Lucruri pe care străinii de pe Facebook nu ți le datorează

by Lorena Lupu

Ieri seară, am primit al nu știu câtelea mesaj în formatul ăsta. “Am vrut să te adaug, dar ai lista plină, ntz ntz ntz emoticoane supărate pfff hmmm.”

După ton, ai fi zis că bătusem mingea împreună pe maidan, că mă învăţase să-mi leg şireturile în fragedă pruncie sau că eram vecini de bloc şi-mi repara periodic chiuveta.

Dar exact aici e problema. Că persoana nu era nimic din toate astea. Era o simplă poză minusculă de profil pe Facebook, format cerculeţ, care nu-mi spunea absolut nimic din niciun punct de vedere.

Şi cred că avem o imensă problemă la nivel de interacţiune / comunicare interumană, pentru că, pe de o parte, unii gigei se simt perfect îndreptăţiţi să se tragă de brăcinari cu tine, iar alţi gigei (eu printre ei) încasează cu nespusă iritare trasul de brăcinari de la lume cu care raportul de tras de brăcinari nu e bijectiv şi sinalagmatic.

Aşa că, hai să lămurim împreună nişte lucruri pe care persoanele pe care nu le cunoşti NU ţi le datorează, NU au de ce să ţi le datoreze, iar tu NU ai de ce să le pretinzi.

1. Acceptul în listă

Chiar nu e problema nimănui că tu îi vrei neapărat. E strict şi exclusiv problema ta. Prin urmare, “vreau şi eu în lista ta”, “scoate pe unu şi bagă-mă”, “dă-mi add!!!” sunt ca şi cum m-aş propti eu ferm în faţa lui Jared Leto să ţip la el foarte tare că vreau atenţie.

E problema mea că vreau. Vrutul nu înseamnă că mi se şi cuvine.

Cum să procedezi să nu iei bocanc:

“Bună ziua, sunt cutare, sunt interesat de ceea ce postaţi, mi-ar plăcea să vă adaug în listă, dacă se poate.”

Şi dacă nu se poate, e perfect ok.

2. Audio şi video calls

Când te sună maică-ta, sau iubitul, apelul video ajută, să nu muriţi unii de dorul altora. Când tocmai ai stabilit cu o duduie că interesul e reciproc, apelul video ajută, să te convingi că e chiar ea şi nu, doamne fereşte, Jared Leto.

Când persoana n-are absolut, dar ABSOLUT nici o treabă cu tine, n-aţi vorbit în viaţa voastră, şi nici nu are un motiv să vrea să vorbească, NU suni nici video, nici audio.

Şi mai ales când îţi dă reject call, nu suni ca prostul încă o dată. Şi încă o dată.

Şi în nici un caz nu întrebi cu tupeu: Da, ce, dragă, ţi-e frică să vb cu mn?

Clar, Jared Leto nu vb cu mn de frică. Nu pentru că aş fi Lorena Pielea Pluii, de care n-a auzit în viaţa lui şi nu are de ce să piardă timpul ăla, în care putea, de exemplu, mânca un guacamole în pace.

Cum procedezi să nu iei bocanc:

Nicicum. Pur şi simplu, nu suni audio şi video străini care nu îţi datorează timpul lor.

3. Pălăvrăgeală pe privat

Acum, şi pe prietenii mei îi apucă uneori povestitul pe privat fix când am eu un toptan de scris. Dar ei măcar sunt prietenii mei, pe care-i iubesc, şi dacă le spun frumos: Nu te supăra, lucrez la ceva, se poate mai încolo? – tac.

Enter gigelul care adaugă oameni strict ca să-i streseze privat din secunda în care ăia îi dau accept. Pentru că se ştie, ăia nu trăiesc decât să-l servească pe el.

Şi unde nu începe să te frece la icre cu tot soiul de tentative stupide de a prelungi o conversaţie pe care nu ai nici un chef să o ai.

Din acest motiv, îmi cer scuze tuturor cititorilor bărbaţi că ezit lung înainte să-i primesc în listă. N-ai de unde să ştii dacă Mihai Vasile, care tocmai îţi dă add, e un om ok, care te va citi şi va discuta subiectele postate de tine, sau un cretin oligofren bou, care se va năpusti în privat cu “cf? eu mă plycty, tu?”

