De ziua mea mi-au expirat toate dintr-un şut: buletin şi paşaport. Şi mi le-am băgat. Documentele la instituţiile aferente din Sepsiszentgyorgy, Kovaszna, la refacere.
Nu am avut niciodată fantezii erotice cu pitici, dar lui Boc i-aş pune fofoloanca peste faţă, să-i fac şi barbă şi mustaţă. De ce trebuie să dureze trei săptămâni facerea de buletin, că doar nu-i facere de bine, să vină la pachet cu futerea de mamă!? Şi de ce nu se dă card de identitate temporară (hihi, prea bună asta cu identitatea temporară, eu sunt temporar o proastă dar în câteva zile îmi trece :P), ci adeverinţa pulii că ai buletinul în refacerea? O hârtie mică şi penibilă pe care bineînţeles că am vărsat bere, cafea, ketchup, topping de ciocolată, suc de portocale, maioneză Hellmann’s şi au şi ejaculat vreo doi buni prieteni de-ai mei? Dar să înceapă scenariul groazei:
Scena 1. Interior, seară
Na belea, că acum câteva zile, când îmi cumpăram şi eu tradiţionala sticlă de vodcă la supermarket şi dau să plătesc cu cardul, cititorul ăleia începe să scheaune.
-Dar am bani pe card, protestez.
-Nu asta e problema, domnişoară, v-a expirat cardul.
Iată-mă brusc fără acte şi insolvabilă, ca un emigrant din lumea a treia pierdut în jungla urbană a unei civilizaţii consumeriste.
CUT TO:
Scena 2. Interior, dimineaţă
Eu la telefon: Alo, da. Cât durează? Aha, le puteţi transmite să îl emită? Da, neapărat sediul unde mi-am făcut contul? Dar între timp m-am mutat în celălalt capăt al oraşului şi am BCR lângă mine, beau cafeaua de dimineaţă cu ochii-n buda lor şi cu ocheanul pornit. Aha, mersi.
CUT TO:
Scena 3. Interior
Computer:
lorena lupu: care ai să-mi împrumuţi un milion pentru câteva zile? (scz de mass)
amic1: :)))))))))))))))))))))))))))))))))))))) ce glumă bună!
amic2: eşti comică pă umor
amic3: fah, nu mi-am luat nici eu salariul de 3 luni
amic4: sunt în timişoara, ţi-i virez bancar?
amic5: sorry, nu împrumut bani din principiu.
FADE OUT
Scena 4. Exterior zi
Eu cobor dintr-un mijloc de transport şi stau să îl aştept pe următorul.
Cerşetor: Domnişoară, nu aveţi să-mi daţi şi mie nişte bani, că-s sărac şi moare copiii mei dă foame?
Eu (mă transform ca Michael Jackson în thriller şi ridic faţa sinistră cu colţi interminabili spre el): Whoaaaaaaaaaa.
El: Gata, gata. Am întrebat, n-am dat cu parul… (Fuge).
Cadru înapoi pe mine, cu faţa mea normală şi o privire uşor nedumerită.
Eu: Ce angoasat e cetăţeanul mileniului 3!
Scena 5. Interior bancă, zi
Eu: Bună ziua, mi-a expirat cardul.
Bank officer: Buletinul, vă rog?
Eu scot adeverinţa (lui Boc, pune-i-aş pizda peste faţă, face-i-aş pilozitate facială abundentă).
Bank officer: Ce-i asta?
Eu: Adeverinţă emisă de Consiliul Local Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna, că buletinul e under mentenance. E valabilă, semnată, ştampilată.
Bank officer: Nu intră în actele prevăzute pentru eliberarea noului card. Paşaport nu aveţi?
Eu: Pentru ăla nici măcar adeverinţă nu am.
Bank officer: Permis de conducere?
Eu: Nu, sunt daltonistă. Am fost convinsă că am ciclul verde până când am ajuns în cămin să îmi explice o colegă că de fapt e roşu.
Bank officer: Livret de marinar?
Eu: Eu v-am vorbit frumos, da? Doar pentru că îmi place vodca, nu înseamnă că-s Traian Băsescu!
Bank officer: Atunci nu vă putem da cardul.
Eu: Dacă vreţi, vă spun PIN-ul vechiului card. Uite legitimaţia de presă. Uite certificatul de naştere.
Bank officer: Nu-s actele legale.
