Azi, dintr-odată, cineva se propteşte în soneria uşii mele. Şi sună, şi sună, şi sună. Cumva am intuit că un concertant la sonerie nu poate fi decât cineva pe care nu-l vrei, aşa că nici măcar nu m-am urnit. L-am auzit la vecini: voia să discute despre împărăţia lui Isus.
Multe lucruri sunt enervante pe lume. dar de departe, cel mai enervant e insistenţa. Omul care suuuuună şi nu dă timp de reacţie. Omul de pe Facebook care te anunţă că are chef să vb k tn (cheful tău e la superofertă, desigur) şi până mergi tu să faci un pipi şi speri că tace, turuie echivalentul a două pagini în font Times New Roman 12, şi o verificare în diagonală te face să descoperi că nimic de acolo nu te interesează. Omul care te sună să te frece la icre, şi nici hinturile, la început subtile, apoi mai ţărăneşti, că ai treabă, nici retezatul direct: “Băi, scuze, trebuie să închid”, nu-l fac să înceteze, unica soluţie fiind închiderea telefonului direct.
Ce au în comun toţi aceşti oameni? Faptul că nu dau timp de reacţie şi nu ţin cont de o eventuală reacţie. Sau, pe româneşte, au impresia că l-au câştigat pe interlocutor la loz în plic, versiunea NECÂŞTIGĂTOR.
Genul ăsta de om te face să te simţi unealtă. Până şi ăla care se sprijinea de sonerie să-mi îndese împărăţia lui Iisus pe gât: în mod cert trăia cu impresia că sunt doar un upgrade ambulant la drumul lui spre rai.
Unica plăcere pe care o ai faţă de genul ăsta de om e să-i spui “nu”, iar şi iar şi iar. Evident, o să te urască, pentru că cine plm n-ar urî un aspirator care, în loc să sugă praful, vine cu contraargumente?
Și viteza asta de reacție la unii e foaaaaaarte înceată. Enervant de înceată. Și sunt cazuri când pentru faptul că nu se primește un răspuns clar, omul deloc insistent devinde extrem de insistent. În speranța că primește un răspuns. Clar.
Mie când îmi sună cineva la ușă și nu vreau să deschid, deschid. Și spun să nu mai sune.
La fel și când eu explic ceva cuiva, și ăla începe să caște. Iau distanță, înseamnă că nu-l interesez.
Ce observ din ce în ce mai des și din păcate, e că omul modern devine din ce în ce mai sociopat.
Dacă nu îi dai pic de atenție, te vrea. Cum îl bagi nițel mai mult în seamă, cum l-ai pierdut. Eu pe sociopații ăștia nu îi suport și pentru ei aș compune un cântec. Dar n-am voce. Și nici ureche muzicală.
Eu cred ca s-a gandit la sufletul tau pentru ca el oricum merge in rai daca e credincios.
”Nu mai bate-ți cuie în geam” e corect. Adică își bat singuri cuie în geam. Pleonasm bun.
Au venit azi si la mine la usa (ca tot stau in cartier cu tine), si au inceput cu: “Ne-am facut azi timp sa discutam despre domnul nostru…”
Trebuia sa ma simt cumva inoportun ca si-au facut ele timp si eu nu le ascult. Le-am rapuns: “Eu nu mi-am facut timp sa discut depre asta”
🙂
Asta i una din variantele mele de iad, un pisălog de ăsta ce vorbește încontinuu și nu pot face nimic ca să-l opresc.
🙂