Gogu Colaboratoru

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi fost nu s-ar fi povestit, un gogu. Un gogu care era hartist. Dacă gogu ar fi fost artist şi atât, lumea l-ar fi apreciat. Poate. Dar pentru că gogu era hartist, lumea i-a înjurat cu năduf creaţiunile – şi nu din vini estetice, sau artistice, ci pentru că firea de hartist a lui gogu era o găluşcă greu de mestecat.

Când o proastă oarecare s-a găsit să treacă peste găluşcă şi să recunoască oficial – da, nene, gogu ăsta are talent – gogu s-a umflat în pene ca o găluşcă înfuriată şi i-a propus proastei să colaboreze cu el.

Lucru care s-a petrecut în vară, când proasta avea un contract de traducere cu una din cele mai tari edituri româneşti, şi i-a spus frumos: nene gogule, eu iubesc artiştii – chiar şi hartiştii, da’ lasă-mă în durerea mea până pe 1 ale lui septembre, să îmi termin colaborarea. Ce naiba, nu îl fuţi la icre pe Adi Mutu când e în plin contract cu Fiorentina, ci pe la expirare. Just? Just.

Da’ cât câştigi tu cu colaborările tale, cu editura X, firma Y şi etc? Atât. Ohoho, ce sumă ridiculă, răgi gogu despreţuitor. Păi io, mânca-ţi-aş, îţi facilitez accesu la ditamai jobuletele unde lucrezi tz ore şi câştigi haş euro.

Teoretic, proasta ar fi avut şi calificarea, şi capacitatea să facă faţă jobuletelui de haş euro – care i-ar fi oferit şi timp liber pentru colaborarea cu marele hartist gogu – căz doară nu era s-o salarieze gogu din buzunaru’ lui, ce dreq, mă?

Buuuon, zice proasta, îndată ce se face unu’ ale lui septembre, şi expiră contractul cu Fiorentina, discutăm.

Ce să înţeleagă gogu altceva, decât că e cazul să ignore statusul de bizi şi să pisălogească omul la infinit cu mii de linkuri, care să-i fută ăluia concentrarea şi să îl enerveze până la etapa în care l-a pus pe gogu niţeluş offlain, să poată munci în pace.

Etapa următoare: se apucă gogu să dea telefon. Nenică, am de ales între …, …, …, (nume de baştani, vă imaginaţi voi) – şi tine. Deci – te rog frumos, vreau să vb cu tine vineri seara.

O prinde pe proastă într-o fază conciliantă, aia zice – ok, oricum sunt în mare avans la treabă, îmi aloc o seară pentru asta – ce se aude în schimb cu jobuletele de haş euro per tz ore propozat mai sus?

Ăăă, păi să vezi.

Aha.

Evident, a doua zi vine offlainu de la gogu că nu poate vineri, că are nu’ş ce plecare. Drum bun, călătorie sprâncenată. Da, dar nu se poate joi?

Ce faceee? Joi am munci, era vorba de vineri, nu?

Că io vreau joi!

Că eşti liber să vrei, dar eu am contract cu ăla, ăla şi ăla – când o să am contract cu tine, îmi programezi viaţa – până atunci nu!

Evident, gogu începe tragedia: Că de ce lumea nu îl ia în serios.

Oare de ce, stimaţi cetitori?

A doua zi, gogu descoperă cu uimire că nu mai are altă treabă şi poate vineri. Să poţi cu cine vrei tu, îşi zice proasta şi îşi vede de contractele ei cu ăla, ăla şi ăla. N-or fi ei haş euro per tz ore, dar ştii că te poţi baza pe ei.

Buuuun, are gogu o ieşire – tot messengeristică, că e gratis, nu-i aşa – să ştii că aştept telefon de la tine!

Aşteaptă-l liniştit în continuare, îşi zise proasta, care începuse să se prindă că gogu nu va respecta în viaţa lui un orar, nişte contracte şi un şir de obligaţii – mai ales dacă sunt ale altuia.

Dar, pentru că proiectul gogului era interesant, după ce predă lucrarea unde trebuia, şi îşi face un răgaz, proasta îl anunţă pe gogu – în speranţa de a contribui la un proiect cu potenţial:

Gata, am timp, am idei, putem vorbi.

Şi vorbesc. Proasta îi expune o viziune, nişte idei, un şir de chestii care i-au venit ei. Şi întreabă – se mai aude ceva cu jobuletele cela care?

