Nu sunt un om care să se împace bine cu fericirea. Sincer, mi-e frică de autosuficienţă, de senzaţia “nu îmi doresc nimic mai mult”. Când ajungi să nu îţi doreşti nimic mai mult, nu e oare un semn că te-ai plafonat? Că gata, asta a fost? Nu e apogeul de dinainte de declin? Hai să amânăm apogeul, hai să amânăm declinul de după apogeu. Poate că, amânând apogeul, vei descoperi un nou apogeu, ceva mai sus decât apogeul tău iniţial. Maybe there’s a little bit more to you than there is to you now.)
(Avea 18 ani şi un prieten minunat. Bărbatul pe care orice femeie şi l-ar fi putut dori. Inteligent, sensibil, frumos, manierat, atent, grijuliu, un tip cu totul şi cu totul special. Poate puţin cam hipersensibil, poate o cam irita obiceiul lui de a face din ţânţar armăsar dar aşa sunt oamenii care te iubesc, tind să ia totul personal. Nu era o puştoaică fraieră să se îndrăgostească de golanul liceului, încă de atunci era evreică, măsura exact nivelul de atenţie, curtoazie, şansele pe care i le oferea fiecare persoană cu care intra în contact şi avea grijă să răspundă cu aceeaşi monedă. Iar el îi stârnea o emoţie reală, tandră, afectuoasă. Şi totuşi, am 18 ani. Asta îmi doresc de la viaţa mea? Să mă mărit la 19? NO WAY! Sorry, honey, ai apărut prea devreme în viaţa mea. Pa. “Dar de ceee?” “Pentru că (şi în gândul ei: pula calului, e un raţionament prea complicat să îl explici unui bărbat isteric!) am pe altcineva!” N-avea pe altcineva, pur şi simplu nu voia ca povestea ei să ajungă la THE END la 18 ani.)
Mai e un lucru cu fericirea asta. În general, te obişnuieşti repede cu ea şi încerci s-o tratezi ca pe cârpa cu care ştergi praful. Ştii că e pe raftul al treilea al dulăpiorului din baie. Problema nasoală e că fericirea urăşte să stea pe raftul al treilea. Şi nu îţi convine să vezi că un lucru CARE E AL TĂU (iar locul lui, în mintea ta, e pe ACEL RAFT, STAI ACOLO, ÎN PULA MEA!) se ridică dezinvolt şi iese pe uşă. E mai frustrant decât să ştii de la bun început că nu o ai şi nu e a ta.
(Avea 23 de ani şi un prieten cu bani. Genul de tip care abia aştepta ca ea să-i ceară ceva, să-i poată arăta cât de mult o iubeşte. Era cu 10 ani mai mare, şi ce e cu asta? Nu suntem vinovaţi de anul naşterii noastre. Şi de câte ori îi spunea câte o răutate, iar ăla o îndura cu răbdarea unui monument al bunătăţii, se simţea vinovată şi îşi spunea: “Ăsta o să se sature odată şi o să iasă pe uşă. Iar eu voi fi prea orgolioasă să lupt pentru el. Soluţia: o să ies eu prima. Prevenţia e mama sănătăţii”.)
Mi-e frică de sexul perfect. Creează dependenţă. Sexul imperfect te ajută să te detaşezi repede, să dispreţuieşti, să pierzi fascinaţia. Sexul imperfect se consumă ca o pungă cu chipsuri: rapid, fără prea mari regrete. Sexul perfect, însă, te marchează. Te atinge, te izbeşte, te zdruncină. Prea complicat, mai bine să îl evităm.
(Avea 24 de ani şi o femeie magnetică, genul care face sângele să fiarbă cu gesturi aparent nevinovate. Iar când face gesturi vinovate, e cutremur de gradul 7,6 în Vrancea. N-a futut-o. A tot lăsat atracţia să se zbată ca un peşte pe uscat, tot mai chinuitoare şi mai dureroasă, până când s-a pomenit, într-o zi, că nu o mai poate privi în ochi. Şi a început s-o evite).
De ghiftuială nu mi-e frică – nefiind o senzaţie majoră – mi-e doar silă. De aceea nu vom avea povestioară simpatică în paranteză.
