Am făcut acum nişte ani un reportaj de ghetouri şi aventură numit Down and Out in Bucharest. Cu homleşi. Trăitori de azi pe mâine. Ocazional infractori, dacă nu puteau lua o pâine din ce obţineau non-violent.
M-am plimbat cu ei, i-am ascultat cu atenţie şi fără prejudecăţi poveştile, i-am tratat ca pe orice parteneri de dialog din interviu / reportaj / feature pe care l-am făcut. Ce m-a frapat în tot ce mi-au povestit n-au fost atrocităţile îndurate, cele comise sau cele la care au fost martori. Ci un anume mod de a gândi, comun întregii găşti şi celor ca ei.
Tot ce-i interesa pe oamenii ăştia era “ce ni se dă”. Cutare e un om bun, pentru că dă şpagă mare când facem pe parcangiii. Popa nu ştiu care e om bun pentru că “ne dă” mâncare de două ori pe săptămână. Nu ştiu care era bun pentru că “ne dă” nu mai ştiu ce.
Era fascinant cum pentru oamenii ăştia era firesc să primească. Constant, mereu, fără încetare. Să primească şi atât. Eu eram un furnizor de atenţie şi de promovare. Important e că dădeam ceva ce le trebuia. De aceea mă tolerau.
Nu arătau nici cea mai vagă intenţie de a returna ceva, cuiva. Nu conştientizau că ar avea vreo obligaţie faţă de societatea care îi întreţinuse în orfelinate şi îi asistase social. Nu, datul nu era un privilegiu. Era o datorie a celor din jur. Cei care se sustrăgeau erau nişte javre.
Să zicem că pot înţelege asta în cazul unor oameni care nu fuseseră educaţi să producă şi funcţionau pe baza ideii “Sunt sărac şi e datoria ta, societate, să mă întreţii”.
Dar văd mulţi oameni integraţi social, educaţi, unii cu studii superioare, care funcţionează exact pe acelaşi sistem. Mentalitatea de etern receptor. De etern receptacul. Treptat, devine o obligaţie să dai, să tot dai, să livrezi, să fii la dispoziţia lor. Perpetuu. Iar dacă intri în hora asta, aceea a eternului furnizor moca, ajunge să nu-ţi execuţi o singură dată obligaţiile imaginare şi devii debitor lipsit de credibilitate.
Abia asta mă sperie.
Ce frumos ar fi dacă fiecare dintre noi, înainte să se apuce să frece la cap persoane de care nu-s legate contractual – da, când avem un contract, e firesc să ţinem cont de termeni şi condiţii, că de aia e contract – să ia zece minute. Să respire adânc. Şi să se întrebe sincer din străfundul inimii:
“Îmi datorează cineva ceva?”
“Şi dacă mi-a datorat la un moment dat, nu cumva s-a achitat cu vârf şi îndesat?”
“Poate datorez eu mult mai mult acelui cineva decât îmi datorează el mie?”
Şi, subit, raporturile dintre oameni ar fi ceva mai echilibrate.
Zic şi eu, nu dau cu ranga.
În conditiile în care existi la nivel de supravietuitor, e normal sa astepti sa ti se dea. Asta referitor la homeless-ii tai. Abia când stabilizezi nivelul asta de supravietuitor si începi sa construiesti ceva, de genul familie, grup de prieteni etc, si abia în cazul în care începi sa asiguri existenta ta si a celor apropiati , poti nazui si la chestii mai spirituale, în genul daruirii de sine sau chiar materiale. Cât despre ceilalti, este o simpla aberatie societala împamântenita la noi de foarte mult timp. Arhetipul flamândului care s-a scos, dar tot traieste cu teama eterna de a nu redeveni muritor de foame. Jack London a surprins cliseul asta mai bine decât pot eu s-o fac, în nuvela aia în care naufragiatul, desi salvat de o corabie de saptamâni întregi, îsi burdusise buzunarele si captuselile cu biscuiti, de teama inanitiei pe care toacmai o frizase.
În condiţiile în care exişti la nivel de supravieţuitor, poţi foarte bine să fii o căpuşă sau o persoană recunoscătoare la nivelul posibilităţilor proprii.
Altminteri, nimeni n-ar fi vânzător plătitor de taxe pe opt milioane la buticul din colţ şi toată lumea ar sparge case.