Aaa, nu, n-avem cum, nu se poate.

Păi, plm, şi atunci de ce l-ai mai propus in ză fărst pleis, se întreabă proasta în sinea ei, dar pentru că era proastă, se abţine.

Bun… Şi de acum, gogu devine bengos. Ştiind că proasta are timp, devine el de negăsit, enigmatic şi inabordabil – dar nu cu motivele concrete ale unui contract, ci doar aşa, ca să se răzbune că altu’ are contracte. Evident – alternează accesele de acest gen cu futaiuri la cap – dar numai atunci când ştie că proasta are spectacol, respectiv deplasare.

Iar când îl apucă şi “nu ştiu dacă o să poţi face faţă acestei colaborări, vreau să îmi prezinţi un draft aşa şi pe dincolo” proasta se hotărăşte.

Nene, nu mai vreau să am de-a face cu matale şi de-alde matale câte zile oi trăi.

Aoleu, începe lamento. Cum am putut să îmi închipui vreodată că va merge treaba…

Răspunsul final al proastei: gogule, nu ştiu cum ai putut să îţi închipui că m-ai câştigat la belciuge. Cu fiţele şi caracterul ăsta, încearcă să colaborezi cu kopkii de anu’ 1 – care or să te crează vun mare maestru şi or să suporte să fie bătaia ta de joc.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

No Responses

  1. cutza40 says:

    Foarte tare!!!!!!!!!!! Asemenea gogu sau gugu(mani)trebuie pusi la punct urgent

  2. Lorena Lupu says:

    Eu încă nu înţeleg care anume trebuie să fie motivaţia unui om care se poartă aşa. Poate presupunerea că altul e prost făcut grămadă? Că şi-a găsit fraierul? Că e un talent nemaiîntâlnit şi asta îi dă dreptul să îşi bată joc de alţii?

    E un fenomen care mă depăşeşte, recunosc.

  3. Andhra says:

    lipsă de orice soi de maturitate. mă gândesc eu aşa. sunt unii care niciodată nu pricep că viaţa nu e un continuu ciclu liceal sau de studii superioare.

  4. Lorena Lupu says:

    mă rog. problema lor, nu a mea. nu zic că io oi fi perfectă – am şi eu zile proaste ca toată lumea – dar:

    – nu promit lucruri pe care nu le pot oferi.
    – nu fut omul la cap când are treabă.
    – dacă ştiu valoarea unui om, nu încerc să-l minimalizez.
    – dacă omul îmi spune că are timp pentru proiectul meu – nu fac pe interesanta şi bengoasa, ci mă apuc de treabă, pur şi simplu.

  5. cutza40 says:

    Asa ar trebui sa ne comportam cum zici. Dar nu stii ce iti ofera viata niciodata si atunci…

  6. Andhra says:

    cred ca unii sunt constienti din capul locului ca nu isi pot onora promisiunile. deci promit ca sa atraga atentia sau pur si simplu ca sa para importanti. altii se grabesc sa promita lucruri pe care nu le pot duce la indeplinire by themselves. indiferent care dintre variante apare, e la fel de enervant. si in legatura cu constientizarea valorii celuilalt… daca un brontozaur din asta uman remarca valoarea altcuiva cu aceeasi acuitate cu care isi remarca propria nonvaloare, s-ar putea sa actioneze din invidie, din complexe. ah, ce telenovelistic suna. 🙂

  7. sodiumpentothal says:

    Hmmm. Sună bine pentru titlul unei cărţi, ceva mai romantic: “O viaţă cu Gogu”. :))

  8. claudiu says:

    am un prieten, face mobila…
    -nu raspunde niciodata la telefon fiindca oamenii il suna ca sa-l spurce ca nu e meserias deloc
    -nu se tine de cuvant si intarzie tot timpul
    -el suna oamenii la disperare cand are de luat bani de la ei(practica oricum cele mai mari preturi)
    -a mostenit afacerea de la taicasu’ care era bun meserias, dar el e inginer silvicultor, deci clar nu are competenta de a face mobila
    -are proiecte interesante de afaceri de care nu se tine niciodata
    -telefonul e ceva de care se foloseste doar atunci cand el trebuie sa castige
    -se comporta asa cu toata lumea.. familie, prieteni
    -se iubeste si niciodata nu pare a face aceste lucruri cu scopul de a rani constient ci pur si simplu pare instinctual.. si daca nu ar fi oamenii care sa considere totul atat de personal probabil el s-ar considera perfect
    am avut ocazia sa ma supar pe el si nu am reusit.. oamenii sunt diferit colorati si eu rad de obicei cand vad cate unu de asta. o sa-ti treaca si tie supararea fiindca esti simpla si buna si omenii asa tot timpul au de castigat. fara gogu, bineinteles

