Lupta pentru supravieţuire

Postare inspirată de o discuţie de aici.
Iar ceea ce m-a indignat a fost remarca unui comentator, cum că “bătrânii nu mai vor să trăiască”.

Ce vorbeşti, franţ? Ce anume îi determină pe bătrâni să stea ciorchine prin spitale, să-i copleşească pe doctori cu orice simptom, cât de mărunţel, dacă nu tocmai NEVOIA DISPERATĂ DE A SE CRAMPONA DE VIAŢĂ?

De ce iau pumni de medicamente, uneori după nişte scheme matematice de îţi stă mintea în loc, dacă nu DIN DORINŢA DE A SE CONVINGE CĂ POT FI SĂNĂTOŞI?

De ce toate autobuzele sunt pline de ei, de la prima oră, dacă nu DIN DORINŢA DE A SE AFLA ÎN MIJLOCUL MULŢIMII, ŞI DE A VEDEA OAMENI, pentru că singurătatea de acasă îi apasă?

De ce la toate tocşourile de televiziune, sună tot soiul de bătrânei indignaţi, dacă nu DIN DORINŢA DE A FI ACTIVI PE PLAN SOCIAL, SAU DE A PĂREA ASTFEL?

De ce toţi bătrânii te copleşesc cu “ştii, când eram eu tânăr, eram aşa, aşa şi aşa”, dacă nu din NEVOIA CA TU SĂ ÎI VEZI PRIN PRISMA ACELOR ADEVĂRURI?

Să spui că bătrânii nu vor să trăiască, e grav. Nu e doar discriminare pe criterii de vârstă – care e un termen detaşat şi rece – e lipsă de compasiune. Incapacitate de a înţelege nevoile altuia. O incapacitate care ar trebui să ne pună pe gânduri.

Dar, după cum îi spunea ieri în metrou o bătrânică unui june tuciuriu, care a împins-o la o parte şi şi-a postat vânjoasele ciolane pe scaun, privind-o sfidător – o să ajungi şi tu bătrân…

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

No Responses

  1. matinight says:

    corect. plus ca, dincolo de dorinta de viata, e, uneori, frica de moarte.

  2. Dan Selaru says:

    Povestea baietilor cu teoria deciziei este corecta. Am stat langa un om care a avut de luat o asemenea decizie. Si a luat-o, castiga poate 6 luni, a ales sa moara fara sa se chinuie suplimentar si sa-i chinuie pe cei din jurul sau. A fost o decizie instantanee si fara dubii, de neoprit. Inseamna ca nu voia sa traiasca? Nici pe departe, dar a voit sa moara demn decat sa supravietuiasca rusinos.

  3. didi says:

    Si eu cred ca batranii vor sa traiasca, se agatza de viaţă pur si simplu, dar in ziua de azi e cumplit cu pensiile foarte mici si preturile asa de mari. Chiar dacă sunt incomozi, trebuie sa-i respectăm, ei pot sa ne dea un sfat, sa ne invete ceva. Bine,ştim că ei sunt acum greoi, noi vom fi la fel, ca în poezia lui Păunescu, intitulată Repetabila povară

  4. didi says:

    Spuneam că bătrânii trebuie respectaţi pentru ceea ce au fost, că sunt demni de respect pt ceea ce au făcut cândva…dar nu s-a postat. Sper că acum se va posta

  5. racusoara says:

