Instinctul de smotoceală

“Aş putea trăi oricât fără sex, dar dacă aş fi silit să îndur o zi fără smotoceală, aş muri în chinuri.”

Oscar Wilde

“O fată rea ca mine a încercat toate formele de sex. Şi după o viaţă de lărgit vaginul şi anusul, pot să îţi spun: smotoceala este singurul lucru care mă excită”

Teresa Orlowski

“Dacă m-aţi fi smotocit la timp, azi aţi fi avut pace în Libia.”

Muammar al-Gaddafi.

Smotoceală, smotoceli, s. f. (Pop.) Acțiunea de a smotoci și rezultatul ei. – Smotoci + suf. -eală.

Un studiu întreprins recent asupra a 2386 de voluntari de pe trei continente a relevat faptul că aceştia sufereau de varii forme de lipsă de smotoceală. “Lipsa de smotoşalî mă faşie să nu îmi doriesc siex”, a recunoscut Agata din Fălticeni. “Indeed, cuddling is more satisfying than sex”, a completat, concomitent şi de pe alt continent, Jeffrey din Melbourne, fără să ştie măcar de existenţa Agatei din Fălticeni. “Sex quenches our libido, cuddling quences our innermost conflicts”, a adăugat cu un accent dubios Nataşa din Groznâi, care nici ea nu ştia de primii doi.
Ceea ce încearcă să spună aceşti oameni, şi nu găsesc cuvintele, este că atingerea fizică lipsită de impunerea unei satisfacţii triviale are un efect fabulos asupra spiritului. De aceea avem nevoie în jurul nostru de copii şi animăluţe, fiinţe fragile şi pufoase pe care să le strângem la piept, să le mângâiem, să le gâdilăm sub bărbie, să le scărpinăm între urechi şi să le tragem de coadă DEZINTERESAT. Aşa cum plămânii noştri au nevoie de oxigen, epiderma noastră are nevoie de atingere afectuoasă de natură nonsexuală. Că adeseori mâţul se freacă de tine, tu îl smotoceşti, apoi el îţi sare pe bocanc şi ţi-l fute? Ghinion. Ideea e că după aia ţi se cuibăreşte în poală, toarce zgomotos, se întinde ca o plăcintă catifelată şi adoarme cu burta-n sus, ca să-l mai gâdili puţin.

Toţi oamenii isterici, nemulţumiţi de ei şi de alţii, agresivi, dornici de gâlceavă, încordaţi şi ofticaţi sunt… aţi zice nefutuţi. Dar nu. Se uită la free porn pe net şi îşi descarcă icrele, deci pe partea de sexualitate sunt reglaţi. În schimb, sunt nesmotociţi. Nu i-a tras nimeni de nas şi de urechi, nu i-a ciufulit nimeni, nu i-a bătut nimeni cu perna, nu a întreprins nimeni asupra lor acţiuni de tandreţe gratuită (în sensul de: fără urmări sexuale imediate). De aceea sunt animalele companioni mai agreabili decât oamenii: animalele ştiu să ceară cuddling, oamenii nu ştiu să ceară decât sex – chiar dacă, de fapt, nu de asta au nevoie.