În conditiile date orice e posibil 😉 Nu vreau sa polemizez pe marginea unei opinii. Tu ai flashat un aspect cu care sunt de acord în linii generale. Abordarea este totusi eliptica. Subiectul este mai complex si nu cred ca intentia ta initiala era brodezi pe marginea lui, diabolizând cu orice pret statutul de boschetar doar ca sa rezonezi cu marea masa a celor de la tarabe care-si platesc docili impozitele.
O, nu, nu retorica de “vai saracii de ei, bieti supravietuitori”. Fara suparare, dar se pare ca nu ai inteles mentalitatea microbului si insasi realitatea. Inafara de homelesii mai sus mentionati, mai este o intreaga patura de asistati social care nu stiu decat sa se planga si incearca din toti rarunchii sa te faca sa te simti vinovat ca nu le dai. A se vedea zecile de reportaje in sate unde se incearca infiintarea de fabrici si crearea de locuri de munca dar localnicii refuza pentru ca se scot mai bine din ajutoarele sociale stand degeaba. Apoi vin si se plang ce amarati sunt, ca sa te simti sa cotizezi. Sa stabilizezi genul asta de supravietuitor? Astia VOR sa existe la nivel de supravietuitor, pentru ca sunt niste putori ingrozitoare si betivi notorii.
PS: Lorena, poti sa dai cu ranga, eu personal te incurajez, pentru ca sunt multi care merita. PPS: La multi ani pt 2015, ca nu am apucat sa iti urez!
Păi şi eu nu asta am zis?
PS: Mulţumesc pt urări, idem şi ţie.
Da, raspunsul era pentru Ciprian Olgan care ii dadea cu stabilizarea fara sa inteleaga ca genul asta de ..sa le zicem oameni, nu vor sa fie stabilizati.
Distractiv e ca nu e prima oara cand la comentariile mele spui ai zis acelasi lucru. Eh, gandim la fel, vorba cantecului 🙂
Nu e absolut necesar sa generalizam extremele. Eu sunt de acord ca o mare parte dintre ei au facut din cersetorie un mod de viata. Lipsa oricarei responsabilitati îi aranjeaza chiar. Dar a privi din start un homeless ca pe un boschetar betivan care asteapta miloaga în permanenta este un mod elitist de a arata ca stim totul despre tot. Nu poti decreta ad-hoc ca nici un homeless nespalat din asta tara asta nu vrea stabilizare aia de care pomeneam, pentru ca ai cunoscut tu 5-6 clocharzi care sunt niste neispraviti. Chiar crezi ca e usor sa te revalorizeizi în fata propriilor ochi când societatea te priveste ca pe un ratat? Ca sa “te scoti” din rahatul strazii ai nevoie de ceva tarie de caracter, sansa, dar mai ales de o altfel de privire din partea celuilat. E greu al naibii si multi se lasa dusi de val, prinsi în angrenajul bandelor din care fac parte. În opinia mea, ca sa fii cinstit trebuie mai întâi sa-ti poti permite. N-ai cum sa-i ceri aurolacului, care a constientizat prima data viata din fundul canalalului, sa se eleveze spiritual by himself. E normal sa gândesti ca trebuie sa primesti când ai fost frustrat de aproape orice din nastere.
Hai mai citeste odata ce am scris. Si inca o data. Si inca o data. Hai, ca sa te ajut, dau cu citat: “A se vedea zecile de reportaje in sate unde se incearca infiintarea de fabrici si crearea de locuri de munca dar localnicii refuza pentru ca se scot mai bine din ajutoarele sociale stand degeaba. Apoi vin si se plang ce amarati sunt, ca sa te simti sa cotizezi.”
Asa ca, inainte sa incerci sa dai la corda sensibila si sa cry a fucking river dand exemple de amarati nascuti in mizere raspunde te rog la intrebarea asta: Ce zici de situatiile in care LI SE OFERA LOCURI DE MUNCA DAR EI REFUZA? Si apoi vin si se plang. Nu ai vazut oameni din astia? Ia de aici un exemplu: http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Social/Fabrica+de+confectii+fara+muncitori+Locuitorii+comunei+in+care+a
Si mai sunt. (ex: vestita scena cu jandarmii care munceau la inundatii si localnicii faceau misto de ei pe margine). Aia este mentalitatea microbului! Asa ca te rog pastreaza partea de psihopupu cu “elevarea spirituala” si “societatea te priveste ca” pentru o domnisoara slaba de inger. Se fac jdemii de programe de reabilitare sociala, si cu fonduri ue, dar ei nu vor sa se integreze, nu vor sa se reabiliteze, refuza ceea ce li se ofera pentru ca implica ceva la care ei sunt alergici: MUNCA!