Eu (disperată): Doamnă, dacă în mintea lui Boc, hârtia asta slobozie e pentru trei săptămâni buletinul meu, eu ce să fac? Nu se poate să mor de foame cu patruzeci de milioane în cont. E penibil!
Bank officer: Sorry.
Fulger divin, deus ex machina style, şi privirea mea se luminează. Scot tokenul:
Eu: Doamnă, vă rog atunci un lucru. Iată tokenul cu care putem accesa contul meu online. Noroc că ăsta nu a expirat. Vă virez dumneavoastră cinci milioane în contul dumneavoastră şi mi le daţi. Se poate aşa?
Camera se mută asupra biroului alăturat, unde o colegă roşcată ascultase cu un zâmbet discuţia.
Colega: Hai, mă, Puşa, dă-i dracu’ cardul ăla! Şi-i zici să vină cu buletinul, când îl are!
Puşa: Mnu… ştiu. Mbine… dar veniţi neapărat cu buletinul când îl aveţi, se răsteşte la mine.
Eu: Din clipa în care îl iau în mână, iau covorul persan spre dumneavoastră, doamna Puşa.
I-aş trimite bezele roşcatei, dar e piţipongic. I-aş face sex oral, dar e prea porno pentru un film serios. De aceea, las continuarea acestui scenariu la latitudinea onoratului cititor. Voi cum aţi încheia apoteotic story-ul?
Şi dance version:
Loreno,un simplu multumesc pentru roscata.
un zambet diabolic pentru tine. iei banii si cumperi un vibrator nou. ( meriti )
doar… peste trei saptamani esti alta. la oameni noi, jucarii noi. 🙂
concluzie: doi buni prieteni de-ai tai ejaculeaza afara 🙂
lasă, mă, că ăia nu-s bani de dar, sunt banii mei din salarii, pentru chirie, etc. etc., ce baţi câmpii?
toţi bunii mei prieteni au de ales de la începuturile prieteniei: ejacularea în exterior sau castrarea.
“care ai să-mi împrumuţi un milion pentru câteva zile? amici1-5: felatie!”
De ce nu apelezi la prieteni ?
(scurta istorioara: Lorena->@Laurentiu: “… prietene…”)
pentru că pe ăia din lista de mess îi credeam prieteni. (să ştii că nu adaug pe oricine în lista de mess, doar prietenii şi cunoştinţele cu care am o afinitate).
Ha, ha, dacă nu se rezolva, te luam la mine, te ţineam pe masă şi casă trei săptămâni. Poate mă ajutai să-mi perfecţionez foarte superficialele mele cunoştinţe de maghiară.
Cine nu i-ar fi fost recunoscător roşcatei, fiecare, după fantezia lui?
Eu am discromie, nu văd nişte nuanţe, nici eu nu am voie să am carnet.
am spus io ca nu-s banii tai? nu
uite..iti cumpar un vibrator ca sa ai tu bani de chirie. fair?
nu bat campii. bat campurile. deh, meseria.
cum “bati tu limbile” 🙂
bogdan: casă am, cel mult masă îmi trebuia. că în toate filmele româneşti e un dialog la masă. iar la ochi, eu nu am nimic. doar o nervozitate care se manifestă sub formă de umor cretin.
liviu: mersi, nu îmi trebuie. 🙂
Lorena e din Sepsiszentgyorgy si stie romaneste ca lumea. Am trait sa o vad si pe asta. 🙂
păi nu, nu ştie româneşte ca lumea, că lumea e agramată şi pune virgulă între subiect şi predicat. 😛
Eu sunt unguroaica si am avut colegi din Sf Gheorghe care se mirau ca stiu cum i se zice la castravete. De-asta zic. 😛
hai ma ca´i simplu: uborka!
he he, câţi unguri pe blogul ăsta. 😀 suntem o mică enclavă bozgorească a blogosferei româneşti. :)))))
Nu nu, la uborka cum i se zice pe romaneste. Una chiar avea scris pe perete deasupra patului: un castravete, doi castraveti.
Si? Nu´nteleg de ce ti se pare rau.
Pentru ca nu se descurcau DELOC. Nici la secretariat la facultate, nici la cumparaturi, nici prin baruri.
Şi cu ce le ajuta castravetele prin baruri? 😛
Se rezolva atunci cu masa contra unor meditații de nivel de începător pentru învățatul limbii maghiare. 🙂 Ah, Budapesta, ce oraș frumos!
