Dacă există o boală general valabilă a secolului nostru, aceasta este procrastinarea. Dacă ar fi să răspund sincer la întrebarea „care e cel mai impardonabil defect al tău?”, răspunsul este unul: ”Uneori, nu îmi vine nici o idee și, prin urmare, găsesc că un show de pe YouTube este cel mai important lucru de pe pământ.”
Toți ne facem vinovați de procrastinare, într-o măsură mai mică sau mai mare. Dacă muncim de dimineața și până seara, procrastinăm în relațiile noastre cu familia și prietenii. Dacă suntem într-un domeniu creativ, procrastinăm până în buza deadline-ului. Dacă e zi de curățenie generală, ne amintim brusc de un drum până la Brașov care nu suferă amânare. Și tot așa.
Scriu acest text pentru toți procrastinatorii mei și îl scriu să-mi combat propria procrastinare. Uneori, e bine să scrii despre ce te doare, pentru că așa apar soluțiile. Și totodată, admit că și acest text e un act de procrastinare: am de scris texte plătite și, în schimb, scriu despre ce mă blochează și mă ține pe loc.
Ce ne face să procrastinăm?
Uneori, faptul că detestăm ce avem de făcut. Alteori, pentru că vrem să livrăm fabuloșenie și nu ne simțim în cea mai bună formă. Alteori, pentru că anticipăm discuții cretine cu clientul și parcă nu ne vine nici să deschidem documentul la care lucrăm. Și alteori, pentru că exact atunci își găsește mă-ta să se certe cu tine pe diverse nimicuri, îți fwte vibeul și nu mai ai chef de nimic.
Dacă mai aveți careva vreun motiv, punctați-l în secțiunea de comentarii.
Prin urmare, iată cum combatem procrastinarea.
1. Apucă-te, pur și simplu.
Oricât de tare detești ideea, sau oricâtă anxietate îți induce, există un singur mod de a duce la bun sfârșit o muncă. Și anume, să ne apucăm pur și simplu de ea. E adevăr în proverbul care spune că pofta vine mâncând. La început, nu ne va plăcea ceea ce iese. Dar dacă ne ținem de treabă, încet-încet vom obține rezultate. Și acestea ne vor ambiționa să continuăm.
2. Poate că ai prea multe de făcut?
În cazul meu, procrastinarea apare mai ales când am multe deadlineuri care se suprapun, și știu că fiecare minut ar trebui să fie muncă pe brânci. Și totuși, ceva mă îndeamnă ca, exact atunci, să fac binge cu seriale din anii 2000. E un fel de reacție la presiune și la obligație. Te simți copleșit și atunci, cauți ceva relaxant. Timpul trece în defavoarea ta, și te simți și mai copleșit. Și mai vinovat. Și atunci, lucrezi noaptea, nu mai dormi, și ajungi în burnout fără să fi făcut ceva cu adevărat productiv sau eficient și te simți ultimul ratat.
Soluția? Acceptă să faci doar cât poți. Conștientizează-ți limitele, asumă-ți capacitatea și nu te înhăma la ceea ce te depășește. Chiar și cu clienții dificili care te crispează până în punctul în care n-ai chef să faci nimic pentru ei: întreabă-te dacă banii câștigați sunt o compensație satisfăcătoare pentru stresul pe care îl induc. (Sigur, trebuie să ai de unde să alegi, să poți face asta. Dacă ești la început, sau într-un moment dificil din cariera ta, nu e o opțiune.)
3. Începe cu ce e mai nasol.
După cum frumos triluia Vanessa Williams, save the best for last. Taskurile agreabile nu au nevoie să te împingi singur pe la spate în silă. Începe cu cele dificile, plictisitoare sau iritante, și după ce treci de ele, ușurarea o să te poarte peste cele ușoare într-un val de triumf.
4. Promite-ți recompense.
Ce te bucură? Poate o ciocolată? O sticlă de vin? O omletă cu șuncă și cașcaval?
Orice o fi, promite-ți singur că dacă bifezi toată lista de sarcini cu succes, te vei răsplăti cu ceea ce te bucură.
„Dar, Lorena, de ce să nu mănânc ciocolată în timp ce lucrez la treaba aia?”
Pentru că dispare ideea de recompensă. Vei hali ciocolata repede, din cauza stresului. Nu-i vei simți gustul. Și va lipsi complet bucuria.
Rezervă ciocolata pentru pauza de după, când simți beatitudinea eliberării. Acest mic moment de succes sărbătorit în mod conștient ca atare te va motiva să persiști.
5. Închide social media și youtube.
Un factor masiv de procrastinare și de ars timpul aiurea e atracția scrolării pe social media și, omg, noul episod din podcastul tău preferat.
Nu facem asta,
Închidem frumos tot ce nu ne ajută și ne ținem de treabă. După ce terminăm, ne vom recompensa cu episodul din podcast. DUPĂ ce terminăm. Nu înainte.
6. Toate messengerurile și whatsappurile pe silence.
Mereu, când ai treabă, se găsește câte un cunoscut să te frece la icre cu o irelevanță. Și instinctul tău procrastinator găsește în asta prilej să mai fure niște curent.
Soluția?
Toate instrumentele de pisălogeală pe silenzio stampa, no notifications. Oricum le verifici cu regularitate. Lasă-i să vorbească singuri până îți termini treaba. Mai ales tranca-fleanca de miză zero poate să aștepte la infinit.
Și e în regulă să ceri timp în plus.
Chiar dacă lupta ta cu procrastinarea nu e întotdeauna un succes, asumarea e importantă. Mărturisește că mai ai nevoie de timp, fii deschis și onest, și vei primi sprijin să mergi înainte.
***
Nu e ușor să lupți cu procrastinarea. Dar e important să știi că nu ești singur, că toți avem aceeași problemă, și că soluția e în mâinile tale.
***
Dacă apreciezi acest articol, poți susține la rândul tău site-ul în singurul mod care contează. Aici. Pentru donații de 50 de euro sau mai mult, îmi poți propune tu un subiect. Pentru donații de 25 de euro sau mai mult, poți propune o poezie pentru cele 365 de zile de poezie.
***
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
Hai să vorbim mâine despre procrastinare…