Daca tu percutezi la vrajeala lor, nu-i acuza pe altii de elitism. O sa mi se faca mila atunci cand vad ca au de munca si o duc rau, ca li s-a dat de munca si nu au refuzat, ca vor sa munceasca.
Te-am recitit, măcar că nici pe clasici nu-i recitesc prea des, de obicei reușind să percutez din prima Tu chiar vrei să mă raliezi la gândirea unică?. Eu ţi-am mai spus ca opinez doar. Nu vreau sa impun idei, ținându-mă departe de concluzii sentenţioase. Voiam sa arunc şi eu o privire din alt unghi. E dreptul meu nu? În rest, cunosc mai mulți homeless’s decât alții. Şi spun bine: homeless’s, adică ăia din State. Cunosc o căruţă de clochards, adică ăia din Franţa. Si o grămadă de boschetari d-ăştia de pe la noi. Am trăit luni întregi printre ei, nu numai ca să-mi fac o idee aproximativă despre mentalitatea lor sau doar ca să mă aliniez la doctrina propovăduită astăzi cu atâta bun simţ contra tot ceea ce înseamnă viziunea de stânga, pur şi simplu pentru ca la noi a fost aplicată catastrofal. Încearcă şi tu să-mi dai dreptul sa am şi eu o părere. Terorismul intelectual e o tâmpenie, chiar daca izvorăște din mintea unui Ţuţea sau Eliade. Delictul de opinie nu poate exista decât în minți integriste.
Si chiar ești tu așa vizionar(,) si știi ce gândesc ei? De homeless îţi vorbesc, nu de șatenii aia care refuză sa lucreze la confecții pentru 200 de euroi pe luna. Homeless e ala care nu are casa, ok? De aia vorbeam parca, nu de ce vrei tu sa spui trimițându-mă pe link-ul ala al tău, din “zecile” pe care le pot găsi online. Ai încercat tu să te implici în vreo acțiune cu ei si ai avut feedback negativ? Ca de ce vrea media să-mi arate, cam sunt sătul. Adică daca unul nu vrea sa muncească pentru o nimica toata pe luna, e antisocial. Pai nu vrea ca are dreptul sa nu vrea, înțelegi? De ce sa nu muncească el si sa iasă cu o pensie de 70 de euro în 10 ani? Uite-aşa, pentru ca e el mai non conformist (ă) decât tine. Să nu-ți ocupe ţie postul ăla călduț.
Mai am o nelămurire referitoare la sensibilitatea mea virginală si lacrimogenă. Ia spune-mi şi mie ce-ai face tu ca să te scoți dacă te-ai fi născut într-un canal, printre aurolaci? Care este cheia de bolta pe care o propui ca să te poţi scoate din rahat şi să te integrezi social? Si cum faci tu, superman sau wonderwomen care eşti, să faci studii mai apoi, ca să te poți integra normal într-o societate, fără însa sa ti le plătească tăticu’, pentru ca mai apoi să vii tu pe aici si sa-i înveți minte pe postacii atipici, dându-le câte o palmă virtuală la poponeața lor roșie de stângişti stângaci?
Apropo, mi-a plăcut linkul de pe wall-ul Facebook al Lorenei : http://www.piticigratis.com/2015/01/charlie-hebdo-franta-si-umorul-sunt-in-doliu-pentru-ca-prostul-nu-rade-prostul-se-supara/ .
Citește-l si încearcă sa-l înțelegi. Poate ca venind din partea cuiva cu care rezonezi ai să înțelegi ca oamenii nu-si acordează diapazonul întotdeauna după cum vrea cutare sau cutare guru care dirijează de la centru…
Hai ca incepem sa ne intindem la Lorena pe blog. E ca si cum doi s-ar bate cu frisca la altcineva acasa.
Distractiv e ca pornesti de la premisa ca mi-a platit taticu’ cursurile.
Discutia era despre acei oameni care sunt interesati doar de, asa cum zice postarea Lorenei, “ce ni se da”. Despre un anumit gen de oameni. Got it? Asta implicand si bruneti si sateni si care se intalnesc si printre homeless si printre asistati social (in mod deosebit), dar si printre alte paturi sociale.