Dacă te “plycty”, mergi şi plânge-te unui psiholog. Nu e treaba mea că tu te “plycty” şi nici nu e cazul să devină. Aşa cum nu e treaba lui Jared Leto că mă “plycty” eu, cu diferenţa că eu nu mă “plycty”, că-mi găsesc mereu treburi interesante de făcut.

Cum procedezi să nu iei bocanc:

“Alo, cabinet psiholog Dumitru Creierars? Eu sunt Mihai Vasile şi aş dori să vă relatez tot ce mă apasă pe suflet.”

4. Proofreading

“Vai, Lorena, ce mult mi-a plăcut articolul tău. Dacă vrei, îţi trimit şi eu un text scris de mine, că nu e suficient timpul pe care l-ai investit să mă distrezi cu acest articol, îmi mai datorezi mie personal nişte timp, să-mi parcurgi textele pe care nu le-ai cerut şi eventual să mă şi minţi în faţă că e frumos, că altfel mă ofensez şi zic tuturor că eşti o vacă sinistră.”

Mie îmi plac toate filmele lui Jared Leto, şi-mi place şi Thirty Seconds to Mars. Asta nu înseamnă că Jared Leto ar fi obligat în vreun fel să vizioneze un video filmat cu mobilul, unde eu recit Somnoroase păsărele la mine-n budă, în timp ce Pulişorul face pipi la litieră.

Eu nu am stresat vreodată pe cineva trimiţându-i privat link la ceva ce nu l-a privit direct. În sensul că da, dacă ceea ce am scris e o cronică la ultima ta producţie, sau un advert plătit de tine, îţi trimit linkul pentru că e interesul tău. Dar niciodată n-am obligat pe nimeni să mă citească şi iată, mă citesc destui şi aşa. Încearcă şi tu ruta asta, e fun.

Cum procedezi să nu iei bocanc:

Îţi postezi creaţiunea frumuşăl pe net, şi acolo o va citi mic şi mare, cu feedbackul de rigoare.

5. Expunere

Dacă eşti un blogger relativ citit, ai mereu mailboxul plin de: bolnavi, răniţi, abuzaţi, violaţi, şi alte categorii dezavantajate. Amuzant mi se pare că, în clipa în care dau de necaz, toţi ăştia ştiu exact unde să te găsească, dar majoritatea nu susţin cu nimic platforma care le-a fost alături la nevoie.

OK. Pentru că tu nu vrei să devii Valea Plângerii, ci un site cu conţinut echilibrat, pe o parte chiar nu ai cum să-i ajuţi.

Şi unde nu se umflă rânza-n ei şi încep să zbiere la tine că nu îţi pasă şi că de fapt eşti o jigodie fără inimă şi fără număr la pantofi.

Dar pe un ton de parcă ei îţi dăduseră să mănânci din blidul lor, şi acum îi laşi la nevoie.

Simplul fapt că TU ai o problemă şi altul te poate tehnic ajuta nu înseamnă că ajutorul ăluia se subînţelege. Să zicem eu sufăr de frig, pe final de noiembrie, şi Jared Leto are o casă imensă în California. Tehnic, mă poate ajuta. Asta nu înseamnă că îmi datorează să mă ia acasă.

La pariu că dacă încep acum să ţip pe Facebookul lui: “Jared, eşti o jigodie fără inimă şi fără număr la pantofi”, n-o să zică: Oh, dar stai. Lorena, vino încoace, inimioara mea”?

Cum procedezi să nu iei bocanc:

“Da, înţeleg că ai stors suficientă milă din populaţie pe luna în curs, apreciez că m-ai ascultat”.

6. Politeţe vs. mitocănie

Şi despre asta am dat 5675432345678975432345678754323456765433456743456774334567 de statusuri. Vine câte un bou, adoptă un ton de parcă te extrăsese din orificiul dorsal. Tu îi răspunzi pe acelaşi ton. Apoi acelaşi bou se metamorfozează subit în floricică sensibilă, profund indignat că l-ai jignit, şi hăulind că unde e civilizaţia de altădată.

Sau vine altul / alta, începe să facă pe prostul / proasta, apoi se indignează foarte tare că e tratat/ă ca atare.

Cum procedezi să nu iei bocanc:

Vrei civilizaţie ca altădată? Oferă civilizaţie ca altădată. De exemplu, Jared Leto o face.