Nu am glumit cu faptul că nu văd niște nuanțe, de fapt, le confund. Chiar nu am voie să am carnet de conducere. M-am consolat întotdeauna cu una din spusele clasice din romanele polițiste: ”Noaptea toate pisicile sunt negre”.
păi, meditaţii de limbă maghiară pot să îţi dau şi aşa. nu ştiu cât mai e preţul pe piaţa meditaţiilor, nu am mai dat meditaţii din facultate, dar… de ce nu? de ce să nu mă mai simpt studentă? 🙂
Ok, rămâne să negociem prețul. 🙂
Din călătoriile mele la Budapesta am învățat câteva cuvinte și să citesc. Nu a fost niciun bai, că toți budapestanii pe care i-am întrebat ceva știau engleza și au avut întotdeauna amabilitatea să stea și să-mi explice ceea ce voiam să știu. Am ascultat și muzică de-a lor, au o formație, Nox, ale cărei melodii sună chiar foarte bine.
LOL! Au o formatie acolo si ei…jaj, Istenem!
tu să fii sanitar de câte formaţii mişto au ungurii. şi care, spre deosebire de ale noastre, nu fac playback. şi cântăreţe care, spre deosebire de ale noastre, nu arată ca nişte centuriste.
Persze, Kisteheny vagyok 🙂
vezi că ai zis de tine că eşti o vacă. ceea ce mi se pare o jignire. faţă de vacă, desigur.
Fan Kisteheny, desigur. Vad ca degraba scoti hangerul,polonicul si ce mai ai in arsenal.Noroc ca Sun Tzi da sfaturi bune despre tactica.:)
Te-a întrebat cineva al cui fan eşti? Dacă nagytehen de mă-ta nu ţi-a dat minima educaţie a intrării în dialog cu oameni pe care nu-i cunoşti, asumă-ţi consecinţele răspunsurilor pe care le meriţi. marş la recycling-ul celor şapte ani de acasă şi revii pe aici de-abia după.
Wrong answer.Mark these words.
Nu, vită proastă, appropriate answer for wrong approach. Eu NU îţi datorez ţie nimic, ok? Bun.
Ai venit tu pe teritoriul meu, sau eu pe al tău? Oops, tu pe al meu! Dacă vrei tratament decent, de cât creier e nevoie să îţi dai seama că ar fi trebuit să îţi faci intrarea într-un mod decent?
Doh!
Ah, şi pentru că timpul meu e valoros, să ştii că următoarea cocălăreală nu ţi-o public. Ai două steluţe negre din trei pentru block.
Lorena,sa nu-mi spui ca nu ai nostalgii dupa noaptea trecuta..de dragul tau eu renunt la cele pentru Boc..dar la Basescu ne oprim,da?
dă-mi şi mie ore de maghiară că vocabular pasiv am 🙂
Ba ştii şi de-alea cu “menj haza huligan”, deci ai şi vocabular activ. 😛
noaptea trecută m-am uitat la televizor, am mâncat pâine cu gem că aveam banii blocaţi în bancă şi nu îi puteam accesa, am descoperit într-un fund de buzunar 5 lei din care i-am luat o conservă lui Pulică şi cam atât. De ce aş plânge după asta?
Acum,serios vorbind,e evident ca te-am miscat.Fata de postarea anterioara se vede clar declicul:esti mai vie,mai saraca,simti nevoia pura a primului milion,esti mai nascuta,mai adrenalinica..ce sa mai vorbim,ai simtit ceva aparte,frumos,ascuns,nelaurentzic.
..si nici nu stii cit ma iubesti vorbindu-mi
se vede că n-ai spirit de observaţie nici cât un hoit de raţă. faţă de postarea anterioară, unde n-aveam un chior şi eram plină de draci, acum sunt relaxată, după un shopping furtunos şi compensatoriu, şi nu mă mai enervez chiar pe orice.
S-ar impune o cură cu Nesimțirol și o listă de prieteni (macar lista de mess-amici) mai darnici.
Încă încerc să îmi dau seama dacă la bancă ai prezentat țidula înainte sau după condimentare..
aia cu condimentarea era doar o floricică de stil, să sune bine povestea. 😛
Lorena,futurologic vorbind,in ce crezi ca o sa ti se dilueze atitudinea? Sau mai degraba,in fata carui atribut propriu o sa depui armele?
da, este.
Baaa care ai o peruca? Vreau sa ma deghizez in Lorena ca sa pot sa meditez cu capul pe umaru´lu´Creatrix. In maghiara.
