Enigma Otiliilor

Nu îmi place să las lucrurile pe jumătate, indiferent de ceea ce fac. De aceea simt să pun punctul final şi la un “divorţ” care până acum nu fusese oficial, dar pe care nu îl putem evita.

După cum lesne aţi ghicit, cele două Surori Marx sunt doi bărbaţi inteligenţi şi cu reale calităţi artistice. Rhetta Marx e scriitorul Alex Tocilescu, Veta Marx e Luca Dinulescu, fiul cunoscutului dramaturg Denis Dinulescu. M-a fermecat arta lor de a scrie, de aceea am devenit prieteni. (Uite, nu mi-e greu să recunosc calităţile unor oameni, nici măcar atunci când rupem relaţiile).

De fapt, puteţi lesne remarca faptul că, de o bună bucată de vreme, nu ne mai citim blogurile, nu ne mai comentăm, ne evităm (până acum) politicos. Iată de ce:

Pe lângă faptul că Rhetta (Alex) scrie foarte bine, are şi aspiraţii de muzician. Iar în clipa în care s-a întors din State, s-au gândit (corect ar fi: Luca s-a gândit, pentru că Luca e cel tare la “organizare”) să înceapă să “performeze” în micile cluburi bucureştene. Seara de debut urma să fie într-o duminică, la evenimentul “Pariu pe prietenie”, organizat de “Bocancul literar”.

Cei doi băieţi m-au întrebat dacă aş fi de acord să particip la micul show al lui Alex – gratuit, desigur. Aici se impune menţiunea că eu nu fac gratuit decât chestii în care cred cu adevărat. Pentru că, în general, dacă faci o dată ceva gratuit pentru un om, ăla o să îţi ceară mâine să îi traduci gratis, poimâine să îi duci gunoiul gratis şi răspoimâine să îi împrumuţi cardul tău. Aşa-i the Carpathian garden. 😀 Dar pentru că eram total fascinată de arta de a scrie a acestor oameni, am zis ok.

În duminica de dinainte, am şi venit la repetiţie, am lucrat minunat împreună, inventiv, spumos, cu râs, poante neaşteptate – am pus bazele unui show care putea ieşi minunat. Spectacolul urma să fie în următoarea duminică, la 19.00

Numai că eu am şi un job. Iar luni dimineaţa la prima oră am descoperit că în următoarea duminică, la 20.00, trebuia să fiu prezentă la un eveniment. Şi atunci, l-am contactat urgent pe Luca şi i-am spus: “Mai e o săptămână. Putem muta show-ul la 18.30, să ajung şi colo şi colo?” Asta în condiţiile în care îi cerusem chestii similare şi lui Răzvan Ţupa, la “Poeticile cotidianului”, şi lui Komartin, la evenimentul poetic de la AFI Palace Cotroceni, şi lui Felix Nicolau la defunctul “Ring de vorbe” – şi toţi avuseseră acel common sense care zice aşa: Dacă tot nu plăteşti un om, iar dacă el acceptă o apariţie publică gratuită la evenimentul tău, o jumătate de oră încoace sau încolo e minima chestie pe care i-o poţi oferi. (Şi omul mai e dispus şi să repete pentru asta.)

Răspunsul junelui Dinulescu: “Sau vii la şapte, sau te scoatem din eveniment”.

Cum puteam să răspund? Voi cum aţi fi răspuns? “Sănătate şi fabulos de multă virtute!”

Aşa a început ruptura care s-a încheiat zilele trecute with a bang. Da, ştiu, unor oameni li se pare normal să faci gratis chestii pentru ei, la ora la care vor ei. Unor oameni li se pare normal să publice chestii şi să menţioneze doar sursele. Avem percepţii diferite asupra normalului. De aceea e bine să mergem pe căi diferite. Mult succes în muzică.