    Scuze ca apar din senin pe aici, urmaresc blogul acesta de ceva vreme, dar sa zicem ca o anumita timiditate, ca si faptul ca nu stiu cum se procedeaza cu bloggurile m-a facut sa raman la stadiul de cititoare, insa acest subiect ma intereseaza in mod deosebit in ultima vreme. Am o pereche de bunici care m-au crescut in primii ani de viata cu cea mai mare grija si afectiune, formandu-mi in buna parte caracterul de astazi. Asta a presupus nenumarate nopti nedormite, efort, griji pentru doi oameni care nu mai erau tineri. Acum, bunicul a suferit o problema de sanatate pentru care are nevoie de o operatie, usoara ce e drept, iar bunica este peste poate de speriata. Atat de speriata incat a inceput si ea sa se simta rau. Poate dintr-o suferinta reala, poate dintr-una imaginata in subconstientul ei, si-a solicitat copiii adulti in cateva randuri in decursul unei saptamani sa vina la ea sau s-o duca la doctor. Ce au facut copiii pentru mama lor care atunci cand erau mici a renuntat la slujba pentru a-i creste si a fost langa ei in fiecare boala si fiecare suferinta oricat de obositor ar fi fost? Au venit cand au fost chemati, insa plini de resentimente ca au fost deranjati de la programul lor incarcat, au tipat la ea, au fortat-o sa manance sub amenintari cu spitale si perfuzii, apoi s-au plans la mine la nesfarsit ca biata de ea (care este intruchiparea femeii ce si-a sacrificat viata pentru copii, sot si nepoti)isi inventeaza in mod constient simptome pentru a-i deranja pe ei, sau pentru a nu fi obligata sa aiba grija de sotul de care a avut grija peste jumatate de veac, ca razbunare pentru o infidelitate din tinerete. Au facut o batrana buna ca painea calda, aflata la ananghie, sa para o femeie diabolica si fara inima doar pentru ca le-a stricat somnul de dimineata si pentru ca o data in zeci de ani le-a rapit cateva ore din timpul valoros.
    Poate am fost usor pe langa subiect, poate mi-am varsat propriul amar aici, dar cred ca aceasta situatie este exemplara pentru faptul ca viata si fericirea unui batran incepe sa cantareasca mai putin in balanta atunci cand nu mai este util(izabil), mai sus numita balanta incepand sa incline in directia uratului capsor al confortului personal care sopteste ca batranii nu mai au realmente nevoi, ca ei nu mai vor sa traiasca, ci se agata de viata doar asa, de-ai naibii, pentru a-i chinui pe altii… Si asta pentru ca e mai frumos sa afirmi asta decat sa spui ca nu vrei sa te obosesti sa investesti in ei, fara resentimente, timpul si banii investiti de ei in tine, fara resentimente, cand erai mic…

  6. Lorena Lupu says:

    matinight: şi frica de moarte nu e tot o formă a dorinţei de viaţă?

    dan şelaru: precum am spus în postare, eu nu teoria gramoşilor o contestam, ci atitudinea comentatorului care a zis că “bătrânii oricum nu vor să trăiască”. asta e ca aia cu “femeile vor să fie violate”. adică o self-delusion care să ne estompeze egoismul în proprii ochi.

    didi: ba s-a postat, dar nu eram aici să aprob.

    răcuşoara: tristă poveste! îmi pare rău. 🙁

  7. Mih says:

    bine, stai, mie afirmatia nu mi s-a parut tip “femeile vor sa fie violate”; era genul de constatare trista, si care se refera la un anumit gen de batrani. la cei singuri si deprimati – ori din cauza bolii ori din cauza singuratatii, ori for both. nu e cinism, e tristetze.

    tie ti s-a parut un fel de “e normal sa nu mai vrei sa traiesti cand esti batran”?

  8. Lorena Lupu says:

    ceva în genul ăla, da. completat cu “fără anestezie”.

  9. Mih says:

    agh, nu am dat importantza la “fara anestezie”, mi s-a parut o replica tot retorica. da, daca te uiti din perspectiva asta, ai dreptate.

  10. Dan Selaru says:

    Ilustram un fapt, mai lasa garda jos, nu toata lumea te contrazice. Poate nu stiu eu sa ma exprim. Oricum, sunt oameni si oameni, oameni care se agata de viata trecand peste suferintele pe care le provoaca tuturor, copii, nepoti, nu conteaza, de un egoism feroce, pe care-l inteleg si accept si ma rog sa nu ajung ca ei, si oameni, cum am descris unul, care judeca rece si aleg ce cred ei ca e mai bine pentru toata lumea. Omul despre care vorbeam, si-a pastrat umorul pana la sfarsit, cu vreo 3 zile inainte de a muri a spus “ba v-as cere sa-mi dati ceva sa se termine da’ va baga astia la puscarie” eram gata gata sa-i dau fara sa stie, nu aveam ce. Sunt cam patetic? Refulari.