In timp ce unii isi cauta joburi si accepta sub calificarea lor pentru ca intretinerea nu se plateste singura, altii nu muncesc nimic, refuza cand li se ofera, dar vin sa se planga si primesc bani de la indivizi cu sensibilitati virginale.
Daca ala e mai “nonconformist” si nu vrea sa munceasca pe 200 de euroi, sa nu vina apoi sa se planga si sa stea cu mana intinsa. Pentru ca despre asta vorbim aici, cei care au pretentia sa li se dea fara sa faca nimic, si nici nu vor sa se schimbe cand li se da ocazia.
Pana la urma discutia poate fi dusa la nesfarsit.
Iar cu linkul: Ce legatura are? Ai facut un salt doar din dorinta “to make a point”. Ti-am zis ca-ti zbor creierii daca nu esti de acord cu mine? Am venit cu argumente si te-am luat un pic la misto. Vai ce delict! Vezi, reciproca e valabila – daca spui ca “oamenii nu-si acordeaza diapazonul intotdeauna dupa cum vrea cutare”, corect, scuza-ma ca nu-mi acordez diapazonul la muzica ta!
P.S. Nu dau palme (nici macar virtuale) la cururi rosii. Not into this kinky stuff. :))
Poate vrei să-ți faci o datorie.
ce rost ar avea?
Asta era întrebarea. Vrei o datorie? Ce rost ar avea?
Acu vreo patru ierni, când erau gerurile alea de minus 20 am lăsat un puști trimis la cerșit să se încălzească la noi la muncă. Într o zi îi dau mănușile, în alta fularul, apoi căciula până a încercat să se autoservească , așa că l-am dat afară. Din păcate cei obișnuiți să ceară, indiferent de mediu, încep să considere că li se cuvine. Eu le zic că sunt obligată să dau doar “bună ziua”.
PS: La mulți ani!
Binele îşi primeşte întotdeauna pedeapsa cuvenită.
Adevărat, dar și răsplată când nici nu te aștepți.
Felicitari! Dar tare mi-e teama ca textul asta suna a fluierat in biserica pentru majoritatea concetatenilor nostri. Ca, daca o singura data nu le mai dai, las ca, asa cum bine ziceai, devii fara credibilitate, dar devii si “un ticalos fara inimia si empatie pentru semenii tai”.
Nu datorezi nimic, nimanui, in afara de nu initia agresiunea asupra lui (evident, nu discutam aici despre “datorii morale”, care-s autoasumate).
Nu există “fără prejudecăţi”. În cazul ăsta, există prejudecata că “sunt amărâţi”. Din pricina asta e firesc să primească: oamenii obişnuiţi ştiu că, oricât de zgârciţi ar fi, de dat până la urmă o să dea cuiva, măcar Fiscului, aşa încât aleg să dea “unor amărâţi”.
Însă după ce te-ai văzut la capătul mai puţin plăcut al bâtei care îţi dă în cap începi să mai vezi şi faţa opusă a lucrurilor, beneficiul pe care îl extrag ei din calitatea de amărât.
Un Bogdan Oprea al americanilor a zis cândva: faptul că mai toate confesiunile pe care infractorii prinşi le fac psihologilor seamănă una cu alta (chiar dacă infractorii sunt de etnii diferite, vorbesc limbi diferite, sunt acuzaţi de fapte diferite etc) ţine de faptul că orice infractor experimentat ştie să spună ceea ce îşi imaginează că psihologul vrea să audă.
E o calitate absolut necesară pentru supravieţuire în lumea interlopă: să îşi adapteze discursul / înfăţişarea / gesturile în aşa fel încât să pară milog şi să câştige simpatia oricui are putere asupra lor. Se dobândeşte prin selecţie naturală, cei care n-au ştiut când să fie umili cu cel puternic şi bestii cu cel slab sunt în mormânt sau în puşcărie.
În puşcărie având a doua şansă, adică învaţă cum să dobândească această calitate şi să câştige simpatia miliţienilor şi a şefilor de găşti, ca să fie bine trataţi acolo înăuntru 🙂
Eu am un deosebit respect fata de homeless-i si de welfare-isti (aia care stau pe ajutor social din mama-n fiu). Fuck them! (metaforic vorbind 😆 )
Motivul este simplu. Consider ca antisocialul n-are ce cauta in societate. Vrei sa traiesti ca animalul, foarte bine, du-te neica-n padure, in virf de munti sau prin insulele Sumatrei.
