Buna seara, doamnelor si domnilor. Mai tineti minte, fara indoiala, “Lolita la cules de perle”, pe care scumpa noastra domnisoara Beatrix a recenzat-o. Iata ce spunea:
” tot ceea ce savantul a suprimat în scrierile academice, şi-a găsit locul perfect în „Lolita la cules de perle”, unde autorul imaginează o Lolita contemporană, care după ce obţine de la fiecare iubit (bătrân, fireşte) ceea ce îşi doreşte- adică bijuterii multe şi cât se poate de scumpe, îi omoară pe toţi la fel. Interesant este că lui Hillsburry nu-i pasă deloc de logică- Lolita nu este prinsă, nici urmărită de poliţie- pe el îl interesează să fixeze într-un mod cât mai original reperele psihologice şi metafizice pe alocuri ale eroinei sale ciudate. Sună a roman poliţist, dar vă asigur că nu e!”
Ei bine, doamnelor si domnilore, in marea mea generozitate de autor fictiv, va ofer, pentru moment, in premiera, PRIMA PAGINA DIN “LOLITA LA CUILES DE PERLE”. Si va urma….
——————————
Lollie Fay isi privea in oglinda buzele rujate in sangeriu. Si-a trecut mana prin par, obosita si, in acelasi timp, constienta de propria-i frumusete, cu un gest cochet. Era dimineata si Richard murise.
Aici, in oras, nu o cunostea nimeni, iar chestia asta o facea sa se simta al naibii de confortabil. Lollie Fay era genul de femeie care sa starneasca privirile curioase si indiscrete -ce-i drept, bine disimulate- ale chelnerilor din cafenelele de lux de pe Corso. Ii placeau strazile orasului- le mai strabatuse o data, alaltaieri, in Cadillacul rosu, impreuna cu Richard. Mersesera pana la Tiffany’s si el ii cumparase colierul. Colierul asta elegant de perle pe care il purta acum la gat. “Esti frumoasa”, ii spusese el atunci, si ea isi lasase capul pe umarul lui. Nu i-a spus nimic. “Cu cat le spui mai putin, cu atat mai bine…” gandise.
Si acum, Richard murise. “Odihneasca-se in pace”, a soptit ea incet si l-a invelit, nepasatoare, cu patura din par de camila, ca si cum frigul care patrundea in camera ar mai fi putut sa-i tulbure somnul de veci.
Dragă Patrick, mă bucur că, dintre noi trei – eu care fac bagaje şi Betty care acum intră în ţară – măcar tu “hrăneşti” acest site cu perlele creativităţii tale. 🙂
Cam dura Lolita
Draga Cutza40- intr-adevar, in primele pagini, Lollie Fay e o dura… dar am promis- “Va urma”. Asteapta sa o descoperi 🙂
De parlamentarii romani nu ii este drag? Au si ei nevoie de…sentimente.
buna dimineata
@ andrei- mai stii? 😀 e buna ideea, oricum…
Dacă mi se permite ca umil cetăţean de rând să corectez ilustra figură literară fictivă, ce înseamnă CUILES în fraza “LOLITA LA CUILES DE PERLE”? 😀
@ Sodiumpentothal – E o greseala de tipar, de parca nu ti-ai dat seama ca era “CULES”. Sa fim seriosi!
E doar o figura de stil. Era un fel de comparatio-epitet prin care se face de pe acum legatura intre cuie si perle. Cuiele alea speciale de cules perle.
Nu-i asa, parinte?
Şi parcă tu, cutza40, nu ţi-ai fi dat seama că eu mi-am dat seama…;)
Lorena, ce mai faci? cred ca esti plecata , ocupata, cu seri de lectura si altele.Asteptam sa mai scrii
Draga Cutza40 si draga Sodiumpenthotal- si autorii fictivi pot gresi, din cand in cand. E insa discutabil daca natura lor fictiva le poate ingadui si sa pacatuiasca
@ o smochina- draga mea, mi-ai dat o idee geniala; intr-adevar este un fel de comparatio-epitet- si asta pentru ca tu l-ai vazut asa : Thank you, my dear 🙂