  11. Lorena Lupu says:

    Mă surprinzi. M-ai făcut să dau fuga până la replica mea, să văd unde eram eu cu garda ridicată. şi nu am găsit decât o menţiune simplă: la ce anume mă refeream în postare. nu ştiu tu ce altceva ai citit. dar aş aprecia mult,mult, să nu inventezi arţag acolo unde nu e decât o punere în temă sobră şi la obiect. pe mine cel puţin mă sperie răspunsurile de genul:

    Ilustram un fapt, mai lasa garda jos, nu toata lumea te contrazice.

    pentru că mă fac să mă întreb ce naiba vede omul ăla, şi mai ales, unde.

    Şi acum, on-topic: Faptul că omul ăla dădea dovadă de umor nu spune nimic despre ceea ce simţea cu adevărat. Şi eu am avut anestezie locală la operaţia de apendicită – şi îi întrebam pe doctori dacă sunt mai frumoasă pe dinăuntru sau pe dinafară, şi alte glume similare. Asta nu înseamnă că nu muream de frică, though.

  12. Dan Selaru says:

    Hai sa facem un remember obiectiv:

    Moi: “Povestea baietilor cu teoria deciziei este corecta.” o afirmatie care nu implica pe nimeni decat pe ei si in care doar afirm ca baietii aia au suport in realitate.

    Toi: “precum am spus în postare, eu nu teoria gramoşilor o contestam, ci atitudinea comentatorului care a zis că “bătrânii oricum nu vor să trăiască”. asta e ca aia cu “femeile vor să fie violate”. adică o self-delusion care să ne estompeze egoismul în proprii ochi.” – referinta la ceva pe care eu nu l-am afirmat, cum ca ia contesta ceva, nici nu mi-a trecut prin cap, discutam despre subiectul propus

    Moi: “Ilustram un fapt, mai lasa garda jos, nu toata lumea te contrazice.” precizam ce am precizat mai inainte

    Toi: “Mă surprinzi. M-ai făcut să dau fuga până la replica mea, să văd unde eram eu cu garda ridicată. şi nu am găsit decât o menţiune simplă: la ce anume mă refeream în postare. nu ştiu tu ce altceva ai citit. dar aş aprecia mult,mult, să nu inventezi arţag acolo unde nu e decât o punere în temă sobră şi la obiect. pe mine cel puţin mă sperie răspunsurile de genul” anterior citat. Cred ca te aprinzi prea usor si cred ca nu esti foarte atenta, sau receptiva la ce scrie omul, dintr-o afirmatie ai facut un subiect depre care scriem amandoi, in mod absurd.

    Si stiu prea bine ce simtea omul ala, nu era speriat ci trist.

  13. Lorena Lupu says:

    Păi da: tu ai spus că teoria gramoşilor e corectă. lucru pe care eu am specificat că nu l-am contestat nici o clipă.

    Apoi am explicat că postarea mea – topicul discuţiei, remember – se referă nu la teoria gramo – pe care nu o contest – ci la atitudinea comentatorului, pe care am exemplificat-o. am descris mai amănunţit de ce mă deranjează. de vreme ce subiectul propus de mine izvorăşte taman din egocentrismul atitudinii lui. Adică pe scurt: îţi explicam de la ce a pornit postarea mea.

    Iar afirmaţia cu “lasă garda jos etc.” îmi atribuie o atitudine pe care eu nu am avut-o. Chestie care mi se pare neplăcută. Indiferent ce precizai mai înainte, e aiurea să atribui o intenţie nasoală unui om care nu o are – pentru că îl faci să o capete.

    Nu, nu mă aprind deloc uşor şi sunt foarte atentă la ce spune omul – dar îmi displac oamenii care transformă un dialog într-un şir de bruftuluieli personale.

  14. strongvaleriana says:

    n-as vrea sa fiu cinic dar cred ca dupa o anumita varsta exista mai mult un fel de inertie a vietii !
    apar bolile, singuratatea, nevoia de a socializa intr-un timp care pare din ce in ce mai comprimat, si nu in ultimul rand o deschidere mai mare catre divinitate ( vezi media varstei celor ce se roaga intr-o biserica )
    poate o sa-mi dati dreptate peste vreo 50 de ani …sau o suta!
    cu noile descoperiri in genetica …

  15. Lorena Lupu says:

    păi şi cei care se roagă în bisericî nu cer toţi “dă-ne doamne viaţă” şi “sănătate”?

  16. strongvaleriana says:

    pai ce spuneam eu..inertia ! 🙂

  17. Lorena Lupu says:

    care inerţie, soro? se roagă din ce în ce mai disperaţi pentru viaţă lungă, pe măsură ce li se scurtează, şi laudă din ce în ce mai mult sănătatea, pe măsură ce o au.

