Periodic, oferim iubire cititorului nostru. În sensul în care el sau ea, sau chiar tu, de ce nu, ne trimi(te)ți problema voastră de suflet pe birou@lorenalupu.com. Noi citim, cugetăm și analizăm, apoi propunem o soluție sau dăm o opinie ÎNTR-UN ARTICOL PE BLOG.
Sau în consultaţie privată, contra cost.
Scrisorica de azi spune aşa:
***
Bună, Lorena,
Îți mulțumesc pentru că îți faci timp să citești aceste rânduri. Te citesc și te susțin de ceva vreme.
Problema mea este frica (teroarea) de a zbura cu avionul. Sunt o femeie normală, cu un job în afara țării, am aproape 40 de ani, cu ceva călătorii la activ (și în scop personal, cât și legate de serviciu). Când mă urc în avion, încep să mă transform, buzele mi se învinețesc, palmele îmi transpiră, respirația este de necontrolat – în special la decolare sau dacă sunt turbulențe (sau, doamne ferește, decolare cu turbulențe!). Locuiesc în afara României, așa că trebuie să fac des drumuri cu avionul (împreună cu copiii mei cărora simt că le transmit treptat frica mea și nu îmi doresc asta).
Am încercat diverse metode: terapie, hipnoză, pastile de calmare sau alcool (nu împreuna și nu exagerat!). Nimic nu functionează… Aș dori să ne bucurăm în familie de momentele când suntem în avion, dar efectiv nu pot. Câteodată este mai bine, câteodată este extraordinar de rău. Îmi vine efectiv să smulg centura și să fug din avion când simt cum accelerează pentru decolare.
Este exclus să putem călători prin alte mijloace de transport.
Îți mulțumesc dacă m-ai putea ajuta cu orice sfat!
X.
***
Dragă X.,
Vreau să încep prin a-ți mulțumi pentru susținere și donațiile periodice generoase. Fără acestea, fără donatori ca tine, volumul de timp și efort pe care le investesc în acest site nu ar fi posibile, mai ales că în ultimii doi ani, companiile nu au mai făcut campanii pentru bloggeri, deci ne bazăm pe ajutorul publicului mai mult ca oricând.
Apoi disclaimer. Eu nu sunt un terapeut calificat, iar sfaturile mele nu au cum să aibă mai multă greutate decât terapia cu un specialist, mai ales că tu îmi descrii o veritabilă fobie și atacuri de panică în toată regula.
Pe de altă parte, am tratat câteva fobii cu terapeuți, și iată niște chestii care m-au ajutat pe mine, pacientul Lorena Lupu.
1. Îmbrățișează-ți fobia
Ceea ce mi se pare mie că faci greșit este că încerci să negi ceea ce simți și cauți să “te bucuri în familie” de ceva ce îţi dă simptome ca acelea pe care mi le relatezi. Nu se va întâmpla. Poţi să te bucuri în familie că îţi urcă un păianjen negru pe picior? Poţi să te bucuri în familie că rămâi blocată în lift?
Nu mai încerca să te bucuri în familie de ceva ce nu-ţi induce bucurie. Oamenii simt visceral că nu te bucuri cu adevărat, şi nu reuşeşti decât să pari ipocrită şi falsă.
Comunică onest, spune-le că ai o frică iraţională de decolare şi de turbulenţe. Şi dacă tot vrei să trăieşti momentul în familie, iată ce să faci.
2. Cere ajutor.
Probabil că îţi iei loc între copii. Ei, bine, când vin părţile de zbor care te înfricoşează, spune-le copiilor că acum ei sunt mai puternici şi pot să te ajute dacă te ţin de mână.
Beneficiile?
Copiii se simt empowered prin faptul că, în acele momente, tu încetezi să fii adultul autoritar şi le dai lor puterea să te susţină şi să te ajute. Şi reacţia lor instinctivă va fi: Totul va fi bine. Suntem cu tine.
În acest mod, îi implici şi pe ei în asumarea fobiei tale, dar le dai rolul de salvatori, un aspect extrem de pozitiv şi de plăcut pentru ei. Ce copil nu vrea să fie supererou, mai ales pentru mama lui?
Dând puterea pe mâna copiilor, creşti adulţi puternici. Lăsându-te susţinută de ei, îi înveţi importanţa încrederii. Şi mai ai şi beneficiul contactului fizic. Când copiii te vor încuraja şi ţine de mână, corpul tău va elibera serotonină şi oxitocină, hormonii buni care îţi vor induce calm şi îţi vor relaxa panica.