Am vrut să-ți scriu ceva la ”Povestea primului emo”, dar ai intrat în conflict cu doamnele acelea și m-am abținut, am zis să aștept vremuri mai calme.
De vreo douăzeci de ani tot am păstrat legătura cu yoga și cu bioenergia, nu, nu sunt un fanatic, legătura este de natură filozofică, ca să-i zic așa, și în plus, sunt creștin-ortodox, iar Biserica mea cam dezaprobă astfel de legături. 🙂 Și nu, nu sunt nici un creștin fanatic și nici unul model, sunt un credincios așa, în limitele mediei.
Întorcându-mă la yoga și la bioenergie, pe undeva, prin zona asta, am dat de o chestie bună, zic eu, și anume că trebuie să te accepți așa cum ești și că trebuie să-ți accepți și trecutul, să faci pace cu el. O altă chestie folositoare spune că nu ai voie să condamni pe nimeni, în interiorul tău, și, echivalent cu asta, nu ai voie să te condamni nici pe tine însuți. De fapt, există niște reguli de comportament, care te ajută să supraviețuiești cât de cât în regulă în lumea asta cam prea turmentată uneori.
Era și un exemplu, pe undeva, ceva de genul că ai voie să iei de mânecă hoțul pe care l-ai prins în casă și să-l dai pe mâna poliției, dar nu ai voie să-l urăști. Ura, condamnarea, tot ce ține de mândrie, un păcat primordial, sunt sentimente care îți bulesc câmpul. Starea de sănătate și de bine se vede în câmp.
Oricum, tu nu ești genul care să țină ură, se pare, furiile tale sunt ca furtunile scurte de vară, ceea ce e bine.
Creștem ca o plantă, ne înălțăm, îmbobocim, înflorim. În procesul ăsta facem greșeli, suntem duioși de neîndemânatici uneori, dar ăsta e normalul.
Am făcut și eu destule greșeli, dar, vorbeam cu cineva, ceea ce m-a salvat a fost faptul că am iubit mult viața, chiar și în momentele cele mai grele m-am bucurat de un răsărit de soare, de o plimbare, m-am bucurat de tot ceea ce avea legătură cu frumusețea.
Chiar mă gândeam, legat de speculațiile tale cu adolescența, dacă eu, Bogdan cel de acum, m-aș întâlni cu Bogdan cel de la vârsta de douzeci de ani, ce i-aș spune? Mi-am dat seama că nu aș avea să-i spun nimic. Poate doar, zâmbind, i-aș spune: ”Aleargă, tinere Bogdan, zboară, iubește, suferă, împlinește-ți destinul, fii mai înțelept și continuă să te bucuri de ceea ce îți oferă frumos viața! ”
Da, după chestia asta ar merge acum un joint.
Forest…esti bestial! Da´parca pe aratura te misti cel mai natural
Ba nu esti deloc relaxata..subconstientul tau lucreaza deja la recensamintul de-acum heterogen al masulinitatii(adica,in favoarea mea lucreaza)
Ha, ha, ha acum cu Tor pot sa ud orice adresa. Cine ma prindeeeeeeee?
Apropo, postarea de mai sus cu peripețiile e tare, am râs când citeam. Cred că e inutil să-ți mai spun că ai talent, ți s-a spus, cred, de multe ori asta, deși încă o dată nu strică, pe de altă parte. Da, ai talent! 🙂
dacă la o postare banală îmi spui asta, mă întreb ce vei spune la viitoarea mea carte, care va fi un page-turner garantat. 😛
Bine, poate eu nu aș fi pus partea cu daltonismul, dar, în fine … Sper să nu mă înjuri pentru observație! 🙂
… Cred că mă cam șochez când citesc o chestie d-aia, știi tu de care, băgată de tine în text 🙂 … În fine, cred că e de vină și diferența între generații, asta nu că aș putea să-ți fiu bunic … ca vârstă, vorbesc …
Măi, textul tău de sus e bun, e vivace, e amuzant, are verb.
Promit să-ți citesc viitoarea carte.
are şi substantiv, şi adjectiv… :))))))
Și interviurile pe care le-ai postat au fost bune. Ai scos ce trebuia ca să captiveze din ele. Și, ca să continui, și cu asta închei, mi-a plăcut clipul cu motanul, când citeai o povestire, erai șarmantă, l-am văzut pe youtube.
Bogdane,te rog frumos,gata!las-o in pace!
