Istoria filmelor cu vampiri 1: Dracula (1931)

Nu e greu de înțeles de ce poveștile cu vampiri au fascinat mereu creștinătatea. Dacă punem pe de o parte restricțiile vieții fără păcate și plictiseala cruntă a predicilor slujitorului Domnului, e de înțeles de ce diavolul era mult mai tentant, chiar dacă n-o spunea nimeni pe șleau. Pe de altă parte, ignoranța și frica provocată de epidemiile și nenorocirile care răvășeau periodic Europa nășteau mituri și legende legate de ființe blestemate, care sfidau regulile societății și făceau lucrătura celui necurat.

În secolul al 19-lea, romantismul târziu se manifesta în literatură prin abundență de romane horror gotice. Printre multe alte tropes despre care voi scrie altcândva, când voi avea eu chef, o temă care gâdila deopotrivă imaginația publicului și a autorilor era aceea a vampirului remuritor și rece. Printre romanele de mare succes ale epocii s-au numărat „The Vampyre” de John William Polidori, „Carmilla” de Joseph Sheridan Le Fanu și o mică cărticică de care probabil ați mai auzit: „Dracula” de Bram Stoker.

Romanul care a pus România pe hartă din punct de vedere turistic a fost scris de un irlandez pasionat de mystery și de horror. Un copil bolnăvicios care și-a petrecut primii ani de viață în pat, Bram Stoker avea o obsesie față de boală, moarte, vulnerabilitatea corpului omenesc și idealul unei ființe supranaturale imune la toate bolile: vampirul.

„Dracula” a fost un succes. Un succes atât de răsunător, încât a fost adaptat pentru scenă. Întâi în 1924, la Little Theatre din Londra. Apoi, un producător american a văzut o reprezentație, a apreciat potențialul și a creat un „Dracula” și pe Broadway. Ambele spectacole au fost mari, mari succese. Publicul se înghesuia să savureze povestea principelui român damnat la o nemurire sângeroasă.

Tot în 1927, s-a produs un alt reset cultural: primul film de lung metraj sonor: The Jazz Singer, produs de Warner Bros Pictures (da, e o companie istorică). Filmele sonore aveau nevoie de un alt tip de poveste, mai complexă, de vreme ce cuvântul reținea altfel atenția publicului și de un val nou de vedete, care să știe să vorbească profesional. În mare parte, actori de teatru.

Paradoxal, primul personaj român care a intrat în #trending cultural internațional, Dracula, urma să fie jucat de un actor ungur veteran în teatru în țara lui natală, emigrat în State să vâneze visul american: Bela Lugosi. Lugosi a jucat rolul pe Broadway. Și interpretarea lui misterioasă, șarmul lui natural și, nu în ultimul rând, accentul de neconfundat, i-au deschis ușile Hollywoodului.

La numai patru ani de la producția primului film sonor creat vreodată, în 1931, Universal Pictures a adaptat piesa de teatru care făcea furori pe Broadway și a lansat ceea ce urma a fi un secol de succes și un personaj emblemă al cinematografiei: Dracula.

Filmul se găsește online, gratuit. Cine își dorește să afle cum se făcea horror în 1931, e liber să-l vizioneze. Aici.

Vizionând filmul, remarcăm patru aspecte:

A. Teatralitatea interpretării

Primele vedete ale filmului sonor erau toate, absolut toate, vedete de teatru. A fost nevoie să treacă mai mulți ani până în punctul în care s-a diferențiat jocul actoricesc pentru camera de filmat de cel scenic. Gesturile sunt ample, replicile sunt date declamativ, retoric, cu dicție exagerată. Vezi un film și pe toată durata lui, ai senzația că vezi o piesă de teatru.

Nimeni nu e preocupat să sune credibil, sau să redea emoții subtile.

B) Efectele comice

Toată nebunia lui Renfield, toate interacțiunile din casa dr. Seward sunt redate într-o notă de comedie care îți amintește de parodia lui Mel Brooks din 1995, „Dracula: Dead and Loving It”.

E de luat în considerare faptul că, în 1931, lung-metrajul sonor era un teritoriu nou, că riscul pe care și-l asumau producătorii era uriaș, că exista o teamă că publicul va scuipa în sân și va zice „ptiu, ucigă-l toaca” și atunci s-a pedalat din greu pe comedie pentru a contrabalansa tema horror. Și apropo de tema horror:

C) Nu există gore

Modificarea fizică a transformării în vampiri e redată de actori strict prin expresia feței, dublată de regie prin prim-plan și lumină specifică.

Momentul propriu-zis când vampirul își înfige colții în victimă nu e niciodată arătat pe ecran. Scena se taie când vampirul se apleacă asupra muritorului ghinionist. Nu vedem nici măcar o picătură de sânge. Iar moartea lui Dracula se întâmplă în off.

Tot atâtea precauții pentru a nu scandaliza puritanii vremii.

Greu de crezut pentru noi, fanii genului horror de azi, care ne distrăm să vedem cadavre în varii etape de descompunere.

D) Filmul e intens influențat de expresionismul german din anii 20.

După primul război mondial, izolarea politică, economică și culturală a Germaniei a avut și un efect cultural pozitiv: un curent cinematografic de o estetică aparte. O recunoaștem în tehnica de filmare, în unghiurile din care e surprinsă acțiunea, în lumina și muzica intensă, care pun accentul pe stranietate și suspans, în accentul pe expresia mult exagerată, ba chiar distorsionată, a interpretului.

Să ne mai uităm o dată la screenshotul din intro:

Dacă l-ai vedea fără să știi din ce film vine, n-ai ghici că e dintr-un film american. Până și grafica folosită pentru generic e inspirată din filmele expresioniste.

Evident, filmul a fost un mare succes. Și, cum se întâmplă atunci când un film e un mare succes, protagonistul său va fi distribuit numai pe roluri din același registru. În țara lui natală, Lugosi a fost un actor complex și versatil, care a jucat tot ce a vrut. Odată cu acest debut memorabil în film, Hollywoodul a făcut din Lugosi o emblemă a genului horror timpuriu până la moarte.

Și așa, dragii moșului, marele ecran și-a celebrat primul vampir.

***

Dacă apreciezi acest articol, poți susține la rândul tău site-ul în singurul mod care contează. Aici. Pentru donații de 50 de euro sau mai mult, îmi poți propune tu un subiect. Pentru donații de 25 de euro sau mai mult, poți propune o poezie pentru cele 365 de zile de poezie.

***

***

Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.