Abia asta va fi o experienţă care vă va uni ca familie.
3. Respiră.
Asta e primită de sora ta de la specialist, deci ştii că e bună.
Când ai un atac de panică sau de anxietate şi primul lucru care se duce în arătură e respiraţia, un mod de a recâştiga cât de cât controlul e să nu te gândeşti la nimic şi să te concentrezi pe o sarcină: normalizarea respiraţiei. Caută să inspiri lung şi lent, până adânc în străfundul plămânilor, apoi expiră lung şi lent. Poţi chiar să numeri până la 5, sau 10, în funcţie de cât de lung inspiri şi expiri. Faptul că dai acest ritm prin numărătoare şi te concentrezi să-l ţii îţi ia mintea de la omgggggggggggggg, se scutură avionul, vomiiit la 1-2-3-4-5, stau, 1-2-3-4-5, stau.
Uneori, concentrându-te să respiri, aţipeşti. Şi aţipind, te calmezi de la sine. Somnul e modul organismului de a da reboot, de a aplica updates din sistem şi de a instala cele mai recente drivere. Eu dorm când călătoresc. Dorm cu avionul, dorm cu trenul şi uneori dorm şi cu metroul, dacă merg în zone mai îndepărtate. De aceea m-au şi fotografiat la un moment dat haterii dormind în metrou. Dar e ok, o fac asumat. Mă trezesc fresh la destinaţie. 🙂
4. Vizualizează ceva minunat din locul de destinaţie.
În timp ce respiri conştient, gândeşte-te la un lucru mişto pe care îl vei face la destinaţie. Să zicem, Madrid. Intri într-un bar de tapas, îţi comanzi patatas bravas şi un pahar de vin roşu sec spaniol. Simte în gură cartofii crocanţi şi sosul atât de delicios şi de aromat. Vizualizează furculiţa. Restul clienţilor din bar, conversaţiile. Râsetele. Ce muzică se aude? Îţi aminteşti ceva versuri?
Cu cât îţi faci un film mai complex şi mai detaliat, cu atât uiţi că tu erai în plin atac de panică.
5. Munceşte.
Dacă tot ai laptopul la tine, iar ăia de la job ţi-au pus în cap 3689 proiecte, investeşte toată acea energie în a lucra la ceva care să-ţi fure atenţia. Aşa, nu te mai gândeşti la decolare şi turbulenţe.
Sper că ţi-am dat câteva idei utile. Dar nu uita: tratamentul profesionist e tot la terapeuţi.
Lorena.
***
Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie. Aici.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.
***
Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.
Hello dear X,
O să scriu și eu aici acei „2 cents” din partea mea, poate ajuta (ție și oricui ii e frica de zborul cu avionul, feel free to copy-paste and redirect).
Tatăl meu (Dumnezeu să-l odihnească!) a fost pilot, atât militar cât și la Tarom, pe vremuri, când Tarom-ul efectua inclusiv curse lungi (NY, etc.) și am avut ocazia, datorită lui, sa învăț atât lucruri despre aviație / zborul cu avionul cât și sa călătoresc, cel mai adesea pe zboruri lungi (traversat Atlanticul în multiple rânduri, etc – deși zborurile spre SUA nu sunt nici pe departe cele mai lungi posibile). Ulterior și după ce el n-a mai profesat, întrucât așa a fost să fie viața – la mine au fost doar călătorii turistice, cu mici excepții.
Cele de mai jos vin din partea cuiva care a zburat cu avionul de la 14 ani, extensiv, pe 3 continente și căruia INCA ii este teama de avion (paradoxal) – personal, singurele mijloace de transport în care ma simt ok sunt vaporul sau mașina (cu condiția sa fiu eu la volan). Călătoriile sunt printre cele mai mari plăceri ale vieții, așa ca, pe cât am putut, nu m-am privat de asta.
În primul rând aviația / avioanele au evoluat enorm în ultimii 30-40 de ani, atât tehnologic, cât și ca siguranța.
Companiile aeriene (atât cele low-cost cât și cele de linie) sunt absolut PARANOICE în ceea ce privește siguranța pasagerilor – și aici nu ma refer doar la posibilele atacuri, cât și la mentenanța aparatelor de zbor – echipamente de navigație, motoare, hidraulica, electrice, etc. Avioanele sunt constant verificate și ras-verificate din toate pdv – altfel pur și simplu nu obțin licența de zbor. Diferența majora intre un zbor low-cost și unul de linie este ca la cel low-cost de regula te îmbie cu servicii de baza (la un preț mai mic) dar, dacă vrei servicii de om normal ajungi sa plătești cât pentru un zbor de linie.
„Locul” unui avion este întotdeauna în aer, niciodată la sol. Un avion care sta la sol produce pierderi (mari, în funcție de dimensiunea și importanța aeroportului – taxele aeroportuare de parcare ale aeronavelor sunt mari) – prin urmare, orice companie aeriană are ca scop să-și țină avioanele în aer, eventual cu toate locurile ocupate.
Avioanele moderne, fără excepție, sunt construite sa reziste la turbulente CU MULT MAI MARI decât vor întâlni vreodată pe pământ / în atmosfera, INDIFERENT de altitudinea la care zboară. Alături de aluminiu (materialul principal din care este construit avionul), se folosesc fibra de sticla, fibra de carbon, kevlar, materiale compozite – extrem de dure și de rezistente, dar și flexibile în același timp – aici ma refer la părțile avionului care, prin definiție, trebuie să fie mai flexibile, mai ales la turbulente – aripile – dar și în locurile de prindere ale motoarelor de aripi sau de corpul principal al aeronavei, dacă vorbim de avion cu motoare la coada. Cea mai violenta și mai neplăcuta turbulenta pe care un avion o poate întâlni în atmosfera este o bagatela fata de cât a fost proiectat sa ducă – și asta pentru zeci și zeci de milioane de km. Dacă o mașina de 20 de ani vechime e deja rabla (cel puțin mașinile actuale), un avion vechi de 20 de ani poate sa zboare bine-mersi, corect întreținut și la timp.
Avionul nu se prăbușește dacă un motor ia foc – pur și simplu, se deversează combustibilul în aer (o parte se afla chiar sub aripi, în rezervoarele specifice) din aripa motorului în cauza – ecologic, nu e ok, dar este singura existenta la acest moment. În plus, avioanele mari (de cursa lunga), chiar dacă au doar 2 motoare – acestea sunt suficient de puternice încât sa poată traversa întinderi mari de apa fără să fie nevoite sa aterizeze pentru realimentare – un avion long-haul cu 2 motoare nu obține licența ETOPS decât după teste extrem de dure (iar traversatul Atlanticului, cel puțin în direcția Europa – America de Nord este o gluma) – să ne gandim la un zbor de genul Londra – Buenos Aires, care implica traversarea Atlanticului un pic în diagonala – nici măcar asta nu e vârful. La ora actuala exista zboruri de peste 15,000 km NON-STOP (deci fără escala de alimentare) – și asta cu avioane bi-motor (implica traversare a Pacificului). Siguranța la care s-a ajuns este cu adevărat remarcabila.
Probabil, draga X, ai auzit spunându-se ca în aer se zboară mai exact și mai precis decât merge o mașina pe o autostrada – așa este, nu e un mit. Inclusiv în cazul turbulentelor majore (spre exemplu, uneori, la traversarea Atlanticului dinspre America spre Europa), avionul își auto-corectează poziția extrem de rapid, întrucât prin zeci de GPS-uri specifici și sateliți, totul e monitorizat.
Ca veni vorba de turbulente: NU reprezintă ABSOLUT NICIUN pericol. Sunt un fenomen perfect natural, întrucât aerul / curenții de aer nu stau pe loc (și, în plus, avionul nu zboara chiar încet). Cum spuneam mai sus, dincolo de faptul ca un avion poate sa ducă la turbulente cu mult mai mari decât planeta noastră poate oferi vreodată (oricum niciun avion nu o să intre într-un uragan, tornada sau cumulonimb, pentru ca astea sunt evitate by default – în plus, sunt și vizibile pe radar). Turbulentele reprezintă EXCLUSIV ceva inconfortabil și atât – disconfort care se poate lăsa cu vărsatul berii sau vinului pe pasager – aici vorbesc din propria-mi experiența.
