Făceam io zapping, când… mi-a încremenit telecomanda în mână. Pe Prima TV, post despre care avusesem până mai deunăzi o părere bună. Mă rog, bunicică. Pasiunea lor pentru emisiuni reality cu gospodine proaste care emit clişee penibile şi familii de proşti mi-o diminuase. Bun, dacă ai un Schimb de mame odios de penibil, de ce să umpli grila cu încă jdemii de reality-uri de căcat, ieftine, tot cu muieri proaste, cratiţe, mopuri şi teoria chibritului? Ba copiii care pleacă în altă familie, ba soacra care vine să futeze tânăra familie la cap, ba etc. – tot atâtea permutaţii pe tema “cât de hidoasă e familia românească”.
Bun. Acum însă, s-au autodepăşit în penibil. Au făcut un serial hidos, tot ieftin, tot reality-style, în care situaţiile sunt atât de jenant de artificiale, certurile atât de hidos de iritante, actorii joacă atât de sinistru de amatoristic încât reuşeşte să întreacă în oroare chiar şi Zeroteve. E modelul absolut de “AŞA, NU!” în televiziune. Iar modul în care vorbesc personajele ălea depăşeşte cu mult absurdul. Eugene Ionesco ar fi invidios.
Imaginează-ţi, dragă cititorule, că ieşi acum pe uşă. Mergi, mergi. Te întâlneşti cu primul om care-ţi iese în cale şi îi spui serios propoziţia “Hai să ne canalizăm pe dezideratul ăsta!” Ăla o să creadă că-l înjuri, o să te spargă-n bătaie şi o să urle: “Pe cine faci, bă, deziderat? Deziderată-i mă-ta!” Sau, dacă locuieşti cu părinţii, data viitoare când te întreabă maică-ta dacă vrei să-ţi facă macaroane cu brânză, îi răspunzi “Hai să ne canalizăm pe dezideratul ăsta”. Insist, Samuel Beckett se învârte acum în mormânt. Sau… poate ăsta e dezideratul pe care s-au canalizat scenariştii respectivi şi nu m-am prins eu?
PS. Am consultat port.ro. Hidoşenia se numeşte “Iubiri secrete”. Iubire încă n-am văzut, deci clar e secretă. Dar nici n-aş fi avut timp. De când mi-a încremenit telecomanda a oroare pe PrimaTV, ăştia se tot ceartă. Amuzant e că toate înjurăturile sunt scoase, pudic, cu “bip”. Prima scenă dintr-un serial TV în care auzi mai mult bip decât vorbe.
Am o idee, Prima TV! De ce nu faceţi voi o emisiune în care toate cuvintele să fie înlocuite cu bip şi faceţi concurs cu premii: cine reconstituie dialogul, are un senjur de lux în Bora-Bora? Pă bune, pe aia cu canalizarea dezideratului n-ar reconstitui-o nimeni, şi v-aţi da premiile tot vouă. 😆
Hai sa se canalizeze pe canalizare.
“de ce să umpli grila cu încă jdemii de reality-uri de căcat, ieftine, tot cu muieri proaste, cratiţe, mopuri şi teoria chibritului?”
Pentru că este o nişă pe care o abordează. Ca şi atâtea alte posturi TV sau tabloide. Nu dai o manea printre ele. Dai numai manele. Şi prin asta ai un public ţintă. Nu ai pretenţii de canal media elevat, ai pretenţii pragmatice: să îţi faci un public fidel. De care te pricepi mai bine…
Nu ştiu despre ce vorbeşti cu dezideratul, că nu mă uit la tv, cu atât mai puţin la prima. Mie mi se par la fel de amuzante (în sensul prost evident) şi filmele sau “telenovelele” româneşti, alături de atâtea emisiuni umoristice sau sitcoame. Penibilitatea, hidoşenia şi lipsa de umor este pur şi simplu strigătoare la cer. A, ca să nu mai vorbesc de emisiunile umoristice în care se pune banda cu râsete când trebuie să râzi… probabil ca să ştii când e acel moment. Şi asta din păcate este artă.
aia cu dezideratul era replică din serial.
a, da, mi-am dat seama că e ceva din emisiune, ziceam doar că nu ştiu emisiunea
Lotuse, dacă vrei, facem un duet. Tu bagi cu dezideratul, că ai școală, din astea, iar eu zic mai departe cu fă bipu-ţi și d-astea.