    Încetaţi cu teorii sterpe, şi uitaţi-vă o clipă la oamenii din jurul vostru. Pe bune!

  18. strongvaleriana says:

    adevarat !
    cand esti scos dintr-o viata sociala activa, cand nu mai depinde nimeni de tine, ci tu depinzi de altii,
    cand deciziile luate nu sunt altceva decat prelungiri in timp ale obisnuintelor ..
    cand nu se mai pot determina schimbari semnificative, chiar daca s-ar vrea…

    ” se roagă din ce în ce mai disperaţi pentru viaţă lungă, pe măsură ce li se scurtează, şi laudă din ce în ce mai mult sănătatea, pe măsură ce o au.”

    …nu poti accepta ca asta-i o inertie ?

  19. Crash says:

    Ma gandesc de ceva timp sa scriu ceva pe tema asta mai ales dupa ce s-a intamplat saptamana trecuta cu sectia de oncologie din Ploiesti. “Trimisi sa moara acasa” – asa suna titlul editorialului. Mi se pare ca traim intr-o lume fara respect si fara mila. Si cum spuneam, egoismul este dus la extrem de tinerii care dau din coate pentru a ajunge cat mai in fata fara sa le pese de ceilalti si mai ales fara sa le pese de batrani.

  20. urdummheit says:

    @lorenul loup, dan şelaru

    apropo de gardă, la floretă tre să ai ochiul mai vioi şi mâna mai agilă decât la spadă. lorenul nu poate lăsa gardul jos pen că ie arogantă. şi se dă mare. toată lumea cognoaşte lucrul aista. 🙂

  21. strongvaleriana says:

    era sa uit : nu sunt ”soro” sunt… frate ! 🙂

  22. Lorena Lupu says:

    valerianule: tu insişti să priveşti problema din exterior. nimeni nu a negat că li se diminuează, că le scade, că aşa şi pe dincolo.

    ce spun eu: oamenii, când constată diminuări, scăderi, şi alte cele, nu stau inerţi – cum afirmi tu – ci încep să se zbată. să se mintă. să lupte. să se agite. nu e inerţie ci luptă pentru supravieţuire. asta explicam în postare.

    crash: trimişi să moară acasă… pentru că nu le erau furnizate medicamentele la timp! deci, nu spitalul era caPUL răutăţilor.

    urdumheit: dar bineînţeles. iar eu când văd că lumea are mai mult chef să mă porcăie pe mine decât să urmeze firul logic al unui dialog, în marea mea aroganţă – scot BANU din buzunar. eu înţeleg că viaţa e grea, dar nici aşa… să-şi răzbune unu-altu varii tensiuni adiacente făcându-mă pe mine cu ou şi cu oţet, că je ne suis pas votre sac de box. 😉

  23. strongvaleriana says:

    da,scuze
    priveam problema dintr-un unghi mai…
    ma refeream generic la senectute, comparand-o cu o barca fara vasle, fara carma, plutind aiurea pe un rau
    chiar daca ocupantii s-ar fi agitat disperati, barca …hm, inertia! 🙂

  24. strongvaleriana says:

    sau ma rog, curentul apei !

  25. limpede says:

    Nimeni nu vrea sa moara. Asta e clar. Exceptiile sunt asa de rare incat nu merita luate in seama. Oricine doreste sa ajunga “dincolo” o face in cateva secunde.
    Se pune intrebarea: de ce nu vor batranii sa mearga la Dumnezeu? De ce se opun dorintei sale prin tratamente? Nu cumva e putina ipocrizie, ceva omenesc dealtfel si nimeni nu e convins 100% ca exista acel “dincolo”?
    Poate nu e teama de moarte ci de necunoscut, schimbarea unei certitudini, viata la batranete asa urata cum e ea, plina de suferinta, pe o incertitudine.
    Bunica mea spunea de la vreo 50 de ani: Nu ma mai ia Dumenzeu ala odata?
    Si a murit la 95 dupa ce s-a opus calatoriei la Dumnezeu prin multe internari si tratamente 🙂

  26. Crash says:

    Lorena, nu ma refeream la spital neaparat, desi si conducerea spitalului are o parte de vina. Ma refeream in special la oamenii care intretin sistemul actual de sanatate, sistem care functioneaza ca o mafie avand sediul central la casa nationala de asigurari. Cei de acolo sunt ca un stat in stat, functionand dupa propriile legi, fara sa tina cat de putin cont de omenia pe care ar trebui sa o manifeste. Sunt profund scarbit!

