Azi am avut de făcut un reportaj. De vizitat un anume loc. Și, poate pentru că am exagerat cu aplicarea termenului “retard” pe blog, Dumnezeu nu m-a bătut cu parul și mi-a dat de însoțitori un uriaș gup de copii handicapați. Handicapați reali, suferinzi de autism, sindrom Down, retard, etc.
Făcându-i pe ăia mai proști dintre voi retarzi, am greșit enorm. Față de ei. Enorm. Acolo am văzut niște ființe curajoase, în luptă cu o viață care i-a nedreptățit by default. Voi, vă știți care, sunteți gunoaie umane nemernice și proaste pentru că vreți să fiți.
Și un episod: un băiat retard de vreo 13-14 ani (și mă refer la boală) o tot scuipa pe maică-sa. S-a uitat la mine și mi-a tras și mie un mic scuipat. Eu încă nu mă prinsesem că-s handicapați cu acte-n regulă, credeam că-s doar cocalari și am țipat la el:
-De ce faci asta, crezi că ești comic?
Și în clipa aia, retardul m-a privit lung, întrebător. Apoi i-am citit în ochi înțelegerea că a greșit, părerea de rău și mi-a zâmbit împăciuitor. O chestie de care ăi mai proști și mai nemernici dintre voi nu-s în stare.
***
Și mama mi-a șoptit:
-Doamnă, nu avea intenții rele, așa-s ei, copii cu nevoi speciale.
Bă, ce îi drept, și mie mi-o dat un mic scuipat în înghețată un țăgan retardat, da nevoia lui specială era la numa la dulciu meu.
Asa cum ziceam si pe Facebook, cred ca e valabil si pentru apelativul “taran”, “bou”, “porc”…
Eram pe Ştefan cel Mare, aproape de Crăciun. Am văzut o soră tânără, care se chinuia să ducă un brad greu. Nu aveam serviciu în perioada aceea, îmi căutam de lucru, aveam atunci ceva timp liber, iar sora era charming. O cheamă Alina. M-am oferit să o ajut şi a acceptat. Am fost cu ea pe o stradă perpendiculară pe Ştefan cel Mare, aproape de Lizeanu, într-o casă unde erau ţinuţi copii mici cu probleme speciale, părăsiţi de părinţi. Sora mi-a propus să mă uit la ei. Turul acela a fost cea mai groaznică chestie din viaţa mea. Deşi am făcut o armată dură, la trupe de elită, sunt destul de călit, ce am văzut acolo, puii aceia de om cu probleme, a fost ceva peste capacitatea mea de îndurare. Oricum, nu am vomitat sau ceva de genul acesta, faţa mea a fost impasibilă. Sora a zis că puţini reuşesc să facă un tur complet al pătuţurilor. Am lăsat nişte bani. Am promis că voi reveni, să mai las și nişte bani, am dat însă de serviciu, de bani, viaţa mea cu micile ei plăceri s-a reluat, şi am uitat. Până acum.
mi-a sarit in ochi “am făcut o armată dură, la trupe de elită, sunt destul de călit”
la ce arma ?
la perie cu lamă.
Hai sa-ti zic si eu un banc cu Stefan cel Mare:
Bla bla bla blablab bl a:
– cum ti chiama, pui di dac?
– atilla, maria ta!
cred că te-am văzut azi prin herăstrău, fugăreai o veveriță.
da, eu eram.
si i-ai facut poza, pina la urma?
nu. a fugit.
ce random suna treaba asta
Si daca-l vezi vreodata pe careva pe care-l injuri cu patos pe-aici (sau aiurea) luandu-si o posta cu strigaturi de la zece pularai negri? Mai faci urari din astea? Haha.
dacă văd asta, o să mă masturbez în public.
Esti o retardă.
cinta la alta masa
Ma bucur ca ai compasiune. Sper sa fie autentica. Dar nu mai folosi si tu clisee de genu “fiinte curajoase”. Sunt handicapati. Au bibilica defecta. Asta nu-i face curajosi. Aia cu autism grav nici maca nu-si dau seama de ei.
(scuze ptr. off-topic)
@Cristina
uite, eu pot sa posteeeeez!
daca vreau sa scriu cuvinte cu -lă si -zdă, scriu. ca nu ma opreste nimeni in ban. priveste cat de liber sunt:
pensulă
brazdă
@Cristina
pot sa scriu si tampenii de genu’: )*&%^$%^#^%$@^%$$&^*&
Cristino !
(nu, n-am nimic sa-ti zic, voiam decat sa-ti amintesc ca esti in ban)
dacă vrei să ajungi şi tu în ban, zi-o pe-aia cu feed the trolls
aiurea. puteai sa-mi faci mie poza, in locul ei. eu n-as fi fugit.
când vine vorba de oameni, îi fotografiez când se aşteaptă mai puţin: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10150336624633139&set=a.104433733138.92423.698353138&type=3&theater
stiu dacia aia albastra, e pe la UTM. am stat acolo o perioada.
dumnezeu sa-i binecuvanteze, suflete curate 🙁