N-au curent? Să învețe la televizor!

Ieri, toată lumea din social media făcea mișto de dna. ministru a Educației, Monica Anisie.

Sincer, n-o cunosc pe doamna. Am terminat școala de ceva vreme, și nu m-am uitat înapoi. Nici măcar nu mă interesează cărui partid îi aparține. Am râs ieri de m-am împrăștiat. Vedeți de la 4:30.

 

Excelentă întrebarea moderatoarei: Ce te faci cu copiii care nu au acces la curent electric?

Foarte, foarte bună. Sunt o mulțime de copii săraci în țara asta, sunt o grămadă de părinți iresponsabili care îi fac pentru alocații și nu se gândesc mai departe, și educația e deocamdată un serviciu public gratuit de care trebuie să beneficieze toată lumea, în egală măsură.

La care, doamna ministru răspunde cu seriozitate că a pregătit sumedenie de materiale şi emisiunea Teleşcoala de  la TVR.

Când am citit primele statusuri pe temă, mi-am zis: probabil că au fost mai mulţi invitaţi. Probabil că vorbeau unii peste alţii şi nu se ascultau, ca în orice talk show românesc. Probabil s-a nimerit că doamna ministru prezenta mecanic superoferta şi cineva a intervenit cu o întrebare care a trecut ignorată, iar gurile rele de pe Facebook au transcris secvenţa pur şi simplu, însăilând vacarmul cum le-a convenit.

Asta a fost presupunerea mea. Apoi m-am uitat la clip.

Şi spre surpriza mea, nu se întâmplase nimic de genul ăsta. Intervievatoarea pusese întrebarea clar şi răspicat, fără să întrerupă şi fără să divagheze. Zero bruiaj de fond. Doamna finuță, cochețică ascultase aparent cu atenție vorbele jurnalistei, păruse să proceseze răspunsul, și, hodoronc tronc, pac cu teleşcoala.

Foarte Marie – Antoinette, și “N-au pâine, să mănânce cozonac” din partea ei.

Numai că avem o mică diferenţă.

Marie Antoinette era născută în familia imperială austriacă şi se măritase cu viitorul rege Ludovic al XVI-lea exclusiv din interese dinastice. Indiferent cum era, era ok. Putea fi proastă ca lampa, putea avea personalitatea unei moluşte, putea fi de-a dreptul înapoiată mintal, pentru că nu persoana şi meritele ei erau importante, ci a cui era şi ce aducea în ecuaţie.

Era ok, pentru că nu avea o funcţie cu putere executivă propriu-zisă. Nu lua decizii. Se îmbrăca în rochii frumoase şi dădea petreceri.  Rolul era similar cu al unei animatoare de club, dar cu mai multe haine şi mai puţine droguri.

Tanti ministru, în calitatea ei de politician modern, a evoluat până unde e, sau cel puţin aşa ar fi trebuit, pe baza calităţilor profesionale şi umane.  Nu e fiică de împărat şi nu e nevastă de rege. E ea însăşi. A convins un partid întreg, şi nici de-a dracu’ nu gugălesc care e – mi-e indiferent – că e foarte competentă şi îi reprezintă cu succes. Drept care, deciziile ei influenţează educaţia, şi implicit destinele copiilor din această ţară.

Eu aş fi respectat-o infinit mai mult să răspundă cu adevărul pur şi simplu: “Nu, încă nu ştim ce vom face cu copiii care nu beneficiază de curent electric la domiciliu. Încă lucrăm la un plan, şi după ce îl definitivăm, vă anunţăm.”

Ar fi fost mult mai lucid şi mult mai asumat.

Să dovedeşti cu seninătate că habar nu ai cum funcţionează sărăcia adevărată din bordeiul fără utilităţi, pe de o parte, şi pe de alta, să ne povesteşti că nu ştii cu ce se alimentează un amărât de televizor ar fi, într-o ţară civilizată, un act de sinucidere politică. Nimeni nu i-ar permite unui astfel de politician să ia decizii care să afecteze viitorul copiilor acestei ţări.

Dar da, trebuia să existe un plan de acţiune concret şi pentru copiii defavorizaţi. Ei ar fi trebuit să fie unul dintre punctele mari de pe agenda de lucru, când deschizi şedinţa în care decizi mutarea anului şcolar pe online. Pentru că nu sunt deloc puţini, şi asta ştim cu toţii. Familiile cu venituri mari fac un copil, maximum doi. Familiile sărace şi needucate fac câte zece. Nu poţi lua decizii care merg pentru cei doi şi să nu te gândeşti ce vor face cei zece. Trebuie să gândeşti pentru toţi doisprezece.

OK, Lorena, şi care e soluţia?

Ştiu, dar nu v-o spun. O ţin pentru când o să fiu eu ministru. 😀

Update: se pare că filmarea a fost trunchiată şi editată. Sorry. Aşa e să ai “prieteni” pe internet.

Update 2: nu, filmarea e exact asta, e transcrisă în comunicatul de presă de la Ministerul Educaţiei exact aşa. So, articolul rămâne.

***

Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.

 

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.

***

Ascultă Jet pe Spotify, cumpără piesa pe iTunes sau pe Amazon Music.

 

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

4 Responses

  1. Andrei says:

    “Acolo unde nu a existat această posibilitate, unitatea de învățământ a asigurat materiale de lucru pentru copii în așa fel încât să continue învățarea, mai mult decât atât s-a realizat împreună cu tvr …” Nu țin cu tanti, dar unii ziariștii mai mult dezinformează.

  2. Adrian says:

    Am senzatia ca duamna nu a inteles intrebarea, si ca a raspuns la o intrebare cu care este mereu asediata: “ce facem cu copiii care nu au internet”…. si nu “ce facem cu copiii care nu au curent electric”
    Pana la urma, daca copiii nu au curent electric, sunt foarte mari probleme in acea familie, pe langa lipsa educatiei celor mici

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this:
Advertisment ad adsense adlogger