Elon Musk nu e mereu tătic

Zilele astea, Elon Musk trece printr-o criză familială profundă. Una menită să arate că degeaba ai tu bani să-i întorci cu lopata, degeaba eşti buricul pământului şi idolu’ la femei, degeaba eşti regele criptomonedelor şi bossul maşinilor, acasă în familie eşti tot un simplu om care poate sau nu să-şi îndeplinească obligaţiile de părinte.

Şi nu mă refer doar la mâncare, haine şi un acoperiş deasupra capului, că pe astea le acoperă şi nea Vasile din Adunaţii Copăceni. Mă refer la obligaţiile mai complexe, cele care ţin de înţelegere, acceptare şi toleranţă.

Copilul pe care şi-l visa moştenitor şi urmaş pe imperiul financiar s-a dovedit – oh, ironia. O femeie transgender. Care a obţinut recent în instanţă schimbarea oficială a genului în feminin şi şi-a spus Vivian.

Acum, dacă Musk aborda cu înţelegere, deschidere şi compasiune identitatea transgender a pruncului – care probabil că nu s-a manifestat de azi, de ieri, ci dintotdeauna, aşa cum se întâmplă în astfel de situaţii – ar fi avut nu un fiu, ci o fiică, dar în relaţia apropiată, de susţinere şi încredere reciprocă pe care o dorea cu fiul pe care considera că îl are.

Dar Musk a abordat situaţia cu încăpăţânare bovină, cu atitudine superioară şi atotştiutoare de încordac care ştie mai bine cine eşti tu şi ce vrei. Rezultatul? nu doar că Vivian nu vrea să aibă de a face cu el sub nici o formă, dar şi-a şi schimbat numele de familie, preluându-l pe cel al mamei sale.

Cam aşa e cu fanaticii familiei tradiţionale.

Sunt mereu atât de fixaţi pe ce vor ei să modeleze din nevastă şi din copii, pe importanţa supunerii oarbe şi necondiţionate a sus-menţionaţilor, pe pretenţia că ei decid calea, adevărul şi viaţa pentru restul membrilor de familie, încât se trezesc ejectaţi când le e lumea mai dragă.

Pentru fiica transgender, Elon Musk nu e celebritatea mondenă, punctul de reper al p*leţilor de pretutindeni, imaginea de pe posterul îmbogăţirii rapide cu minimum de efort. Pentru fiica transgender, Elon Musk e încă un bou transfob care îi contestă dreptul la identitatea aleasă.

Şi credeţi că a învăţat ceva Elon din această recentă decizie a tribunalului, prin care copilul se dezicea şi de numele lui, şi de el ca tată, şi de genul biologic?

Că şi-a asumat greşeala şi a încercat nişte damage control?

Mnup.

Evident că nu.

Dimpotrivă, şi-a declarat suportul pentru republicani (partidul familiştilor tradiţionali şi al rolurilor biologice ferm încorsetate, în caz că vreunul sunteţi mai puţin familiari cu politica americană). Şi în special cu o lege care militează pentru controlul părintesc asupra educaţiei. Printre informaţiile controlate de părinte sunt şi cele legate de identitate de gen şi orientare sexuală.

Care e obsesia tuturor ciumecilor, pârliţi din Gara Căţelu sau miliardari din Texas deopotrivă, legată de cenzurarea informaţiilor legate de identitate de gen şi orientare sexuală?

Cred că vine dintr-o frică.

Dintr-o frică să nu cumva să aibă un copil gay sau trans, iar acesta să primească sprijin aflând că există şi alţi gay sau trans ca el.

Încordacul clasic de musculatură crede că încă poţi extirpa orientarea sexuală sau identitatea de gen prin menţinerea ignoranţei, gaslighting, presiune şi, dacă cele de mai sus nu ţin, pedepse emoţionale şi chiar fizice. Clasicul: “Te bat până iese homosexualitatea din tine”.

Sigur, nici bătaia, nici manipularea nu schimbă sexualitatea şi nici identitatea nimănui, drept care, Elon Musk are acum o fiică trans care s-a înstrăinat complet de el, indiferent de banii lui.

Cred că e o ilustrare pe viu a efectelor parentingului toxic şi terorist.

Din varii motive, îmi dă o bizară satisfacţie. 😀

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie. Aici.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.