Pe scurt, nu îmi doresc sărbători fericite. Sigur m-ar pune pe tânjeală şi mi-aş pierde acuitatea de pumnal japonez a simţurilor. Anul trecut, mi-am nefericit în mod deliberat Crăciunul punând punct în mod brutal unui romanţ îmbobocit. Anul ăsta, nu am romanţ îmbobocit de dinamitat, aşa că nu am nici o idee cum m-aş putea neferici. Any ideas, anyone?
ești egoistă dacă nu împarți nefericirea cu cineva din jur. du-te în vizită la colegul/colega prietenul/prietena care trăiește/trăiesc fix acum apogeul feriicirii și stai vreo două-trei zile la ei. arată-le că ești nefericită. deschide-le ochii să vadă că și ei sînt, de fapt, nefericiți, împărtășiți între voi sfînta taină a nefericirii și apoi mergeți în lume și predicați mîncatul nasului pe dinăuntru, bătaia pleoapei stîngi și traversarea de către mîțe a principalelor artere.
a, nu, nu stric fericirea altora. şi tu pari nefericit, nu vrei să fim nefericiţi împreună? 😛
Te combini cu Manțog. 😀
pot și eu?
păi eu credeam că ţie îţi zice.
ba da, cum să nu! am o durere cumplită în gît. adică mă gîndesc că ți-aș putea cînta o steaua sus răsare, chestii din astea. insatisfaction guaranteed!
aia nu-i de anul nou? mă rog, ideea e să o cânţi când NU trebuie, să fie un bonus de nefericire.
nu pot aștepta pînă la paște. dă afară din mine. am diarie de steaua sus răsare.
ultima ofertă: boboteaza. Ah, iar de Crăciun cânţi: În Iordan botezându-te tu, Doamneee. Promit să fiu extrem de nefericită.
ia, merge? în iordan botezîndute tu duaaaamneeeee… merge!
pot săți cînt steaoa sus răsare cu greșeli de ortografie. pot? pot?
nu! nefericire să fie, dar cu stil! stilul e cel mai important!
💡 nimic mai simplu, fii tu insati !
eu sunt fericită să fiu eu însămi, deci nu merge.
tu însă-mi a-i încercat?
asta-i slăbuţă. menţine ritmul, nu o lăsa bleagă, că ne supărăm.
e bine să fii supărată. e primul semn al nefericirii. bravo!
f5, f5, f5, f5, f5, f5, f5, f5, fuck! lorena, nu te lăsa!
f5 e clitorisul tastaturii tale? 🙂
scuze, revin.
iată un motiv de nefericire. 🙂
Dragă Watson, nu crezi că fata asta ar fi bună pentru gsp?
nup, îi place să practice sporturi mai mult decât să le comenteze.
“Mi-e frică de sexul perfect”
💡 de 💡 : sunt de groaza.
Cum ţi-o fi norocul. Ai să ţi-o pui vreodată pe asta? http://www.youtube.com/watch?v=_HxWMPq59hw
La sport? adică la ştiri?
cred că ascunde ceva…
e implicată… ştiam eu. dar e ceva cu verdele ăsta… pare mîna lui bucurenci
Bucurenci-vă şi cîntaţi osanale! Fericit rodul pîntecului tău!
ăsta e roşu.
Sînge! Maestre, adică Sir, plm, dă lupa-ncoa!
Hihiiiii!!!! Liber la delir!!!
Da, ăsta e locul.
Sexul perfect e colecţionabil. Şi dacă produce dependenţă nu-i bai că înafară de sevraj (nefericire somatică, fiziologică garantată), se aplică principiul curbei ăleia a satifacţiei (nu mai ştiu cine dracu’ a inventat-o), la un momenta dat nu mai provoacă satisfacţie, oricât ai “consuma”. Ceva cu nivelul de dopamină în sânge, parcă… Deci cale lungă dar sigură către nefericire.
Bun textul.
