De dimineață mă bombardează mesaje private cu filmulețul ăsta, unde Adi Moisescu și un gras plinuț explodat pe orizontală au obiecții legate de vocea mea.
Voice shaming, that’s a new one. Să mai trecem în listă obligaţiile femeii pe un plai tradiţional ortodox: să fie supusă bărbatului, să nu se machieze, să gătească, să fete copii mulţi, preferabil cu acelaşi bărbat şi acum, nou şi revizuit, să miaune subţirel.
Nu, pretenaş, asta e vocea mea. Deal with it. Or deal without it, îmi e egal.
Care e problema lui Moisescu şi a lui Împlinitu Corporal?
Că am o voce mai groasă decât a voastră? Poate pentru că am coaie mai mari decât amândoi la un loc.
Pur și simplu, unii așa o avem. Cui nu-i place, să nu ne angajeze.
Vocea mai groasă nu echivalează cu agramatism, analfabetism sau ce alte minunății căutați și insinuați. Şi abia asta mi se pare lamentabil. Că nu vă puteţi lega de ceva ce ESTE şi încercaţi să introduceţi ceva ce AŢI VREA VOI SĂ FIE.
Deocamdată, pariez că pot avea un discurs mai coerent şi mai elevat decât amândoi, dacă îmi propun.
Şi ţin neapărat să subliniez umorul de context: cetăţeanul căruia nu-i ia nimeni farfuria CHIAR VORBEŞTE ca un cocalar. Are exact pronunţia şi tonalitatea de care caută să mă acuze pe mine.
Cum să suni a cocalar şi să încerci să găseşti altcuiva o problemă în faptul că sună a cocalar??
E ca şi cum un negru ar constata dezaprobator despre cineva că e vag brunet.
Iar legat de Moisescu, ce pot să spun?
Uite, nevasta lui Moisescu are o voce subțire și melodioasă. Și ce tâmpenii monumentale se rostogolesc peste populație, de câte ori o folosește.
Sh*t They Say