  27. Dan Selaru says:

    Din simpatie pentru scrisul tau am sa raman doar un cititor. Poate asa se cucereste gloria. Poate asa se ajunge la succes. Dar in mod sigur asta e drumul spre sfarsitul ala hidos cand langa tine cand tragi sa mori nu sta nimeni, poate doar o asistenta, platita cu BANU pe care-l scoti, care-si doreste sa mori dracu’ odata cu toate scarboseniile si rautatile tale de om batran care lupta pentru inca 10 minute de respirat.
    “Si tu vei fi batrana” – Lorena Lupu

    Adieu ma cherie.

  28. Lorena Lupu says:

    strongvaleriana: ei, vezi – tocmai împotriva acestei atitudini “în general” am protestat în postare. e ok că ai înţeles – e ok că există oameni cu care se poate comunica.

    limpede: presupun că acest “nu mă ia dumnezeu odată” se întâmpla când avea divergenţe de opinie cu alt membru al familiei, şi nu avea argumente mai strong. 😉

    crash: eu descopăr la tine o latură din ce în ce mai pregnantă – aceea de revoluţionar. nu pot spune că îmi displace.

    dan şelaru: deci, după ce m-ai acuzat ba că nu las garda jos, ba că nu sunt receptivă, ba că nu ştiu mai ce – tot tu faci criza aia, muierească de obicei “o-să-mori-singură-şi-neiubită”. mai scutiţi-mă de patetisme din astea, vă rog frumos. ştiu o mulţime de fraiere care şi-au sacrificat viaţa pentru profitori ordinari şi au murit neiubite – eu măcar o să mor neiubită pe merit 😆

    şi nu în ultimul rând, pentru tine şi cei care procedează aşa: ÎNVĂŢAŢI NAIBII SĂ PURTAŢI UN DIALOG CU ARGUMENTE NU CU ATACURI LA PERSOANĂ!! DAŢI-VĂ SEAMA ÎNTR-UN FINAL APOTEOTIC CĂ E RIDICOL SĂ PORCĂIEŞTI PE CINEVA AŞA; GRATUIT!!!!!

  29. matinight says:

    ba da, intr-o oarecare masura. desigur, se stie ipoteza cum ca ne e frica de moarte pt ca moarte=necunoscut. Dar am cam deviat, ca de obicei. Scuze. 😀 oricum, sunt de acord cu tine.

  30. Lorena Lupu says:

    mi-ai dat de lucru. 🙂 când mi-ai zis “ba da”, habar nu aveam la ce te referi şi a trebuit să recitesc sus.

    ok, e şi frica de moarte = necunoscut, dar cred că, basicly, e dorinţa de a mai petrece timp pe pământul ăsta frumos, între oameni. de exemplu, îmi amintesc ce fericită era bunica mea când mergeam la piaţă – şi cât căsca gura de jur-împrejur. cum gusta aceste amănunte – de care nouă ni se fâlfâie – cu o fericire supremă.

  31. Malkovich says:

    azi se implineste un an de cind am postat primul comment pe blogul tau de pe 360. la multi ani! si sa ne ciondanim prin blogosfera mult timp de acum inainte, enervind tinerii ca ocupam banda!(asta ca sa nu fiu chiar offtopic)

  32. Anthea says:

    Discutii pe viata si pe moarte.
    Uite cum vad eu problema asta:

    E greu de stiut exact ce e in sufletul unui om, nici macar atunci cand iti spune, pentru ca nu stii cat incearca sa te protejeze sau cat ‘infloreste’ pentru a obtine atentia cuvenita pozitiei de victima. Nu spun ca nimeni nu spune adevarul ci ca ‘adevarul’ asta e subiectiv.

    Eu vad o diferenta intre a trai din inertie, a te agata de viata numa ca sa nu mori, cati-e frica de moarte (nu discut legitimitatea fricilor pentru ca din nou e ceva subiectiv). Dar nu doar batranii fac asta, si de multe ori tinerii sunt cei care traiesc ‘din inertie’, mai mult decat batranii. Si la fel cum nu toti tinerii traiesc din inertie, la fel nici toti batranii nu traiesc din inertie.