Victor, eşti primul comentator sănătos la cap de a această postare. mulţumesc.
tu ţi-ai pune-o c-o dopamină? nu ţi-e frică de boli?
uite, propoziţii de şoptit în timpul unui futai năpraznic: vreau să fiu dopamina ta. spune-mi că sunt serotonina ta. oh, da.
sau pentru singuratici, vreau să fiu cantarina mea
pentru singuratici: încă 5 abdomene şi-mi fac singur felaţie.
acuitatea de pumnal japonez a simţurilor oricat ar fi de infailibila este totusi o chestiune stratificata, conform mesterilor faurari si alchimisti. Nu subestima imaginatia prostimii si nu-ti supraestima linistea. Este suficienta o picatura de roua pe mustata motanului tau ca universul sa inceapa sa se destrame.
Mai vine cu pisici albe acasa?
pisicile lui albe sunt prosoapele mele. şi vine cu ele din dulap.
Watson, cine dracu sînt ăştia? Şi ei sînt implicaţi?
Lorena Lupu,
nu cumva ne-am mai întîlnit în momentul magic los angeles 94? poţi negocia?
poate într-o viaţă anterioară. că în 94 eram încă virgină.
Lorena, eşti bună pentru ştirile din sport. Totuşi, nici în noaptea de aur a fotbalului românesc?
nu pot avea orgasm sincron cu fotbalul românesc, vibrăm la concentraţii diferite ale aurului. 😛
Şefu, nu trebuia să fim pe blog la Cosmin Cernat la ora asta?
Lorena, te iubesc!
nuuuuuuuuuuuu, nu spune asta! nu atenta la nefericirea mea.
mulţumesc frumos, acum şi eu sînt nefericit. cît mă costă?
pentru tine, e gratis.
Ia-i banu’, păpuşea, usucă-l! Fă-i o Maradona!
a, nu, de la james bond nu iau decât plata în natură: bomboane de ciocolată şi şampanie.
Ahhh… ce noapte!!! Îmi aduc aminte și-acum! Regele peste Maradona.
plată, natură… apă de biborțeni?
borsec.
Esti foarte frumoasa si asa fericita, nu ai de ce sa le vrei nefericite, Sarbatori fericite!
Mulţumesc frumos!
Am revenit. Ceva nou?
doar faptul că ai revenit.
f5, f5, f5… fuck! iar trebuie să merg la baie!
Cred că se impune o dezinsecție pe-aici
nu deveni gelos, te rog. ştii că ocupi un loc special în acest gang bang :))
cînd ți-ai deratizat ultima oară blogul? mă doare capul, nu de alta.
deci, eşti şi mai nefericit. perfect. 🙂
doamnă, domnilor, circul ambulant se retrage la garaj. a sosit, cred, momentul, să comentați on-topic. vă urez succes.
dacă ați uitat despre ce era vorba, dați (c)lick pe numele meu.
💡 de necontestat: musca-ti limba !
Bună dimineaţa, la toată lumea! Mă primiţi şi pe mine la gang-bang? Sau faceţi deja nani? Astăzi vreau să vi-l aduc la şpriţ şi la futut pe moş crăciun, ce ziceţi? Ne primiţi?
nu ca ti-as strica cheful, dar cine-i mos craciun?
pe vremea asta imi agat ideile de tot felul de decoratiuni chicioase si le las sa se balangane , doar doar s-or sparge. Si nu-i, nu-i satisfactie mai mare decat sa vad cum se pune praful pe ele inaintea punctului culminant. Apoi ma suspectez de fericirea sarbatorii pe care a avut grija jurimprejurul meu sa mi-o dospeasca in creier si ma nefericesc de una singura. Ca doar asa imi iasa perfect. Pentru mine orice lucru adus la un bun sfarsit e unul mort.
se numeste tristete postcoitala si e tipic masculina. Incearca cu america si mersul pe jos poate ai mai mult succes. Sa la descoperi, zic.
păi şi conform cărei logici am eu emoţii tipic masculine, garcinski?
senk iu for the flauars, bucinski 😉
ca-n bancu ala barbatesc: da eu numa cand merg ma-ncurca.
