Sper că nu mă urâţi că vă dau finalul, dar ştiu că oricum sunteţi şmecheri şi citiţi întâi finalurile… aşa că vă scutesc de un efort:
One Moment Stand
Fata se pomeni iar
rătăcind pe alei.
Nu ştiu cum se face, dar
nu îmi găsesc nicicum locul.
Sau, mai exact,
De câte ori mi-l găsesc, şi zic că gata, ăsta e
Apare ceva, să îmi dovedească taman
contrariul
Şi mă pomenesc iar umblând hai-hui
Bântuind în căutarea unui sens.
-Şi dacă l-ai găsi ce ai face cu el?
-Poftim?
Era un individ pricăjit, cu o
umbrelă,
sprijinit de un pom.
Nu prea avea auditori.
-Dacă l-ai găsi pe ăla,
Pe sens. La ce ţi-ar folosi?
-Ăăăă…
-Bun răspuns!
-Mă iertaţi, domnule cu umbrelă, dar…
lumea îndeobşte nu îmi ascultă nici vorbele, darămite gândurile.
-Eu sunt un orator leneş, mărturisi bărbatul cu umbrelă.Mi-e lene să elaborez discursuri. Prefer să le leg de ăla care trece prin faţa mea
Mai exact, de gândurile lui.
De obicei ţine.
-Şi totuşi, sunteţi cam singur.
-Da, la un moment dat, oamenii se satură să fie descifraţi astfel.
Dacă-i smulgi din straturile lor pluşate de subterfugii,Oamenii te vor urî pe veci.
-Da, şi eu aş urî pe cineva care mi-ar face chestia asta, mărturisi fata-pisică.
Nu îmi place să fiu brutală.
Nu îmi place să spun “NU”.
Prefer să găsesc un pretext de refuz
Şi omul să înţeleagă pretextul
Şi “NU”-ul ferm care stă în spatele pretextului
Şi să nu insiste.
Cred că am ajunge să ne urâm foarte repede.
Bărbatul cu umbrelă o privi
lung
şi trist.
-Da, şi eu cred la fel.Cel mai bine ar fi să ne despărţim acum, înainte să începem să ne urâm.
ce bine ne cunosti pe unii dintre noi =)), intr-adevar, si eu sunt una dintre cei care citesc un pic din final inaintea inceperii unui volum.
Felicitari!
păi tu cum crezi că fac eu?
hahaha, ma gandeam ca poate faci ca sor-mea care nu numai ca nu vrea sa stie finalul de la inceput, dar nici nu mai citeste cartea daca-i povestesc ceva scurt din ea.
Şi după aia, pâş-pâş… se uită singură. 🙂
crezi? nu m-am gandit Ia, chiar sa o iau la sigur!Ultima oara s-a suparat pe mine din cauza lui Cartarescu…acum ca mi-ai zis, ma gandesc daca nu cumva a citit cartea pana la urma…ce hoata..!
Ura implica anterior sentimente ranite, dar chiar si asa parca n-as sari etapa asta …..interesant final.Dar vreau sa cred ca nu pot ura pe cineva doar pentru ca as fi putut simti altceva.Astept cu interes volumul.
mi-a placut finalul. 🙂
eu nu sunt smecher asa ca nu-l voi citi, astept inceputul…
isa: 🙂
dănuţa: or fi şi sentimente rănite, nah! fără ele no esta ninguna telenovela, nu? 😉
oceanografu’: mulţumim din tot sufletul.
ihtys: multiple lol. uite o reacţie super faină.
mie nu-mi place sa citesc finalurile inainte. oricum, acesta mi se pare interesant. 🙂
E volum de poezi?
jane: săr’naaaa… poate îl schimb. :).
dadatroll: nu. de fotografii.
In al doilea razboi mondial , britanicii au capturat un submarin U-BOOT german si au pus mana pe masina de decriptat mesaje secrete, care culmea, se numea “ENIGMA”.
S-o fi perfectionat de-atunci tehnica, dar sunt sigur ca va fi greu sa captureze cineva “masina de decriptat LORENA “.
Poate din intimplare, in masura in care si intimplarea mai exista.
Nepamanteana expresie, superb !
Daca e de fotografii, are si poze ? Ca sint curios cum arata Sensul…
o să vedeţi
frumos…. deci, vom vedea sensul Sensului si vom auzii vocea gandului gandurilor sub umbrela pitita… sunt pe miristi… mi-a placut mult, felicitari.. cred ca mai repede ne aprindem a ura decat reusim sa uram, si atunci ne agatam a mirare de finaluri fericite, copilul ce respira a zambet in fiecare ( mi-ar place ) din noi… iubeste finalurile fericite.. “…inainte sa incepem sa ne uram..”.. succes :)}{
SIBILLA
parca spuneai pe undeva ca nu-ti place poezia? nici eu nu ma omor, dar ceea ce scrii imi place (mai ales ca sunt versuri albe)!cit despre final.. eu as cumpara cartea, chiar daca stiu finalul 😉 si as citi-o de la coada spre cap!
sfinx: mulţumesc mult, mult.
malko: can’t a woman change her mind?