    Dorinta de viata/moarte e strans legata de calitatea perceputa a vietii. Adica daca cineva nu e satisfacut cu viata pe care o are si considera ca nu mai are timp/energie sa o schimbe, ajunge sa spuna chestii de genul “of, ca nu mai mor odata”. Uneori asta se schimba, alteori nu.

    Si bunica-mea spunea (cu ani de zile inainte sa-i vina randul) ‘of, ca nu mai mor odata’ si spunea asta cand nu-i convenea ceva. Pe de alta parte, vorbind serios cu ea pe tema asta, m-a lasat sa inteleg ca era impacata cu ideea de moarte. A avut viata grea, ca si altii din generatia ei, si nu se vaicarea. Isi facuse valiza ‘de moarte’ ca sa nu fie o povara pt noi cand moare. Imi spunea ‘eu cand m-oi duce, vreau sa cad din picioare’. Tot treaba cu povara. Si s-a amarat tare mult cand s-a apropiat momentul si nu a fost cum si-a dorit ea. Cateva luni a depins de noi, si fiind independenta toata viata, in mod sigur nu i-a convenit sa plece asa. Cand n-a mai putut cobori din pat a inceput sa ii fie frica. Am incercat sa o ajut cat am putut atunci, si ma gandesc daca e asa dureros pt cineva sa priveasca cum altul se lupta cu un paradox, cum trebuie sa fie pentru cel care traieste cu paradoxul respectiv. Nu stiu daca paradox e termenul potrivit dar cred ca se intelege ce vreau sa spun.

    Depinde foarte mult de om si mi se pare cel putin nedrept sa vorbesti la modul general cand subiectul e viata/moarte. Unii vor sa moara si nu sunt lasati, altii vor sa traiasca si n-au de ales, ca au ajuns la capatul firului.

    Adevarul meu e ca nu noi decidem cand murim dar noi decidem cum traim si ce facem cu timpul care ne ramane.

    Eu stiu ca as prefera sa mor decat sa ma chinui si sa-i chinui si pe altii in jurul meu. Ca bunica-mea. Dar ce va fi, va fi, indiferent de ce imi doresc eu.

  33. blogideologic says:

    Nimeni nu a scris aici cuvântul ruşinos “gerontofobie”. Şi alt cuvânt ruşinos : “comunism”. Pentru că acestea sunt cauzele fenomenului descris de Lorena, mă rog, “explicaţiile eficiente”. Iertaţi-mi, vă rog, intervenţia.

  34. Lorena Lupu says:

    Malko: la mulţi ani frumoşi şi virtuali! 🙂 Mă bucur mult că primul tău comment pe blogul meu e un lucru demn de ţinut minte.

    Anthea: iată un subiect ca o mină de aur pentru tine. mă bucur că te stimulează.

    blogideologic: nu e o prolemă intervenţia, iar dacă respectivele cuvinte nu au fost scrise, le-ai scris tu, acum.

  35. dadatroll says:

    Hai domne ca astai o prostie.

  36. sodiumpentothal says:

    Anthea are dreptate. Precum există şi oameni în vârstă care au trecut prin nenumărate experienţe cu fruntea sus, iar la bătrâneţe organismul în mod inevitabil îi trădează, la fel apar şi indivizi care privesc bătrâneţea ca o nedreptate, şi-şi aşteaptă ultima zi ca să scape de povară. Eu am avut necazul ca, fiind în Bucureşti acum câteva zile (pentru admiterea la facultate), să întâlnesc un specimen din a doua categorie, o “băbuţă ninja”, cum îi zic eu. Avea o poftă de viaţă baba aia, că mai că era gata de la cei 1,50 metri ai ei să sară la mine şi să-mi dea doi pumni, pentru că eu, în marea mea nesimţire, i-aş fi dat intenţionat cu cotul în cap. Needless to say we were stacked like sardines in that bus…

  37. Lorena Lupu says:

    poate aglomeraţia o isteriza şi pe ea, şi încerca să-şi descarce nervii pe cine se nimerea. Şi te-ai nimerit tu. 🙂

Leave a Reply to Lorena LupuCancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading