Mihaela Rădulescu, această Monica Tatoiu a erei noastre

E neapărat obligatoriu să avem o babă detestabilă pe tv. Una care să emane răutate din toţi porii, să facă panaramă, să se frece de bărbaţi şi să se spurce cu femei, ca s-o urască toate gospodinele, s-o confunde cu rivala lor mai bună care l-a agăţat pe băiatul de succes şi din cauza căreia stau azi cu chirie în Berceni, într-un apartament cu mobilă bătrânească.

Până acum, baba eternă a televiziunilor româneşti, hârca fără rivali, era Monica Tatoiu. O doamnă.

Se pricepea la toate. Înjura politică, înjura economie, înjura asistente TV. Unde aveai nevoie de o supărată, Monica Tatoiu era gata să te servească. Ba chiar se uita singură în platou, după ce băgau oamenii mira, şi continua să delireze de una singură despre cât de groasă e treaba cu societatea zilelor ei.

Între timp, Monica Tatoiu a ajuns la un stadiu mai avansat al bolilor degenerative de bătrâneţe şi televiziunile s-au văzut cu o problemă.
-Coae, nu avem baba detestabilă de serviciu.
-Cum n-o avem, pretenaş? Uite Răduleasca. Se ambiţionează ea să pară juvenilă, dar nu mai ţine vrăjeala. Nici plăcere la Monte Carlo nu mai merge, că, deşi i-am înlocuit de trei ori termenul de garanţie, ca la Mega Image, tot expirată pare. Gură are cât o şură.

Şi Pro-ul a angajat-o pe post de Monica Tatoiu. Cred că asta scrie şi în contract. “Interpretul se obligă să… monicatatoiască… conform scenariului şi la nivelul potenţialului său creator.” De aceea nu mă mir că înjură copile de 14 ani, să se înfurie gherţoiu’ şi s-o facă vacă şi scroafă. E în fişa postului.

Ce m-a enervat, însă, a fost ţopismul ordinar manifestat cu ocazia asta.

Revista The One. O revistă inofensivă, glossy. Una dintre puţinele reviste quality care încearcă să facă faţă cu greu crizei media, publicând texte oneste, muncite, printre orgolii de vedetă de România care, cu foarte rare excepţii, îşi asumă tot meritul dacă iese un material minunat şi din târâtură-curvă-retardată-muistă nu te scoate dacă iese unul care nu i se pare că se ridică la înălţimea (genunchiului de broască a) prestanţei sale.

Been there, done that.

De menţionat, pentru cine n-a făcut presă: articolele mari, interviurile, reportajele încep cu o frază introductivă numită şapou. În care de obicei, introduci vedeta, spunând tot ce ştie universul despre ea, şi urmând ca în material, să povesteşti ce nu ştie.

“Are 45 de ani, a trecut prin trei casnicii cu acte in regula, a prezentat numeroase emisiuni si evenimente, recunoaste ca este o mama posesiva si nu se fereste de declaratii controversate. In cei 21 de ani de cand a intrat in atentia presei, Mihaela Radulescu a experimentat de toate: de la schimbari radicale de look si stil, pana la povesti de dragoste consumate inntr-o garsoniera sau, mai nou, alaturi de omul care a sarit din stratosfera!”

(Sursă: The One)

Şapou decent, corect, cu tot ce ştie lumea despre individă.

Iar ţoapa, care tolerase sute de articole nesimţite în toate tabloidele posibile, sute de texte care o combinau speculativ cu toată armia română, sute de scandaluri şi sute de poze cu sânii pe afară, se simte brusc atinsă la corason. Şi unde nu se umflă tărâţa în ea şi începe:

Mihaela Schwartzenberg
10 March at 11:24 · Edited ·
Mai, ziaristelor, mai, fatucelor, mai sefii lor, stati un pic jos si ascultati ce va spun – voi stiti ce vreti de la voi, de la viata…asa, in general ? Va pasa vreun pic sa faceti ceva bun si drept, sa muncitit pe bune pentru ceva ? Aveti vreun respect pentru ceva sau cineva sau….asa se cere la angajare, sa n-aveti niciun Dumnezeu si sa nu vreti sa deveniti nimic ?!….
Bai, io am vrut sa devin si am muncit de m-a luat mama naibii ca sa fiu cine sunt azi si sa am ce am azi.
Cum poti sa scrii despre mine, dupa 20 de ani de viata publica, ca ma cheama si Andreea ?!?! Cand vreodata m-a felicitat careva de Sfantul cu pricina ?!
Cum poti sa scrii ca am devenit cunoscuta ca secretara a lui Dan Iosif (Dumnezeu sa-l odihneasca in pace)…. ?! Asta au gasit unii de cuviinta sa afle, dupa ce facusem niste zeci de emisiuni si, ca niste ziaristi de rahat ca si tine ce erau, au scris ca as fi avut vreo relatie cu acel om minunat. Niste cretini, sincer…
Fatuca draga, tu ai vrut sa scrii un articol despre cei 20 de ani – nu 21 cum ai scris tu din burta – de cariera, pe care-i implinesc anul asta. Si ce ti s-a parut tie important despre mine ? Ca m-am maritat de 3 ori si ca am facut “Duminica in familie”. Mai, retardat-o, pana si Prigoana e mai celebru ca mine la capitolul nunti, botezuri si cununii. Tie nu ti s-a aratat nicaieri ca am strans vreo 6 milioane de euro in total, in toate actiunile mele umanitare, toate vizibile si cunoscute, cum nu ti s-a parut important sa amintesti de “Steaua ta norocoasa”, o emisiune care a batut toate recordurile de audienta. Nici ca mi-am pus viata la bataie prin Irak sau Afganistan, ori ca am transmis prima d e la Oscaruri su Cannes. Nici n-ai auzit vreodata de niste sute de interviuri cu imense personalitai ale tarii noastre sau ale lumii pe care le-am facut bine si care mi-au intarit cu adevarat cariera. Nu stiu ce scriitori ai citit tu, daca ai deschis vreodata o carte, dar vezi ca am mai scris si vreo 4 carti, toate best seller-uri si vezi ca am mai luat si o tona de premii gen “Femeia Anului”, “Personalitatea media a anului”, medalia de onoare de la Regele Mihai, vreo 5 premii APTR etc etc etc. Nu, din articolul tau de 2 bani reiese ca niste casnici si un divort, bashca relatia cu …stratosfera sunt cam tot ce poti sa spui despre mine, Sigur, daca esti batuta in cap, proasta de bubui si n-ai niciun sef care sa-ti zica sa te duci naibii acasa, ca n-ai inteles nimic. Sau poate asta era ideea, sa minimalizam toata cariera unui om, sa cautam cele mai proaste poze care exista ca sa ilustram articolul (chiar ma intreb sincer, cat ai muncit sa alegi doar pozele de culise, de oboseala, alea in care arat ca dracu’ – toti avem poze de-astea, oricat de frumosi sau dichisiti am fi – ?!?!) – din mii de poze cu mine, fatuca a ales poze in care-s grasa dupa nastere, nemachiata pe la vreun maraton – nu-mi spune ca n-ai gasit niste sute de coperti, niste mii de poze de pictoriale, niste zeci, poate sute de poze cu mine si personalitati pe care le-am intervievat, ca inseamna ca n-ai auzit nici macar de Google, daramite de mine…
Ma uit inca o data la de-astia ca tine, de care-i plina presa si media din Romania – oameni fara respect, fara buna cuviinta, fara nicio urma de profesionalism sau de chef de munca . Si ma mir ca scrii la site-ul The One – ma asteptam sa inveti ceva de la Esca, daca nu de la mine, care-s mai departe – chiar, crezi ca Andreei i-ar fi placut sa-i sintetizeze cineva ca tine cariera la faptul ca a citit impecabil prompterul vreo 20 de ani si….atat ?!:) Ma indoiesc sincer. Io zic sa te apuci de altceva, de orice activitate la care nu trebuie sa-ti folosesti creierul, caci esti intr-un mare pericol sa te accidentezi grav…., prostia duce la dezastre, in final.
Sa mai sper ceva, asa, la final ? Poate doar ca Esca sa citeasca randurile astea si sa curete locul si site-ul de gunoaie ca tine.
Mihaela Radulescu Schwartzenberg, Romanian Ambassador for Wings for Life, United Way, Save the Children. (ca sa pomenesc doar posturile recente in care performez – ah, si membru in juriu la “Romanii au talent”, la Pro Tv, postul care adaposteste si site-ul cu pricina – stiu, e o aberatie de sistem, dar ce naiba mai e normal si logic in lumea presei romanesti ?!:)….
Sa continuam, asadar – eu sa muncesc si sa merg mai sus, iar astia ca tine sa debiteze tampenii, de dragul prostiei care zace in ei si de nevoia de a fi platiti pentru …nimic.

Ştiu, ştiu, TL; DR.

Dar

-fătucă să-i spui lu’ mă-ta.

-ziaristul e fix omul care prezintă adevărul incomod, nu ăla care îţi convine ţie. Şi lumea te cataloghează după ce ai fost văzută public făcând prima oară. Dacă prima ieşire în public a Vasilicăi, să zicem, e de felatoare de oameni cu bani, asta o să ţină minte lumea. Şi asta o să intre în şapouri.

-să nu ştii ce e ăla un şapou, când tu te dai om de presă;

-să te umfli în pene cu caritatea, când adevărata caritate e făcută decent şi cu modestie; —să te lauzi cu nişte volume care sunt colecţii de clişee obosite, pe care Hagi le-ar putea însuma cu “să fie bine, să nu fie rău”,

-ŞI MAI PRESUS DE TOATE, SĂ NU ŞTII, ÎN CALITATE DE PRETINS SCRIITOR, CĂ NU SE PUNE SPAŢIU ÎNAINTE DE SEMNE DE PUNCTUAŢIE CARE URMEAZĂ UNUI CUVÂNT – e fail-ul absolut. Mihaelo, mamă, “retardat-o”, nu pot decât să te citez: “prostia duce la dezastre în final”.

Încearcă şi lătratul. Garantat bate tot. Te pupikk, retardat-o.