  9. valer says:

    în sfârşit mă asculţi 🙂
    că de atâta vreme te rog să dai bârfe literare fiindcă-s mult faine decât alea politice sau mondene :)))

    partea proastă: să nu te fi bazat pe ăia haş euro
    partea şi mai proastă: în timpul consumat cu gogu puteai scrie o cronică de film(gen Monster sau Blood Diamond)

    partea bună: măcar te-ai lămurit cu respectivul şi ştii cum să procedezi pe viitor cu alţii la fel de domni

    am dat şi eu cândva de un gogu dans l’herbe, o cunoştinţă a unei cunoştinţe

    ulterior incidentului m-am tot întrebat ce naiba era cu individul: neseriozitate funciară, optimism tembel gen “niciodată n-o fo’ să nu hie cumva”, nesimţire hrănită de politeţea celorlalţi?

    într-o dimineaţă foarte stresantă mă sună un tip care-mi povesteşte de unde are numărul meu şi se jeleşte că trebuie să-i dea ceva proiect profului Cutăreanu cel foarte detestat; tocmai a aflat că acel Cutăreanu mi-a făcut şi mie zile negre pe vremuri şi s-a gândit că poate păstrasem lucrarea şi aveam bunăvoinţa să i-o dau

    am fost cât se poate de amabil cu noul membru al frăţiei studenţilor persecutaţi – proful respectiv chiar era dus cu pluta; deci îi explic colegului de suferinţă că nu-s sigur că n-am şters lucrarea în cauză, dar totuşi cred că am arhivat-o pe undeva; numai că pe moment îs foarte prins la lucru şi nu mă pot întrerupe; dacă vrea, să mă sune peste două zile că până atunci o caut şi dac-o găsesc i-o dau pe stick sau pe mail, cum preferă

    în intervalul promis găsesc lucrarea, îmi şterg numele din antet, o mai aranjez pe ici, pe colo şi aştept telefonul lui gogu al meu

    care telefon a venit peste vreo trei săptămâni şi din nefericire sîmbăta la şapte dimineaţa; sar eu îngrozit din aşternut – la ora aia ori e greşeală ori s-a întâmplat ceva foarte rău

    nu, cum ziceam, era doar gogu care pe un ton de nevinovăţie persecutată îmi zice că încă n-a primit lucrarea mea; parcă era o hermină ce tocmai a conştientizat că ea şi tot neamul vor ajunge într-o săptămână în dulapul Monicăi Columbeanu (sâc!)

    uşor jenat îi spun că n-am mai primit telefon de la el, în consecinţă nu-i ştiu nici mail-ul; dar luni la prima oră i-l trimit

    nu, că el are nevoie acuma repede; că legătoria se închide la doişpe, iar dacă pică şi examenul ăsta tre să repete anul; îmi trag ceva haine pe mine, mă pun pe maşină, ajung la slujbă – fix ultimul loc pe care tânjesc să-l văd sâmbăta – şi încep să compun mail-ul pentru gogu

    îl sun să-mi dea naibii adresa lui de mail; el: “păi m-am gândit că o listezi tu la lucru, că io nu prea mai am toner”; la care îmi dispare orice urmă de solidaritate studenţească, mint neruşinat că io nu listez chestii de-ale mele la serviciu şi îl întreb cât pot de calm dacă vrea proiectul pe mail sau nu; consimte, uluit de cât de răi pot fi oamenii …

    fază faină: bineînţeles că nu am primit ceva de genul mulţumesc şi scuze fie prin mail, fie prin telefon; fază mult mai faină – cine sună după un timp, solicitând alt proiect de reciclat?

  10. aprozarnet says:

    esti criminala:) sa fi zis “genial” a devenit banal 🙂

  11. dadatroll says:

    Lasama sal ghicesc pe asta cu mobila. Florin Piersica?

