Hutz & Co revin pentru a treia oară pe meleaguri mioritice, în cadrul turneului “We Comin’ Rougher”. Data trecută, acum 2 ani, am dat cerere peste cerere de interviu şi m-am folosit de prieteni care să se roage de prieteni să îl obţin. Şi l-am obţinut, la pachet cu un meci de frisbee. A apărut în Maxim.
Acum, ştiind cât e de complicat şi câte rezerve de răbdare şi limbi în pizdă tre’ să investeşti în aşa ceva, am zis pas. În schimb, m-a sunat PR-ul evenimentului.
-Auzi, tu faci interviuri mişto, eu mai am unul disponibil, nu îl vrei?
😆 😆 😆
Abia când ţi se întâmplă de-astea, îţi dai seama că cineva, acolo sus, te citeşte. Mna, doar revista s-a schimbat între timp.
Ce le-a fătat mintea
Bravos, Lorena. 🙂
Ştiu şi eu cît de mult contează o fază de-asta. Pînă la urmă, nu facem muncă patriotică, nici eroi am muncii nu sîntem. O facem pentru că ne place, dar dacă tot ne place şi tot sîntem buni la ce facem, un pic de apreciere acolo, în ma-sa.
A, şi nici genii romantice nu sîntem, if you get my drift. 😉
păi nu facem muncă patriotică pentru că suntem plătiţi. Încă îmi mai trimit oamenii pe mail cereri cu vino cu blogul la noi / scrie pentru portalul nostru / etc.
prima mea întrebare: PE CE BANI?
ştii, n-avem momentan.
oops, mi-a secat subit inspiraţia. dar mă anunţaţi dvs. când îi aveţi şi discutăm.
nu suntem genii romantice, suntem genii pragmatice. 😀
ziua buna sa o ai! si noaptea la fel.
corect!
sa n-o mai lalai cu pupincurisme, zi-mi si mie te rog sursa header-ului tau.
caut de cateva zile wallpaperul. l-am avut pe alt calculator si acu am ramas in aer. mi-ar trebui google for google .
si nu mai vorbi murdar! cum va suna prin ziare, eh?
🙂
a venit incorporat cu tema. mi-a plăcut şi l-am lăsat.
iar la mine pe blog vorbesc ca la mine acasă. când scriu pe bani, elaborez după pretenţii. când scriu gratuit, nu accept nici o pretenţie. 😉
poate afişez un număr de cont în sidebar. şi o să puteţi veni aşa: am chitanţa nr. xxxxx / 2011, care mă îndreptăţeşte să îţi cer să nu vorbeşti murdar în următoarele patru postări. sau aşa ceva.
factură dați? aș dori să vorbiți murdar pă firmă și tre’ să decontez.
lucrez la asta. 😛
Imi aduc perfect aminte de articol. A fost remarcabil – adica la maxim te-am remarcat.
Si ce-ai mai plins la decesul revistei 🙂
Abia astept sa citesc materialul. Sper sa-l postezi pe blog, chiar daca nu te platesti.
Sau il vinzi, pe bani grei, la playboy?
normal că am plâns. specificul revistei ăleia dădea o libertate fantastică. şi nu îl vând pe bani grei ci pe bani normali.
nu-i ‘sad wanker’s corner’ ?
tradu-mi si mie te rog! the original.
am observat ca tii mult la punctuatie.
in rest……( hahaha -cum e cu razboiul declarat impotriva punctelor de suspensie?) numai de bine.
recent ai ars-o cu puncte de suspensie care nu-si aveau locul.
eram matol, posibil sa gresesc. e omeneste. uneori, hmm………..
nu, că-s mai mulţi, din câte se vede. mama lăbarilor trişti e mereu gravidă.
acest titlu nu face decât să recunoască importanţa crucială a comentatorilor în cazul acestui blog.
în rest, vreau şi eu link cu locul în care am pus puncte de suspensie în plus, altminteri acţionez în judecată pentru calomnie.
erau intr-un comentariu de-al tau.
whatever
da-ma in judecata de apoi si apoi o sa stau sa caut mai profund.
adica cum? nu poti fute din greseala?
pune tu virgula unde doresti !
sau pune-ti virgula……………………..
🙂
bun, fără link nu există.
Muie, ba, ca dai lectii de linbi si nu le ai cu pluralul. Muieeee.
esti tare
cine?