Facem așa, ca în Titanic. Io stau în fața crătiții și mestec acolo, tu mi-o tragi pe la spate și facem serial, pe urmă te îmbeți și îmi dai cîte una peste bot – na-ți, fă, deziderat! Şi Celine Dion cîntă coloana sonoră pe fundal. Dacă cere mulţi bani o luăm pe Carmen Şerban.
Gata, ştiu şi cum se termină. Se termină că se inundă bucătăria de la ăia de la 8 şi ne înecăm amîndoi, murim, pe urmă bagă Lorena genericele.
stai liniştită că nu se termină aşa repede… sau te grăbeşti ? 🙂
păi să-ți zic cum fac eu. mi-am luat două televizoare. unu’ îl țin pe porn fără sunet, iar pe ălălalt îl țin pe sunet fără imagine (am eu un macrameu pizdos).
Eu îl ţin ca Melania Lupu în cameră, şi mă uit la el oprit. Da e o idee bună şi să te uiţi fără sonor şi să îţi imaginezi ce au oamenii ăia să-şi spună. În cazul filmelor porno, cam la 1 din 100 are rost să laşi sunetul, că e autentic. Din păcate, la restul de 99, nici imaginea nu e cu mult mai reală, exceptând evident cele în care joacă Zenza… :)))
păi cînd zice zenza “fă, futu-te să te fut”, omu’ ăla se ține și de cuvînt și de pulă.
“fă, mînca-mi-ai pula, iar ai uitat cratița cu iahnie pă plită!”
aia trage o bășină şi ştie ce are de făcut. cool!
damo, esti crocanta. “iubiri secrete” in varianta ta ar bate la rating si bataia oana&pepe&soacra. si cand o sa umpli tu plasma la focus monden, olala…
Buun. Băgăm titlu: iubiri cu secreţii. şi ne scărpinăm toţi la coaie. cine n-are coaie, îl aducem pe szoby czech.
buna seara, noemi. how is your life?
buna seara, lotus, entorsata pe stanga. scriu scenarii pe ghips. asta da tema de realty show.
da ce-ai făcut de ai entorsa ? 🙂 nebuno !
scrii scenarii. e job-ul tau ?
am ratat iesirea din hyperspatiu, lotus.
e destin, pur si simplu.
ok. păi să te faci bine
Pînă la urmă nici nu cred că a fost așa horror emisiunea, Lorena cred că a adormit. Crecă era Tezaur Folcloric și ea a visat-o pe Marioara Murărescu:
– Dragi tele…spectatori, futu-vă-…n beep, am un dezide…rat, să vă îmbur…dați urechile de ghiolbani cu o minunaaată baladă de pe plaiuri teleormăneeeene, interpretată de ansamblul avor…toonilor alexandriei într-un con…cert ex…traordinaar, susținut la sala pula…tului. Noap…te bună!
asa iti trebuie daca te uiti la posturi romanesti! discovery nu-ti mai place. cand baga morgan freeman un deziderat la through the wormhole parca e altfel. totusi poti sa faci overdose si de documentare: mai saptamana trecuta eu si roxana vomitam daca mai vedeam un urs care prinde un somon.
Lorena, o asemenea replică precum aia cu dezideratul nu aş fi scos nici de m-aş fi scremut după un consum de zece laxative intelectuale. Poate dacă mă ameninţa vreun psihopat cu cuţitul la gît aş fi reuşit, că na, disperarea scoate din om chiar şi lucruri de care se crede incapabil. Dar mai bine să mă ameninţe “psihopatul” meu de acasă că mă leagă la bot(ic) şi mă pedepseşte cu un număr supărat dacă aude de la mine de-astea cu “deziderat”.
Clar, mi s-au încins hormoneuronii. E de la primăvară.
Faza asta cu Prima îmi aminteşte doar că, în afară de cîteva lucruri bune în care eu cred, prostia este şi ea nelimitată.
Am zis.
Sau in statiunea Bip din Croatia.