Dar daca vrei sa beneficiezi de binefacerile unei societati, de apa calda, de canalizare, de drumuri asfaltate, de politie, de medici si medicamente, de spitale, de mincare, de bautura, de haine si in general de ceea ce produc cei care platesc taxe,, atunci munceste-n gitu’ ma-tii si plateste taxe, cot la cot cu ceilalti, nu sta cu mina intinsa. Ba mai mult, capusele astea-i considera prosti pe cei ce platesc taxe, dar nu se dau in laturi sa le primeasca pomenile.
Dar pina la urma greseala e a societatii care le plinge de mila. Ia sa nu le mai dea nimeni nimic, sa vezi cum s-ar apuca de munca sau ar disparea ca orice daunator infometat.
Acum ca tot m-am pornit, exista pe aici niste seriale care se refera la antisociali, dar care au ales sihastria. care nu vor sa plateasca taxe si note de plata, dar care nici nu cer nimic societatii si nici n-o deranjaza cu aspectul lor gretos. Traiesc prin Alaska si muncesc de le sar capacele pentru a se intretine, ei si familiile lor. Si-au construit colibe, cabane sau ma rog, case, vineaza pescuiesc, cultiva, culeg, vind blanuri si tot felu de artizanate pe care le confectioneaza. Altii traiesc tot prin teritoriile din nord pe case plutitoare pe care si le-au facut singuri. Nu platesc taxe, nu au note de plata, dar muncesc de le vine rau pentru o viata pe care, spun ei, n-ar schimba-o. Asa ca, se poate si fara mina intinsa daca te arde-n cur sa traiesti pe barba ta.
Numai ca aia de prin orase sunt niste putori imputite care prefera sa cerseasca si sa doarma pe aerisiri de metrou, numai sa nu munceasca. Taxele sunt doar un pretext pueril si rasuflat. Astia vor sa le dai pestele, nu sa-i inveti cum sa-l prinda. Si d-aia zic, fuck them!
Mersi pentru toţi căpitanii evidenţi din acest comentariu. ar putea forma o armată de neînvins.
Putorile împuţite plătesc taxe.
Cel mai mare impozit ca procent e TVA. Ori toată lumea, inclusiv aurolacii, plăteşte TVA la orice lucru pe care îl cumpără, începând cu berea de la chioşcul din colţ.
Evident ca platesc taxe, atunci cind iti cheltuiesc banii oferiti, dar din munca ta, nu din a lor si asta n-ai decit s-o consideri tu participare, mie mi-e imposibil. Daca toti ar munci ca ei, cine le-ar mai da de pomana si ce? Poate doar suturi in cur ci coate-n dinti. A propos, ai auzit de vreun cersetor care sa dea de pomana altui cersetor? 😆
la nivel mondial , asistatii social sunt o mare problema. si tot ei cu coada sus ca “li se cuvine”. ce li se cuvine? banii munciti de altul, pe care il numesc fraier si sclav? asta nu e echitatie. eu abia astept sa se termine pomana electorala. maimutele nu pot fi educate sa ofere inapoi ceea ce primesc decat cu bata. daca omenirea ar fi evoluata, bunul simt si responsabilitatea ar veni de la sine. dar cand prostii se impuiaza, rezulta si mai multi prosti, iar sub un anumit nivel, vorba buna nu functioneaza, de aceea e necesara bata(asta neinsemnand bataie, ci niste reguli complet echitabile: nu muncesti-nu primesti, furi-te duci la puscarie sau la munca pentru reducerea pedepsei, n-ai ce manca-primesti contra servicii in folosul comunitatii, nu stai degeaba sa iti vina ajutorul, vrei plozi, arata ca ai cu ce sa ii cresti, i-ai facut si ii chinui- sterilizare etc). astea sunt reguli de bun simt pe care oricine ar trebui sa le respecte din proprie initiativa. cum asta nu se intampla din cauza nivelului scazut al populatiei (care actioneaza instinctula, ca animalele) e necesara constrangerea.
ce li se cuvine?
Pedepse ridicol de mici, cu suspendare, dacă fură sau îi dau în cap fraierului şi sclavului, pe motiv că “sunt amărâţi”.
Dacă fraierul şi sclavul îi dă amărâtului care îi scormoneşte în buzunar după portofel un pumn, face 4 ani şi jumătate la penitenciarul Timişoara.