Garcea, poate ai si tu un pic de muiere in tine asa cum am si o otara de barbat prin intregimea fiintei mele, conform teoriei x si mai reformulezi odata chestia cu america.
indubitabil. de unde si curiozitatea: oare lesbienele´ntre ele isi masora lindicu´sa vaza al cui e mai mare?
mneah era o vorba: asta a descoperit mersu´pe jos si america, da´nu mai tin minte in ce context se folosea 😛
nu, nu există concurenţă de acest tip. cel mult se compară în mărimea şi fermitatea sânilor, calitatea epilării şi absenţa celulitei. dar numai unele. eu, de exemplu, sunt prea ocupată cu trăitul momentului.
-esti mai plina de “rasini” decat un urs care a mancat fasole stricata(asta in cazul in care si crezi ceea ce debitezi pe aici),ma mir ca niciunul dintre comentacii ce vin sa se incalzeasca la flacara “intelepciunii “tale nu ti-a spus-o pana acum
-fericire/nefericire,nu conteaza,tu esti una dintre acelea ce-si saboteaza singure relatiile,intotdeauna aplicand”o lovitura preventiva”,ce sa faci,unde-i prea multa minte e si multa “prostie”
flit, mă. marş pe un blog cu informaţii denotative şi garantăm că, în clipa în care ne interesează părerea ta, te contactăm noi.
am eu o idee cum pe poti neferici de craciun: uita-te la “home alone”
da, dar e o nefericire scurtă. eu vreau una lungă.
ma, tu n-ai invatat ca lungimea nu conteaza?
uita-te la toate cate s-au facut (hi, hi, hi)
daca ai brad, te poti apuca sa-i numeri spinii. fa si tu ca Penelopa.
“Enjoy” your nature:
ce e vîjîiala asta în capul meu?
Fa ,poate dai in primire,si nu prinzi anu`nou..nefericito
ceea ce vă dorim călduros şi dumneavoastră, precum şi celor apropiaţi.
Mă gândeam să mai bag ceva istorie, poate aduc mai multă nefericire pe aici :).
Măi, Lorena, eu cred că am o filozofie opusă, mie îmi place să fiu fericit. Am iubit viața de când mă știu, am apreciat-o și am gustat-o ca pe un vin vechi și bun. Nu m-am înfrânat în nicio relație, pe motiv că mă părăsește respectiva sau cine știe ce se mai întâmplă, e departe de mine un astfel de raționament. O, da, am și suferit, dar de ținut minte, țin clipele frumoase, care au fost de ajuns de multe pentru o viață de om.
Nu poți fi întotdeauna fericit, apare ceva care te scoate de pe șine, se rupe o relație, pierzi o slujbă, ești nedreptățit etc. Cu toate acestea, pot spune despre mine că sunt un om relativ fericit și mai pot spune că am apreciat și m-am bucurat de ceea ce am avut, poate și asta e o rețetă a fericirii.
stai aşa, că nici tu nu ai înţeles. eu de fapt sunt foarte fericită fiind nefericită, asta încercam să spun. (unui mârlan care sare la injurii nu îi explic, dar ţie, care eşti un gentelman, da. :P)
explică-mi şi mie de ce îmi vîjîie capul, pliiiiz
ui’ ce face băutura dacă nu bei cu Măsura. (Măsura Ion fiind vecinul meu de la etajul 3).
face cinste?
:)))))))))
Mulțumesc de explicație.
Cine să vă mai înțeleagă pe voi, reprezentantele sexului frumos? 🙂
Fă-o să rîdă, ca să-i strici planurile cu nefericirea
Bucurenci ?
Dragi copii, doar am lipsit puţin şi moş crăciun, caută punctul “G”, al gomflabilei…cado’ pt. un preşcolar…ca în caricatura de Mardale, din Caţavencu…în care un copil cu o gomflabilă în braţe, cam de 2 ori mai mare decât el, este întâmpinat de tatăl lui, în uşa apartamentului, tatăl îl întreabă:”Puiule de unde vii, încărcat cu jucării?” Puiul răspunde:”De la grădiniţă!” În camera alăturată, 2 fete în pizdele goale îşi măsoară călcâiele, calitatea epilării, celulită etc. În cameră stupoare, cele 2 fete nu mă primesc la joacă…Lorena…ce mă sfătuieşti să fac…să pot şi eu gusta, un colţ dă pizdă, de la fete?