Apare al treilea si eu n-am citit inca primele doua!… Ma atrage Rondo Capriccioso, cum as putea sa-l citesc? Il gasesc on-line?
pe situl editurii tritonic. http://www.tritonic.ro/autor-Lorena%20Lupu.htm
si mie mi-a placut finalul…pana apare si inceputul cred ca o sa ma delectez cu celelalte carti ale tale 😉
ia sa vedem de ce esti in stare 😛
Sincer… nu mi-am scris cărţile să demonstrez că sunt “înstare” sau “neînstare”. Sper, oricum, să îţi placă.
eh…ce poza ti-au pus pe site-ul celor de la tritonic:X:X:X ….adica….esti o “uau!” in toata regula…
eu le-am dat-o!
🙂 shhhhttt….nu mai spune si tu asta….spune mai degraba…. “ah…nici nu stiu cand mi-au facut-o” 😛
nu e cazul.
cum se va numi?
O să afli la timpul potrivit.
-Da, si eu cred la fel.Cel mai bine ar fi sa ne despartim. – Sa ne despartim?…dar nici nu ne cunoastem.”Nu stiu cine esti,nu stiu ce gandesti,nu stiu daca…” -Are vre-o importanta? -Desigur! -Daca m-ai cunoaste,poate m-ai iubi sau poate m-ai uri. -Poate. -Vezi e un inceput-sfirsit. -Stii ce? Te urasc pentru ca nu te pot iubi. Sfarsitul poate sa devina un frumos inceput iar finalul sa nu-l cunosti inca nici tu.
Am scris si eu o continuare la poemul tau,dar spre surprinderea mea vad ca nu mai e.S-a evaporat…sau a fost decapitat Mi-ar fi placut sa-ti citesc comentariul.Ar fi putut fi inceputul-sfirsitului(noului tau roman).Daca nu s-a sters din gresala sau …da-mi de veste sa o mai scriu o data.
drăguţă, nu te supăra, dar:
1. e absurd să postezi după un comentariu aprobat un comentariu-reclamaţie, cum că nu îţi vezi comentariul aprobat. nu ştiu – ia-ţi ochelari. sau lentile de contact.
2. de comentat nu am ce comenta – eu îmi scriu finalurile singură. aşa cum le simt şi le gândesc eu. iar dacă tot ai un puseu de creativitate, ar fi de recomandat să îţi scrii propriile cărţi şi să le pui ce finaluri vrei tu.
3. insistenţa ta de a pretinde răspunsuri acolo unde mie nu mi se pare că am de dat un răspuns este extrem de agasantă. “NU, NU MĂ INTERESEAZĂ NICI UN ALT FINAL DECÂT CEL CREAT DE MINE”, e destul de clar?
Scuze,dar incep a patra oara sa-ti scriu.De doua ori am apasat pe ,naiba stie ce-n puii meii (citat din Bendeac),iar a treia oara nu am scris complet adresa de maill,puii mei.Scuze nu am avut intentia sa fac o reclamatie,dar m-am impacientat ca nu mi-am vazut “opera” si fara scriitura,de unde sa astept critici.N`est pas…?Sunt novice in ale site-urilor,de fapt al tau este primul pe care l-am deschis.Nu am mai “discutat” cu nimeni pina acuma,doar ca tot omul pe maill.Asa ca daca tot am deschis si mi-a placut,am comentat.N`est pas…/Ba`s pas.Ultimul tau “dialog” era adresat lui bandrei,pe data de 16.03.De unde sa stiu ca trebuie sa apas in alt loc sa vad raspunsul tau critic.S2i ce frumos scrisesem mai inainte,inainte de a se sterge.acuma am cam` obosit.Toata ziua m-am foit pe sit-eul tau,am citit,am ascultat topul cu cele 35 de melodii.Imi pare bine ca suntem pe aceeasi lungime de unda,in ceea ce priveste muzica.Cel putin de 4 ori am ascultat melodiile din Pisicile aristocrate.-apropo si eu am pisici-Dar sa continui…Te-am descpoerit intr-un interviu realizat de Cezara Paul-Badescu,pentru Adevarul literar&artistic.(Incepe concertul Sarah-ei Brightman,care a avut loc la Viena in Catedrala St.Stefan.Cred ca l-ai vazut,dar ce zic cred,sigur l-ai vazut.Are o voce ingereasca, venita de undeva din neant.Suna ca o picatura de cristal in suflet.)Dar sa trecem mai departe,cum zicean te-am descoperit…am taiat articolul,l-am bagat in dosar si am plecat sa cumpar cartea.nu am gasit-o.Era pe la sf lui nov 2007,asa ca am ranmas doar cu articolul citit.Inainte de sarbatori, cum se obisnuieste,am facut ordine printre articole decupate,ziare,carti si dintr-o data am zarit articolul.Daca pina acum 2 luni nu aveam pe ce sa te caut,acuma am,asa ca m-am hotarat sa partund cu pasi timizi in sit-eul tau si iata-ma
