Ieri, George Michael a murit. De ceva vreme, trăia retras, în casa lui din Anglia. Se îngrăşase, îmbătrânise, alura lui diafan-flamboaiantă se estompase. Lucra la un documentar despre marele lui succes din anii 90, “Freedom”.
Problemele de sănătate, despre care s-a speculat mai mult decât prevede legea, l-au obligat să renunţe la spectacole şi turnee. Şi după 40 de ani de carieră de top, nu poţi să te pensionezi ca un gigel banal, să faci piaţa în fiecare zi şi să-ţi iei medicamentele la ore fixe. Neputinţa ucide.
Chiar dacă în acest caz, a ucis în somn, lin, fără durere.
George Michael a fost unul din zeii acelui star system uriaş al anilor 80, când încă MTV era postul preferat al universului, dedicat muzicii, iar cultura pop ajunsese la statul de cult. Avea genul acela de frumuseţe masculină clasică, elegantă, specifică marilor seducători ai ecranului, şi dacă s-ar fi născut mai târziu, când graniţa dintre muzică şi film s-a estompat (exemplu, Justin Timberlake, care ba scoate un nou album, ba un nou film A-listed), cu siguranţă că alura lui bărbătească, sexy, puternică şi totodată simplă i-ar fi asigurat roluri memorabile.
Acestea fiind precizate, hai să trecem la un top personal al celor mai bune piese interpretate de George Michael. Nu mă interesează comentariile de tip: Dar, Lorena, ai uitat de. N-am uitat, pur şi simplu tu şi eu suntem persoane diferite, ce-ţi place ţie nu e obligatoriu să-mi placă şi mie, respectiv viţăvercea.
10. “Club Tropicana”
Ăsta e un hit disco de mare angajament din perioada Wham. Relativ uitat în ultima vreme. Nu ştiu de ce. E groovy, sexy, vesel, tonic, numai bun pentru abdomenele de dimineaţă. Şi-mi place mai mult, muzical şi ritmic, decât intens abuzatul “Wake Me Up Before You Go-Go”
9. “Freeeeek!” (încă nu ştiu numărul de “e-uri”).
Piesă lansată în 2002, de pe albumul “Patience”, care urma să iasă abia în 2004, Freeeeeeek a fost o mare dragoste a tinereţii mele şi un succes mondial. Pe lângă asta, a fost un fusion apoteotic între sexualitatea jucăuşă a lui GM din anii 80 (vezi “I Want Your Sex”) şi estetica vizuală futuristă şi SF-inspired a anilor 90. Dintre videoclipuri, ăsta e de departe preferatul meu.
8. “They Won’t Go When I Go”
Toată lumea îl ştie pe George Michael drept interpret de balade pline de sensibilitate şi duioşie. Am ales-o pe asta, cover după o piesă din 1974 a lui Stevie Wonder, pentru mixul de emoţie şi forţă, sinceritate şi durere.
7. “Father Figure”
În anii 80 şi în prima jumătate a anilor 90, videoclipurile scurt metraj cu storyline erau un mare trend. Din acest punct de vedere, dar şi prin frumuseţea baladei în sine, locul 7 se duce la “Father Figure” (Faith, 1987)
6. “I Knew You Were Waiting”
Duetul ăsta din 1986 cu Aretha Frankin e culmea fabuloşeniei. Combinaţia dintre soul-ul specific divei şi vibe-ul disco al pe atunci junelui artist e chimie pură cu steluţe, şi ce e mai important: să-i ţii piept, vocal vorbind, unui uragan cum e Aretha presupune coaie cât pepenii. Mission accomplished.
5. “Too Funky”
Când George era sensibil, învingea cu trei ture avans la proba de sensibilitate. Când însă avea de dat un hit pop ritmat, livra cu brio. Piesa asta nu poate fi ascultată imobil. Scoală şi morţii din morminte. Sună la fel de fresh acum, ca în anul de lansare, 1992. Puncte bonus: parodia impecabilă a lumii modei. Şi gagicile astea mortale din videoclip.
4. “Killer / Papa Was a Rolling Stone”
De pe albumul “Five Live” din 1993 avem această bijuterie vizuală şi auditivă, care combină piesele “Killer” a lui Adamski şi “Papa Was a Rolling Stone” a celor de la The Temptations într-un colaj tupeist şi eclectic, intens personal, şi cu o minune de videoclip care pastişează ironic reclamele anilor 90. O astfel de instalaţie muzicală face diferenţa între cântăreţ şi artist vizionar.
3. “Don’t Let The Sun Go Down On Me”
Pentru că e spiritul unei întregi epoci, încapsulat într-o baladă cutremurătoare şi în acelaşi timp grandioasă, măreaţă şi totodată fredonabilă. Şi pentru că e cel mai frumos duet care-mi vine în minte de câte ori vine vorba de duete celebre într-o discuţie.
2. “Freedom”
Prima piesă pe care am auzit-o de la George Michael când eram mică. Ştiam că freedom înseamnă libertate. Şi spiritul acestei piese, energia ei năvalnică, imaginile, mi-au servit ideea de “descătuşare”. Pe piesa asta am avut revelaţia libertăţii infinite pe care ţi-o poate da condiţia de creator. (Doamne, cât de pompos a sunat asta. Da, am fost un copil pompos. Nici o grijă, m-a simplificat viaţa. 🙂 )
1. “Jesus To a Child”
Perfecţiune. Pură şi simplă.
fără Careless Whisper? 🙂
fără. mi se pare că baladele pe care le-am citat eu sunt mai complexe melodic.
Da, si Fast Love e o capodoperă futuristă :)))
dar freeeeeeeek e o piesă mai bună.