Via.
Azi, făceam cafeaua şi asistam la concursul de mârâit argotic dintre al meu şi ăla de la geam (v-am povestit că de o săptămână pervazul meu are un musafir cu mustăţi, coadă şi gheare) când am avut o revelaţie mistică. Mi-am dat seama că trebuie să plătesc întreţinerea. Şi, ca second thought, m-am prins că toate enigmele tuturor religiilor şi tot nepătrunsul capriciilor divine s-ar explica dacă Dumnezeu ar fi o imensă entitate felină.
Ca dovadă, să luăm numai cele zece porunci.
1. 1. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău; să nu ai alţi dumnezei afară de Mine.
Orice fiinţă normală se bucură când întâlneşte o fiinţă de aceeaşi specie. Ca dovadă, turmele de oi, roiurile de albine şi găştile de motociclişti. Când doi oameni plimbă câinii personali din dotare pe drum, câinii respectivi încep să dea din coadă fericiţi că se văd. Numai Dumnezeu, românii şi pisicile îşi urăsc acerb omologii. Şi, pentru că naţionalităţile au apărut ceva mai târziu, Dumnezeu nu poate fi decât o pisică.
2. 2. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te închini lor.
Evident. Nu te închini decât pisicii. Dacă ai o pisică şi un chip cioplit numit computer, şi scrii la chipul cioplit, în loc să scarmeni pisica, ea se va tolăni pe chipul cioplit şi va trimite mesaje de fdftkgfsaaghvăfutmumancurjgfjk întregii tale liste de Facebook. Dacă ai un chip cioplit pe nume telefon şi ai de vorbit la el, pisica va face concurs de mieunat. Pentru că remember 1, eu sunt Domnul Dumnezeul tău şi atenţia ta mi se cuvine. Deplin.
3. Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert.
Ca dovadă că oricât l-ai striga pe Dumnezeu, nu răspunde. Decât dacă ai consumat anumite substanţe de pe o listă interzisă de autorităţi. Acum încearcă acelaşi exerciţiu simplu – strigatul pe nume – şi cu pisica ta. Lipsa supremă a reacţiei îi trădează natura dumnezeiască.
4. Adu-ţi aminte de ziua Domnului şi o cinsteşte.
Cu precizarea că ziua domnului e în fiecare zi.
5. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca bine să-ţi fie şi mulţi ani să trăieşti pe pământ.
Aici, desigur, e de precizat că Moise înţelesese greşit mieunatul. Era “cinsteşte-l pe capul familiei”. Unde capul familiei, e evident, pisica. Şi, după cum arată un studiu ştiinţific, cei care cinstesc pisicile trăiesc mai mult. Iaca.
6. Să nu ucizi.
De ce să ucizi tu, când pot să ucid eu? De ce să omori tu muştele cu Raid, când pot eu să le fugăresc ore în şir şi să le torturez delicios până se sinucid de nervi?
7. Să nu fii desfrânat.
E important să fii înfrânat. Dacă pisica n-are chef de tandreţurile tale, îţi va arde o labă peste ochi de vei umbla o săptămână cu o vânătaie imensă şi toată lumea care te vede va bănui că ai un amant abuziv şi-l ţii secret, din jenă.
8. Să nu furi.
E aiurea să fiţi doi hoţi în casă. Minim unul trebuie să fie prostul. Şi evident că prostul nu e pisica ta.
9. Să nu ridici mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău.
De fapt, orice mărturie împotriva aproapelui tău felin e mincinoasă prin definiţie. Îl vezi spârgând scrumiera cu graţie. Apoi te întâlneşti cu cea mai nevinovată pereche de ochi din univers, gata să jure că scrumiera a vrut să-şi pună capăt zilelor, drept care s-a azvârlit în neantul podelei.
10. Să nu pofteşti nimic din ce este al aproapelui tău.
Precizare: TOTUL este al aproapelui tău. Tu ai doar menirea divină să-l slujeşti umil şi supus. Să te zbaţi să-i intri în voie. Iar dacă pofteşti, să zicem, la o felie de pepene, Dumnezeu va trece, o va adulmeca bănuitor, se va uita lung la tine şi, cu o graţie absolută, îţi va acorda permisiunea s-o mănânci. Pentru că e acea parte a avutului Său la care nu ţine morţiş.
Şi a mai rămas un argument bonus, care nu apare pe nici o tăbliţă. Dar care se arată doar iniţiaţilor ca mine şi ca voi. Pisica, exact ca Dumnezeu, îţi arată fundul ca o formă de dragoste.
Holy Cat! Toată viața mea până în exact acest punct în timp și spațiu a fost o minciună. Dar acum știu adevărul și îl accept!
Reblogged this on Mustăţi lungi, gheare lungi.
Păi… it all makes sense now, Dumnezeu e o pisică, iar lumea e o uriașă litieră. D-aia viața e plină de c***t. 😀
Frumoasa poza. 🙂
:))))))
Sau o femeie
Ştiai că pisicile nu recunosc pe nimeni drept stăpân?
aşa şi Dumnezeu.
Tu o cunosti pe nevasta lui Manowar?!
Pe Ondilol Andrea.
eu nutresc o fascinatie stranie pentru toate animalusele salbatice sau domestice si pentru mine e un privilegiu deosebit sa le ating, sa traiesc langa ele; visul meu e un loc izolat, cu casa si hectare de pamant cutreierate de toate fapturile astea minunate; asta ar fi, pentru mine, fericirea pe
pamant
Clar, asa este, mai are cineva vreo îndoială?
😀
Salut, Lorena !