nu am puseuri artistice si nici nu doresc sa-mi deschid un site…deocamdata,poate, dupa cum am citit de la altii ,sa-ti cer permisiunea sa ma lipesc de al tau.Cine stie?Dar cu totul alte domenii decit literatura.Sunt altii mai buni decit mine care o fac cu har.Eu mai adaug,din cind in cind ,in gind Am citit dialogurile pe diferite teme pe care le-ai lansat si mi-a placut in mod deosebit NU TE-AM ATINS NICIODAT.Nu mai spun nimic.Cred ca am gasit poza de care vorbeam in alta parte.Se gaseste alaturi de interviu.Acuma termin de redactat a patra depesa si daca nu gasesc nici miine cartile in librarii,atunci am sa-mi comand un Bataus(u) si un Rondo ca sa-mi satisfac un capriciu.Noapte buna ca-i trecut de 1.PS.daca te-ai hotarat sa nu-mi raspunzi la comentarii,atunci nu o sa mai scriu nimic,dar am sa ramin o fide(a) cititoare a sit-eului tau.
nu mă deranjează că scrii – în fond ai văzut câtă lume scrie pe-aici – dar nimeni nu are stilul ăsta băgăreţ şi agresiv.
ok, nu sunt eminescu – dar sunt şi eu un amărât de creator contemporan, şi mi se pun nervii instant pe bigudiuri când se apucă cineva să rescrie ceva – ceva conceput de mine, şi lucrat până la nuanţe – “că aşa i se pare lui”.
ce scriu eu nu are valoarea picturilor lui da vinci, ştiu – dar imaginează-ţi cum ar fi să treacă unu’ prin faţa giocondei şi să mai picteze şi el nişte linii peste ea, “că aşa crede el”. şi apoi să îl şi cicălească pe da vinci – ce zici, şefu’, îţi place?
nu, nu mă cred nici eminescu, nici da vinci. vreau doar să înţelegi cât de naşpa e pt. un artist – cât o fi el de mărunt – să se bage altul peste munca lui.
buna seara, nu pot sa neg ca nu m-am bucurt ca mi-ai raspuns.am avut o temere si ca sa ma linistesc am luat laptopul la puricat si am constatat ca-i atat de complex, ca am umplut 4 pagini cu desktop,update,favorite,links-uri,yahoo-uri (sunt 5 buc.) si alte bazaconii si sunt abia la inceput. Asa sunt eu, ma bag peste tot,vreau sa stiu cat mai multe.Doresc sa folosesc la capacitate maxima “masinuta” asta minunata.Si stii de ce? pentru ca as dori sa incep din nou sa scriu.Pana mai ieri,adica pana nu te-am descoperit si nu mai trezit la relitate,lancezeam in mimimul meu confort,multumindu-ma cu alergatura zilnica de supravietuire.Mintea mea statea ca un lenes(maimuta aia foarte paroasa),privind cu indiferenta ,plictis si mai ales cu o scarba viscerala la ce se intampla in jur.La lupta feroce pentru ciolan,la oamenii deveniti peste noapte neoameni,la…brr…brr si nu simteam ca exist.Iar astazi,venind spre casa,pe jos bineinteles – chiar daca termometru arata -12 grade -am inceput sa “scriu” in gand ,tot drumul.Trebuie sa-ti multumesc pentru acest imbold de care aveam atata nevoie.Il asteptam,dar nu stiam cind si de la cine o sa vie.Multumesc! PS: se gaseste acum in comert un aparat pentru intinderea firului de par.Nu cred ca-ti sta bine creata.daca-l cumperi ti-l decontez,pentru ca din pricina mea ti s-a incretit parul.Si in alta ordine de idei de ,sa stii ca daca a-i incerca sa scrii ca Eminescu,intotdeauna ai fi comparata cu el,dar asa esti tu si nu te pot compara decit cu tine.