un accent deosebit pe lupta interioară a lui Paul. Paul știe că Kwisatz Haderach e doar un mit inventat de Bene Gesserit, să manipuleze fremenii și să-i controleze. Știe că e incorect să încerce să se dea drept Mesia, când el e doar un băiat care a învățat să lupte și să controleze energii pentru că a avut noroc de părinți influenți. Încearcă sincer să se integreze în trib, să aibă o relație frumoasă cu Chani și să plătească Harkonenilor toate abuzurile și violențele.

Numai că treaba se complică. Baronul Harkonen, bătrânul, se satură de pierderi de bani și de trupe, și îl scoate în față pe Feyd-Rautha (Austin Butler), alt nepot, tânăr, sadic și psihopat, și bonus, mai puțin prost decât Rabban. Deși eu, recunosc, când aud accentul de cowboy din sudul Statelor Unite al lui Butler, strecurat printre măreție și supremație, mă umflă mereu râsul. Mostră:

Feyd-Rautha e susținut și de Bene Gesserit, care îl pot controla. Și scopul lui e să se însoare cu fiica împăratului, prințesa Irulan (Florence Pugh) și să moștenească întregul imperiu. Harkonenii îl pot șantaja pe Shaddam, pentru că el a inițiat asasinarea Casei Atreides, și asta ar aduce furia celorlalte case nobiliare. Prin urmare, Harkonenii au toți așii în mânecă, exceptând turbulențele care complică exploatarea de spice pe Arrakis.

Și atunci. Feyd vine pe Arrakis să facă măcel. Printre altele, distruge peșterile și rezerva de apă a tribului lui Stilgar, obligându-l să se refugieze spre sud. Acest nou val de violențe îl forțează pe Paul să ia situația în mână. Bea și el Apa Vieții (care e fatală bărbaților obișnuiți), devine profet și clarvăzător și realizează că nu poți înfrunta răul dacă nu te cobori la exact același nivel. Și mai află că Jessica e fiica nelegitimă a baronului Harkonen, deci, practic, o fărâmă din cruzimea lor e și în el.

Prin urmare, se hotărăște să îmbrățișeze mitul profetului Kwisatz Haderach, începe să predice megaloman și tunător, cum fac profeții în general, și toată lumea se bucură că, iată, în sfârșit, avem un salvator. Iar când rostește numele adevărat al planetei, Dune, pe care n-avea de unde să-l știe, toți izbucnesc în urale.

Mai puțin Chani, care în continuare vede manipularea și, deși înțelege rațional nevoia, dată fiind situația, simte totodată repulsia naturală a oricărui om cu gândire critică față de propagandă.

Și aici, dragi cititori, e meritul filmului. Îți dezvăluie mecanismul subtil al manipulării de masă. Cum uneori manipulatorul însuși e de bună credință refuză îndelung să manipuleze, dar cum turma insistă să fie manipulată și răspunde pozitiv doar la ceea vrea să audă. „Iată aici niște creiere prespălate, toarnă detergent pe ele și treci la spălat.”

Din secunda în care Paul intră în rolul de Kwisatz Haderach, treaba merge ca unsă. Îl cheamă pe împărat pe Arrakis, dezvăluind că e Paul Atreides și vrea dreptate. Căsăpește Harkonenii, inclusiv pe baron și pe Feyd, susurându-le drăgăstos „bunicule” și „vere”. Și o cere în căsătorie pe prințesa Irulan, pentru că vrea să devină următorul împărat.

Această trădare îi pune capac lui Chani, care pleacă în deșert, călare pe Shai Hulud. Final diferit de carte, unde Chani acceptă fără probleme să devină concubină, cu condiția ca Paul să nu o atingă deloc pe Irulan.

Caselee nobiliare resping numirea ca împărat a lui Paul Atreides, ceea ce înseamnă război.

Prin urmare, finalul lui Dune 2 e un imens cliffhanger pe toate planurile, anunțând probabil ecranizarea următoarei cărți a lui Herbert, Dune Messiah.

Pot afirma că Dune 2 e incomparabil mai bun decât predecesorul său. Tema unui mesia care ezită să devină ceea ce vrea toată lumea să vadă în el e interesantă și originală. Raportul dintre manipulare și nevoia de minciună e livrat cu subtilitate și nuanță. La asta se adaugă ritmul captivant al evenimentelor, și, nu în ultimul rând, estetica impresionantă a cadrelor din deșert, realizate cu artă și măiestrie de Denis Villeneuve. Filmul e făcut să fie savurat și vizual, nu doar la nivel de poveste, și e, cel puțin până acum, cel mai bun film al anului 2024.

Enjoy!

Dacă apreciezi acest articol, poți susține la rândul tău site-ul în singurul mod care contează. Aici. Pentru donații de 50 de euro sau mai mult, îmi poți propune tu un subiect. Pentru donații de 25 de euro sau mai mult, poți propune o poezie pentru cele 365 de zile de poezie.

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.