Oricat de mult ma impinge narcisismul sa fiu inteligentul care comenteaza la blogul tau, meh… se vor gasi destui…
Vreau doar sa-ti povestesc ceva…
Duminica trecuta a decedat bunica tatalui meu vitreg. E complet irelevant detaliul asta. Ideea e ca datorita acestui eveniment firesc, am fost nevoit sa ajung o saptamana la tzara. Cum am ajuns pe poarta, iaca vine si o fata.
Eu ii zic “salut” intind mana si ma prezint. Raspunde si ea. Niste tronc imi devenise simtibil.
Fiindca la 37 si o viata nu tocmai roz am ajuns sa nu mai am nevoie sa-mi cer scuze ca exist, in acea seara am jefuit tzuica bunicului.
Pe scurt, de marti pana joi in fiecare seara am fost acasa la fata, totul decent, vazut filme, privit poze de familie, spus povesti, etc…
Si m-am indragostit RAU de tot.
Dar ea are 21, eu 37 si sunt asa de, in acelasi timp, obisnuit cu reactia “da’ esti prea mare, nu pot” si deja priceput in a detecta semnele specifice in limbajul trupului, incat ma asteptam dincolo de orice indoiala la un refuz categoric.
Astfel incat, privind poze vechi cu ea, ardeam in flacari de nici Anna Lesko nu-si poate imagina.
La plecare in ultima seara i-am cerut o carte imprumut si am fortzat-o sa ma pupe, desi eram sigur ca stric tot cu asta. Hey, been there, done that, too many times to count…
Ok, dar ce relevanta are asta referitor la pisici, ma poti intreba…
Ca la curtea tzaranului sunt tot felul de oratanii, inclusiv dragele noastre asasine pufoase.
Ma regaseam des in curtea din spate, delectandu-ma cu tzuica jefuita, fumand ca un tren cu aburi si imaginandu-mi povesti de dragoste dulci si aprinse, ca sa ma incarc de inspiratia necesara pentru a-i scrie ei vreun SMS care sa o si incante si frapeze.
Si acolo, companie reveriei mele, era o mama cu cei doi pisoi ai ei.
Nu era revendicata oficial de nimeni din curte. Pur si simplu gasise in cosharul cu lemne loc bun de vizuina si a nascut acolo.
Si nici fricoasa nu era.
Mi-am facut meseria de iubitor de pisici si cat am stat acolo am tot sutit mancare carnoasa de la masa tzaranului si le-am dus sa bage sub mustati.
Impresionant a fost faptul ca atunci cand am adus doar doi carnaciori, mama a asteptat rabdatoare pana cand au mancat aia micii, apoi a bagat si ea nasul sa manance capetele de carnat ramase.
Din cand in cand venea pisica fara nume sa-si primeasca portia de mangaiat de la mine.
Si, plin fiind de dragoste, nicotina si alcool, mintea mea a fost pocnita de o revelatie:
O pisica o poti iubi doar cand vrea ea, ceea ce inseamna ca, prin comparatzie cu vreun catzel, care iubeste asa cum latra, ca asta ii este natura, pisica iubeste constient, selectiv si voit.
Nu stiu daca ai facut vreodata comparatia intre comportamentul unei pisici cand vrea dragoste si cand se… copuleaza cu motanul.
Pisicilor nu le place sexul deloc. O fac fiindca le turbeaza hormonii rau de tot, o fac ca sa scape si ca sa-si perpetueze specia.
Lor le place placerea, mangaiatul, scarpinatul, joaca, tzacneala, le place sa se simta bine, sa exploreze, sa doarma si sa ucida.
Revelatia mea a fost urmatoarea: dragostea unei pisici e un privilegiu.
Ei, cam atat aveam….
Daca-ti da ghes inima, numele meu de aici e cel de pe FB. Mi-ar place sa palavragim.
Iar daca ti-am parut ciudat in comment-ul de la articolul cu mamica zbieratoare, e pentru ca ti-am ascultat sfatul. Ma amuza teribil formularile ciudate, asa ca am vor… scris exact pe tonul pe care mi-ar fi placut sa vorbesti si tu cu mine.
Btw, ma numesc Felix. Incantat de cunostinta.
Miau!
Miaough!
stau pe un pat cu lenjerie noua la Universitar, ma gandesc cu dor si neliniste la pisica mea singura acasa de trei zile si dau peste articolul asta fain de tot si ma prapadesc de ras, ca mare dreptate mai ai ! 😀
nu vreau sa necajesc pe nimeni, dar pentru mine nu exista animal, fiinta mai buna si mai responsabila ca mama cum este pisica! nu stiu cum sunt alte feline, dar animalul asta pe mine m-a cucerit cand am vazut o pisica cum isi curata/ spala puii ore in sir, luanadu-i pe rand, erau cinci pui. i-am urmarit o vara intreaga pana s-au facut mari, n-am vazut asa ceva in viata mea, ii apara, ii mangaia, ii spala, si-i proteja, era asa de vigilenta si feroce ca nu calca niciun alt animal in curtea aia. vreau sa mai spun ca atunci cand vreti sa castrati pisicile, poate va mai ganditi de doua ori inainte, cred ca orice pisica pe lumea asta vrea sa aiba pui. pisicile sunt cele mai curate animale si te trateaza exact cum le tratezi, cine nu stie, sunt si foarte loiale, sufera cumplit daca pierd pe cineva
foarte bun textul, Lorena
da, dar şi suprapopulaţia cu pisici e o problemă. ai noi şi noi recolte de sute de pui pe an şi un număr limitat de adoptatori responsabili. şi cea mai umană soluţie e sterilizarea.