Nu m-am implicat deloc în alegerile locale, şi iată de ce.

Eu, recunosc, nu m-am mirat nici o secundă că Bucureştiul a ales-o pe Firea. N-am stat să cârtesc că au votat sau nu pensionarii, că au votat sau nu şomerii, că blabla. A votat cine s-a dus să voteze. Cine a stat acasă să se vaiete legat de destinul implacabil chiar nu are ce comenta.
Mie mi-era extrem de clar că va ieşi Firea.
Pentru că, deşi PSD poate fi acuzat de toate relele din univers, şi de cele mai multe pe bună dreptate, un lucru este absolut incontestabil: oamenii ăia au o structură, o agendă, o strategie, şi ştiu să lucreze organizat pentru ceea ce-şi propun.
Iar asta e o calitate.
Oamenii ăia ştiu să funcţioneze ca un tot unitar. În acest tot, e foarte clar care e sfera de autoritate a fiecărui decident, şi restul lumii înţelege ideea de a fi parte dintr-o structură, drept care, fricţiunile sunt minore şi uşor de rezolvat.
În timp ce, în dreapta, vezi lipsa absolută a oricărui creier coordonator. Bună parte din campanie s-a irosit în “Hai să investim în X. Ba nu, stai, X nu e chiar bun. Hai să investim în Y. Ba nu, stai, Y renunţă după trei zile. Hai să investim în Z. Dar, totuşi, cine pula noastră e Z?”
Nope, nu merge aşa. Te întrebi cine pula ta e Z ÎNAINTE să-l dai candidat. Şi verifici triplu dacă Z ştie în ce s-a băgat. Şi dacă e bun. Asta e diferenţa între profesionalism şi incompetenţă.
Orgoliile individuale sunt, desigur, un lucru frumos, când faci ceva pe cont propriu. Când, însă, eşti parte dintr-o structură, trebuie să ţii cont de ansamblu şi să te adaptezi.
Paradoxal, dreapta românească e conştientă că ar trebui să-şi unească forţele. De aceea a fost uniunea formală între fostul PNL şi fostul PDL.
Numai că nu le iese în practică.
Până când dreapta nu va avea parte de un lider autentic, cu har, care să creeze, să implementeze şi să impună cu eliminări din partid, dacă e nevoie, un program coerent, cu idei clare, urmăribile, şi de o strategie bazată pe consecvenţă, va continua să se fărâmiţeze inutil, să vină cu grămezi de candidaţi şi să-şi deruteze / alunge propriul electorat. Şi să cadă în irelevant. În din ce în ce mai mult irelevant.
Este vorba de exerciţiul funcţionării ca o comunitate organizată.
Pe care, în momentul ăsta, îl văd doar în stânga.
Iar dacă dreapta nu va găsi un mod miraculos şi revoluţionar de a se pune cap la cap şi a crea o campanie cu sens – n-au făcut-o în ultimii doi ani, ce i-ar determina s-o facă în câteva luni? – victoria PSD la parlamentare va fi zdrobitoare. O ştiu, o simt, o văd. De aceea, nici nu mi-am bătut capul.
Cât timp dreapta e formată dintr-o struţo-cămilă încropită artificial şi zeci de grupuleţe cu impact limitat, care declară, toate, cu aroganţă, că ele nu fac compromisul să se pogoare să coopereze cu celelalte grupuri de dreapta, orice formă de campanie de azi până joi e o risipă inutilă de bani din sponsorizări.
Ba da, prietene, faci compromisuri. Nu faci compromisuri în viaţa privată, nu ţi-o tragi cu cine e sub standardele tale; dar când e vorba de un efort de grup, lucrezi adaptat la regulile, nevoile şi aşteptările grupului.
Şi măcar din acest punct de vedere, PSD a câştigat.
E câştigul lor de drept.
Dacă eşti idiot, poţi să înjuri pe margine şi să mai dai un share la machiajul în culorile războiului şi la mileul roz în care s-a îmbrăcat Firea nu ştiu când, şi să te simţi răzbunat. Ce să zic – glorioasă răzbunare. Dacă ai măcar un neuron funcţional, poţi să te uiţi la ceea ce fac ei şi să iei notiţe. Pentru că e clar că PSD ştie ceva ce tu nu ştii.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

1 Response

  1. Sau au votat doar cei peste 45 de ani.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading