Îmi plăcea Kamala. Tânără, inteligentă, succintă şi la obiect, trecând prin fake news-urile lui Trump ca prin brânză. Dar nu mie trebuia să-mi placă, ci poporului american.
Am ales să nu scriu despre subiect, tocmai pentru că intuiţia îmi spunea că Trump o să câştige şi nu aveam chef să-mi transform pagina în arenă de scandal. Nu acum, că merge atât de bine şi m-am păstrat neblocată de Facebook tot anul. Mai ales că eu, un blogger est-european care scrie românește, nu aveam nici o influență pe temă, și atunci, certurile ar fi fost complet inutile.
De ce mă așteptam ca Trump să câștige?
Pe de o parte, pentru că Statele Unite sunt în declin economic vizibil din avion. O națiune scufundată în datorii, unde principalele piloane ale civilizației, sănătatea și educația, sunt prohibitiv de scumpe, unde firme mari iau decizii brutale pentru a se menține vag peste linia falimentului și unde cetățeanul de rând se confruntă cu problema eternă a țărilor în declin economic: salariile acoperă cu greu sau deloc costul vieții.
Platforma lui Trump, deși insultătoare din multe puncte de vedere, trebuie privită ca un plan de supraviețuire. Să nu mai primim imigranți, pentru că abia ne putem întreține pe noi. Să nu mai finanțăm războaie în exterior, când la noi se moare de foame. Sună cinic și aiurea, când te gândești la ororile pe care Rusia le comite în Ucraina, de exemplu. Pe de altă parte, tactica războiului interminabil, care înghite bani cu nemiluita, presupune să ai acei bani. Când economia ta e pe butuci, omul de rând se gândește mai degrabă la ce o să mănânce el mâine decât la drama dintr-un colț îndepărtat al lumii.
Realitatea e că Statele Unite sunt o țară marcată de o mare inegalitate. Dincolo de marile orașe, unde abundă oportunitățile, ai toate acele state sărace și ignorante, unde lipsa oricărei viziuni de viitor creează o panică generalizată legată de orice schimbare. Am copilărit eu însămi într-un astfel de mic oraș. Schimbi greu mentalitatea tradițională și când îi spui lui Gigel că fabrica de lângă nu doar că nu mărește salariile, să asigure un nivel decent de trai, ci preferă să aducă mexicani care muncesc pe oricât și se cazează în barăci insalubre, e de așteptat să o să se crizeze și o să voteze cu cel care spune că mexicanii nu au ce căuta la noi și că le construim zid.
Da, stupizenia argumentului cu zidul și faptul că unii au cumpărat-o arată nivelul electoratului.
În plus, americanii nu vor accepta niciodată un președinte femeie. Genul acela de misoginism infiltrat în însăși esența societății americane nu acorda niciodată o șansă reală la o poziție de putere unei femei.
Da, o femeie poate fi manager de firmă, dacă își selectează cu grijă un personal format din alte femei și din bărbați nemisogini. Dar cum electoratul include TOȚI INDIVIZII unei țări, și un procent semnificativ din ei urăsc femeile cu o patimă care reunește toate fostele iubite care i-au părăsit și pe Maricica de pe Instagram care i-a refuzat avansurile, și pe nevasta care se așteaptă ca și el să facă ceva treabă în relația asta, era de așteptat ca mulți să nu voteze cu Kamala pentru simplul fapt că are un vagin între picioare. Da, Obama a fost ok. El era de-al nostru, era bărbat. Era fratili nostru de culoarea ciocolatei.
Și da, nu contează studiile, inteligența, personalitatea. Mulți o urau cu atât mai mult pentru că era inteligentă și carismatică. Indivizii de acest tip urăsc să se simtă inferiori față de o femeie și vor căuta s-o saboteze cu toate măgăriile din arsenal. Așa a funcționat societatea dintotdeauna și, ca femeie, trebuie să fii mereu conștientă că undeva, chiar și fără ca tu să fi greșit real cu ceva, o pwlă proastă nu încape de tine.
Și să admitem și problema din curtea woke: microagresiunile. Nu poți spune asta, nu poți spune aia. Nu poți folosi termenii a, b, c și d. Chiar și eu, care am susținut cu entuziasm progresismul din prima zi în care mi-am făcut pagină online, am avut confruntări verbale cu tot soiul de wokes influențați de mentalitatea americană, care mă pisălogeau cu aroganță ce am voie și ce nu să scriu.
Evident că era de așteptat ca acest tip de frecangeală la icre să fie penalizat de electorat. Ar exista mult mai mulți vegani, de exemplu, dacă veganii deja existenți nu ar fi atât de agresivi și de iritanți în discursul lor. La fel, ar exista mult mai mulți progresiști dacă nu ar exista această tiranie a corectitudinii politice și a ce nu ai voie să spui.
Și dacă vrei să-mi setezi permisiuni, ai mereu opțiunea conținut sponsorizat. Pe banii tăi, îmi povestești pe larg ce instrucțiuni ai să-mi dai, iar dacă îmi convine suma și accept sponsorizarea, promit să iau atent notițe. Pe banii mei, scriu fix ce vrea mușchiul meu și 235689904679 de cotcodăceli indignate nu schimbă cu nimic acest fapt.
Sper ca victoria lui Trump din acest an să fie o lecție pentru mulți. Deși va fi o lecție pe care presimt că o vom plăti scump.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da follow pe Facebook şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
***
Dacă îți plac aceste articole, poți alege să-mi oferi susținerea de care am nevoie.
Sh*t They Say