  12. Malkovich says:

    mda, cunosc genul asta de oameni.. din fericire nu am avut niciodata de-a face cu ei pe linie profesionala, in schimb ca “amici” am avut multi pe stilul asta. e drept ca aveam si mai mult timp liber, asa ca desi stiam ce gen sunt ii tineam aproape doar asa, ca material de studiu.
    problema a fost ca la un moment dat nu am mai avut timp. si atunci le-am dat eject 🙂

  13. cutza40 says:

    neatza, v-ati trezit? Io am baut cafeaua cu glazura de frig, ca Lorena a scris undeva “cafea cu glazura de luna”(ce frumos ar suna ca titlu de carte!) si mi-a placut, dar acum nu e luna, e frig, asa ca imi beau cafeaua cu glazura adaptata.Ce sa zic de colaboratorii astia? Multi oameni care nu se tin de cuvant, isi urmaresc propriul interes , cred ca doar situatia lor conteaza.Apoi, o atitudine pe care am vazut-o la unele femei ratate, atitudine de tipul”sunt o doamna, ce p…mea”,iar ele-s vai de capul lor. Nu avem ce sa facem, trebuie sa-i inghitim si pe astia, ca pe o pastila amara.

  14. Lorena Lupu says:

    andhra: în cazul ăsta nu vorbim de nonvaloare, că dacă era nonvaloare nu m-ar fi interesat proiectul. vorbim de fenomenul “buricul pământului.”

    dadatroll: nu.

    sodium: ferească dumnezeu! (la nevoia mea de independenţă, aş ajunge la spitalul noo în câteva luni.)

    claudiu: e mişto când tu nu eşti o fire ambiţioasă, care să regrete timpul pierdut cu astfel de indivizi.

    valer: oi fi io proastă, după cum arată graficul de mai sus, dar am atâta minte, încât să nu mă bazez pe haş euro decât din momentul iscălirii unui contract.
    partea şi mai proastă: nu scrie pe fruntea nimănui “i’m a gogu, baby, so why don’t you kill me.”
    în rest – uluitor tupeul individului tău care, probabil, se aştepta ca tu să-l suni. (Ador fazele gen “Aştept telefon de la tine!” O fi depăşit numărul de minute gratuite pe abonament, te pomeneşti. 😀 bine că ştie să râdă batjocoritor de venitul altuia.)

    aprozarnet: am modele bune în realitate, după cum se vede. 🙁

    dadatroll: nici.

    malkovich: bine că ai avut răbdare.

    cutza: păi nu-i înghiţim. îi scuipăm repede, că-s cââh!

  15. claudiu says:

    daca esti o fire ambitioasa regretele sunt greu de purtat fiindca sunt multe. e mai bine ambitios si fara regrete.
    nu e Florin Piersica.. poate Stefan Piersica, fiindca sunt nascuti in aceeasi zona si e o probabilitate mai mare. Florin Piersica e nascut in Cluj nare tleaba..

  16. starlete says:

    Gogu asta al tau, n’o citit codul muncii – vrei salariat, il platesti. Restul intra la categoria amor fara rasplata.

  17. aspoiu says:

    Eu as fi curios sa aflu numele acestui gogu, ca gogulezi din astia generici sint pe toate gardurile, chiar ne inghesuie… So, ai curaj ?
    In alta ordine de idei, ce-ti mai face pulica?

  18. Lorena Lupu says:

    starlete: nu e al meu, că nu l-am adus eu de acasă.

    aspoiu: nu e vorba de curaj. curaj aş avea, dar am un principiu: dacă gigel mă spurcă public, îl spurc public. dacă mă spurcă privat – îl spurc privat. în fond şi asta e o formă de futai privat, de vreme ce nu i-am dat numele.

    pulică a cam răcit. momentan mi s-a băgat sub tricou şi doarme în spatele meu. îmi ţine cald la rinichi, că vin de pe drum şi-s cheaună de frig.

  19. valer says:

    hai s-o luăm d.p.d.v. etic – dacă îi dai numele măcar fereşti alte viitoare victime inocente 🙂
    deşi tu nu te-ai lăsat impresionată de reputaţia lui 🙁 – erai hotărâtă să gândeşti pozitiv

    oricum cei din branşă cred că s-au prins deja cine-i persoana …

    noi, ceilalţi înfometaţi de bârfe, va trebui să ne consolăm cu speculaţiile privind partenerul doamnei Birchal 🙁

  20. Lorena Lupu says:

    băi, povestea aia m-a stupefiat, pe bune. e ca şi cum te-ar filma cineva pe tine în actul defecării, apoi ţi s-ar cere demisia pentru că eşti un căcăcios.

    Înţeleg cererea de demisie pentru că gigel e prost, incompetent sau neserios – dar nu pentru că se fute. Pe bune!