Incidentele / accidentele aeronautice se petrec EXTREM de rar la ora actuala (raportat la numărul de zboruri zilnice / pasageri), ceea ce face ca transportul cu avionul să fie de departe cel mai sigur din câte exista – nu are rost aici sa fac o lista de cauze, pentru ca, repet, sunt foarte rare.
Decolarea cu turbulente de care vorbeai este, la rândul ei, absolut normala în foarte multe cazuri – gândește-te ca, în general, cu cât altitudinea este mai joasa, cu atât puterea turbulentelor poate crește, aerul fiind mai dens și curenții atmosferici mai puternici. La nivelul de croaziera se poate de multe ori chiar dormi, asta dacă nu stai în zona aripilor, lângă motoare.
O să vezi situații în care avionul trebuie sa aterizeze și totuși nu o face, rămâne în aer, trece de aeroport, se întoarce și da „tururi” în cerc. De asemenea, este perfect normal – asta se întâmpla mai ales în cazul aeroporturilor foarte mari și cu trafic aerian mega-intens și care sunt depășite, sunt avioane care așteaptă la aterizare înaintea celui în care te afli tu. No panic, în avion se pune mai mult combustibil decât are nevoie pentru zbor, așa ca poate da multe „ocoluri” pana când primește aprobarea de aterizare – mai puțin în cazurile de forță majora, dar astea sunt fff rare.
Veneam odată de la Chicago, într-o iarna, cu Lufthansa. Zbor de 9 ore. Pe Frankfurt (cel mai mare aeroport din Germania), aglomerație mare, o iarna dura cu ninsori abundente care i-a surprins pana și pe nemți – deși ei sunt în general bine pregătiți și organizați pentru cam orice. Aeroportul (fata de care Otopeni-ul nostru ar fi o gâgâlice – iar Frankfurt e un aeroport mic fata de, sa zicem, cel mai mare aeroport din lume – Istanbul) a fost curățat în cel mai rapid timp posibil, dar nu suficient de repede cât sa nu țină mai multe avioane în aer pana la curățarea exemplara. Cel în care eram eu a dat 4 tururi de aeroport, în cerc, pana sa primească aprobarea de aterizare. Unii panicați, alții (printre care și eu), nervoși – la mine, cel puțin, exista riscul sa pierd conexiunea cu zborul celălalt spre București.
Despre piloți: sunt testați și verificați extrem de minuțios (inclusiv psihologic), la nivel de cunoștințe teoretice și aptitudini practice, INDIFERENT de experiența și numărul orelor de zbor. Exista simulatoare de zbor extraordinar de performante unde toți piloții și co-piloții sunt testați în aparate special construite pentru așa ceva (care imita 100% cabina / echipamentul de bord al tipului de avion pentru care urmează testarea – fiecare tip de avion are simulator propriu) – aici piloții și co-piloții trebuie sa treacă absolut TOATE testele care imita cele mai dure și mai severe situații de zbor.
Last but not least, din experiența mea cu companiile aeriene cu care am zburat pana acum:
ȘI siguranța ȘI servicii de top (inclusiv amabilitate, politețe dusa la extrem, spirit ospitalier desavarsit chiar și la clasa economy), aici Emirates, Qatar Airways, Etihad și Singapore Airlines NU au egal. Muslims master the business and know the stuff, no questions asked.
La polul opus de companiile de mai sus, Delta și United (am auzit același lucru și despre American Airlines). Mai bine nu – sigur, este o parere personala, bazata pe experiența proprie, poate alții au fost mai norocoși. Mie, unuia, nu-mi plac oamenii cu comportament de parca ar fi căzut cu fundul pe un cactus, ca în filmele cu Tom și Jerry. Dacă vrei America de Nord, Europa are Lufthansa.
Cel mai mult am zburat cu Lufthansa și Turkish Airlines, în general din considerente de preț. Amândouă bune, deși nu ies cu nimic în evidenta – personalul de la Turkish, însa, mi s-a părut clar mai uman / omenos și mai cald decât nemții de la Lufthansa – este, probabil, ceva specific oamenilor din Asia – cel puțin cei din Orientul Apropiat și cel Mijlociu (capitolul la care europenii și americanii mai au foarte multe de învățat / evoluat).
Dacă ce am scris mai sus nu te ajuta încă (deși eu sper), încearcă, măcar în cazul zborurilor de vacanța sa te gândești așa: zborul se va termina, ajungi la destinație și urmează relaxarea și vacanța. După câteva ore de zbor urmează plăcutul.