ovidiu, se spune unflabila.
uMflabila, bai ungure!
dic ma, la el, ce s-o unflat! de ce nu l-ai corectat pe ovidiu? creca vrei sa-mi unfli ardealul.
lol ovidiu are un nume prea lung iar eu problemele mele de la un anumit nr de consoane care fac sex in grup cu vocalele 🙂
Nu ma, din contra, vreau sa ti´l dezunflu, ca incape mai usor in geamantan 😛
bă, tu te-ai uitat prea mult la ştrunfli
m-am uitat, bai nedo. si la Demver le dernierre dinozaure. sau cum se scrie.
bender le dernier dinosaure
esti o adevarata lorenada da vinci.
de la sculptura cu lama ai trecut la literatura si teatru pe cord deschis.
“Any ideas, anyone?” Da, ti-ai raspuns singura in text, fa-te fericita si te vei enerva atat de tare ca ai reusit incat nefericirea e gata(daca vei avea si victime colaterale cu atat mai implinita iti va fi nefericirea).
lorena, sincer, reteta mea de nefericire (adica sa fii gay, dar sa nu fii convinsa de asta, sa te mariti aiurea in tramvai si pe urma sa te straduiesti sa faci sa mearga ceva care n-are cum) nu le-o doresc nici dusmanilor:)) dincolo de asta, fara niciun fel de legatura, ce-i cu verdele asta? frate, mi se strepezesc dintii si ma dor ochii! si imi placea sa-ti citesc blogul cate o juma de ora in fiecare zi!:(
@catwoman
Acum, eu nu înțeleg o chestie. Când voi, cei cu altă orientare sexuală, sunteți etichetați, este o problemă și da, sunt de acord că asta nu e-n regulă. Tu de ce procedezi exact la fel, de ce judeci dacă nu vrei să fii judecată și vrei să fii acceptată așa cum ești?
iaaa, inc´o legastenica p´acilea 🙂
esti un adevarat lorenado da vinci.
de la “sculptura” cu lama ai trecut la “teatru” si “literatura” pe cord deschis.
hmmm, imburghezire.
Mey da nu puteai sa pui postarile astea separate sau ce naveai doua title?
ai putea să amorsezi un nou romanţ, care să explodeze într-o nefericire mai târziu. adică să-i faci cadou lorenei din viitor o nouă nefericire. în felul ăsta îţi asiguri un ritm constant al nefericirii. părerea mea!
de ce nu citeşti şi noile postări? nu mă repet în delicte: anu’ ăsta, nefericirea mea majoră e să fac faţă unui câine din Kenya. E o nefericire destul de nefericită, jur.
dac-aş fi şi eu din kenia…
ce ai face? m-ai alerga şi tu?
te-aş alerga şi eu
trăiesc câini în kenya? :))
Fiind prima oara aici, o sa-mi “introduc”comentariul cu delicatetze.
penibilul, la inceput, ca sa fie lucrurile clare: n-am diacritice! (de unie nu-i..bine-ar fi sa pui). O nefericire beton se planifica. Improvizatziile sau intimplarea produc ersatz-uri. Fasole prajita mixata cu trei-patru fiole de cofeina – mazagran-ul inocentzilor. Pula mea – sa concediezi on guvid malad d’amur tocma cind se prindea sa se inchege historia shi incepea sa-tzi bata o geana la gindul viitoarei vietzi de familie – asta numeshti mata nefericire de dama cu pretentzii? Shi tzi-ai dori ceva similar (or mai cu impf) pentru svirshit anul “en beautee”. Daca n-ai rabdare pin’ utzi vine una aleatorie, dinspre ambient – ce-ar fi s-o faci cu adevarat gogonata? Sa “sune”. Mi-s mare amator de calibre exotice, gen 50/50, da’ ma gindesc c-ar fi mai realist un 9 mm de bovarism indus cocotzat pe-un perigeu de tema mioritica. Daca itzi iese, devii celebra.
Daca nu-tzi iese, nefericirea-i asigurata prin aplicarea legilor statului.
Si devii celebra.