Intelegi acum !?
lorena, ai talent! ce zodie esti?
zodia talentului.
Lorena,Bogdan e batrin si te minte.
aha, adică brusc nu mai am talent, după evoluţia sau involuţia erecţiilor voastre? ia marş la căcat de loseri.
Lorena,hermeneuticindu-ti blogul,am cocluzionat diltheyan(recunosc)ca ramasitele de fiintare umana(asa numeste gagiu asta atitudinea mea comprehensiva vizavi de faptul ca te intuiesc desi nu te cunosc,in detrimentul celei logico-semantice clasice care te-ar defini ca fiind reala si adevarata)am putea sa le adunam impreuna(ramasitele alea)intr-un sincronism preedenic,neerotic,anapod(nu-mi sta in fire sa premeditez sopirle,daramite serpi)si strict cultural.Ce imi determina demersul? loviturile de la 7 metri pe care i le acorzi prea usor lui laurentiu dumanoiu precum si miorlaiturile andropauzante ale lui bogdan chireac parasit de amanta…a,si era sa uit faptul ca “de ce te asezi draga la cinema intotdeauna pe scaunul din fata mea,de stau sa confund persoana cu personajul si vitzeversa?” Si pe criza asta ma intriga iresponsabilitatea ta de a stirni arahnidul afecalizant care se poate transforma oricind intr-o vaduva neagra.Insa peste toate astea,e clar,ca pe una ca tine o iubesc.
ăsta e un răspuns mult prea lung şi nu îmi plăteşte nimeni salariu de redactor, să-l citesc. concizie şi claritate or gtfo.
da
sau sa-mi interjectez filingurile!?
date din boletin:traiesc,bunica=mea a fost corigenta intr-a saptea,imi plac intiativele missuniversaleor,ador pixurile verzi,ping-pongul pixelic,brazii(verzi,ocos),precum si industria extractiva a minereului de fier din care se fac cuiele care prind scindurile(tot de brad) din care se poate face curte unei femei..ca tine lorena.
eu vad verde in fata ochilor si din clipa in clipa, o sa apara si langurosii ghiocei.
Bien da mie nu miai cerut bani ca suntem preteni pe fata carte. Ca nu tias fi dat da ma gandeam ceva timp la o scuza nu veneam cu faze penibile ca din principiu.
Oricum nu mi-ai fi putut da, că şi via Western Union tot cu buletinul sau paşaportul trebuia să-i iau. Şi aş fi avut aceeaşi scenă, dar la alt ghişeu.
Da nu casati dau ca casa nuti dau. Cu scuze. Total la of topic da cum de apar acuma comenturile direct ca ceam facut ca pan acuma nu apareau pana nu erau moderat.
bine, consideră că nu mi-ai dat. :))
A, şi dadatroll. Te întreabă Ostap dacă îţi plac bărbaţii blonzi, tandri şi cu anusul epilat. Dacă da, are ceva să-ţi propună. Că te iubeşte. 😛
gresit. in loc de epilat era neexplorat. da tare mi-ar placea sa ma duca la el in noua zeelanda sa ma invete sa scriu incorect in engleza.
lasă, măi, ţi-l epilezi la bordul lufthansei.
Oi avea eu peste 35, da’ fiind urmaș de daci și de romani (Oare oi mai fi? Că pe aici a trecut multă lume) sunt verde ca blogul Lorenei și puternic și iscusit ca Odiseu. Și Lorena e talentată.
Aş zice că… ai interese, dar iar zice Lorena că sunt enervant de rendundant sau rendundant de enervant. Toată lumea care trece pe-aici mai mult de odată observă că Lorena are talent, dar nimeni nu repetă asta în cinci comentarii la acelaşi articol. 🙂
Eu i-am cerut-o. Sunt genul care are nevoie de încurajare ca să poată da din sine.
Eu stiu ca esti scriitoare si iti place sa brodezi, dar spre deosebire de permisul auto, care nu este act de identitate, certificatul de nastere este 🙂
păi na, poate vii cu mine la bcr data viitoare şi le spui asta, exact aşa. 😛
Greşit. Documentele de identitate sunt documente eliberate de organe de stat CU POZĂ. În speţă permisul auto, paşaportul şi buletinul (cartea) de identitate. Documentele prin care poţi să-ţi dovedeşti identitatea cu poza aia din ele. Cerificatul de naştere nu are poză, poate fi al oricui, deci nu te poţi IDENTIFICA cu el. Got it?