  21. valer says:

    măcar un indiciu: gogu are traduceri pe la marile edituri? sau e din zona teatrului?

    în ce-o priveşte pe doamna ante-menţionată zic s-o lăsăm că s-a discutat suficient de ea în presă

  22. Lorena Lupu says:

    gogu e din altă zonă culturală. dar propunerea lui mi-a dat o idee de ce masterat voi face la anul – deci tot răul spre bine.

    iar vizavi de doamna ante-menţionată, tu ai deschis subiectul, nu eu. pe mine mă indignează maniera asta de a discredita femeile surprinzându-le în timp ce. Profa aia care a fost concediată pentru că şi-o trăgea cu bărbatu. Tipa asta are un amant. Aşa, şi? Arată-mi tu mie politicianul-bărbat care nu are o amantă.

  23. valer says:

    dar pentru bărbaţi se aplică alte standarde
    am dat-o pe tipă numai ca exemplu de bârfă şi discuţia despre ea nu poate fi decât trivială de asta ziceam să nu deviem

    mult mai intersantă e preluarea ideii gogului – până la urmă nu te-ai enervat cu el degeaba

  24. Lorena Lupu says:

    Interesant! De ce ar trebui să se aplice alte standarde?

  25. valer says:

    nu zic că ar trebui, zic că se aplică

    mai bine detaliază proiectul inspirat de gogu – nu mult, cât să ţi-l fure altcineva, numai cât să ne facem o idee

  26. Lorena Lupu says:

    nu mă tem de furt – proiectul m-a inspirat doar să dau la un anume Masterat – la anul – de vreme ce anul ăsta m-am trezit târziu.

  27. R.M. says:

    😀 Şi eu traduc pentru anume edituri (serioase, interesante, minunate pentru o proaspăt absolventă de Litere), iar în perioada în care dădeam aşa-zise teste, mă contactau tot felul de edituri (culmea, destul de cunoscute în mediile… New Age, în special) și îmi trimiteau 10-20 de pagini neplătite, pentru a vedea care îmi este nivelul. După ce am tradus vreo 50 de astfel de pagini… pentru că domnul respectiv se vedea de fiecare dată încă nelămurit (exact așa îmi scria în mail!), m-am lămurit eu cum stă treaba și m-am apucat de tradus prima mea carte. 😛

  28. Lorena Lupu says:

    păi dacă n-ai tradus înainte pentru o editură, e normal să dai test. apoi paginile ţi se plătesc când traduci tot volumul.

    har domnului, eu nu am avut de a face cu asemenea ţepe. ce-i drept, am întâlnit plătitori întârziaţi – şi cred că îi ştim – dar am o moacă atât de naşpa când vine vorba de recuperat bani pe munca mea, încât au preferat să lucreze cu oameni maleabili (aka ieftini).

  29. R.M. says:

    Da, total de acord; am dat teste la fiecare dintre editurile care m-a contactat… și fiecare m-a acceptat, în diverse condiții care mi-au convenit sau nu. (Fiind începătoare, prea multe mofturi nu puteam să fac.) Doar astea două vroiau traduceri pe gratis. 🙂 Acum mă bucur că mi-am învățat lecția.

  30. valer says:

    nu dai nume, dar ştiu editura 🙂

  31. Lorena Lupu says:

    RM: păi veeezi… iar când vezi că x sau y vor să abuzeze de tine, le urezi noroc, sănătate şi mergi mai departe. as simple as that. 😉

    valer: eu, dacă aş avea o afacere – de orice gen – aş prefera să lucrez cu oameni valoroşi, şi să ofer produse de calitate. Alţii au alte priorităţi. Nu-i poţi condamna – poate ştiu vreun lucru despre biznis pe care noi nu îl ştim. 🙂

  32. Lorena Lupu says:

    valer: ţi-am şters un comment, pentru că aia nu e o discuţie de purtat pe blog. să zicem că a fost ca la divorţ: nepotrivire de caracter.

  33. starlete says:

    unele topicuri sunt pe marginea banilor, vad. De aceea , dau un link catre o salarizare decenta :
    salariul minim in UE!

  34. Lorena Lupu says:

    să zicem că ajunge un link pe zi, ok? am devenit mai permisivă în privinţa ta, pentru că îmi place modul cum pui unele probleme – dar să nu exagerăm, ok?

Leave a Reply to Lorena LupuCancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading