Râd ca o nesimțită de o oră. Nu am cum să mă abțin.
Modul în care spumegă a frustrare toți scriitorașii din lista mea legat de știrea care spune că Nuțu Cămătaru a vândut 15.000 de exemplare ale cărții scrise (?) de el mă amuză mai mult decât anticipasem că mă va amuza.
Nici eu nu am trecut vreodată de 2.000 de exemplare nici măcar din cărțile care au avut succes, dar nici prin minte nu mi-a trecut să mă tăvălesc în spume cum că aolio, dar de ce, dar cum.
Explicația e simplă.
Nuțu Cămătaru e mai cunoscut decât noi toți la un loc.
E o informație extrem de greu de acceptat, când orgoliul personal te face să te crezi Orhan Pamuk de Berceni, dar, pe bune. Nuțu Cămătaru a fost pe la toate televiziunile. A apărut ca personaj în diverse știri, în toate ziarele. Lumea știe cine este. Dacă tu, Floricel Păpușelu, ai un cont de Facebook cu 300 de urmăritori și ți-a aranjat cineva un interviu la ora 9 dimineața la Radio România Cultural, nu are nimeni de unde să știe cine ești.
Nu te purta ca și cum ar fi treaba lumii să afle.
Folosește mai inteligent social media, promovează-ți cu mai mult skill (și mai mulți bani) cărțile, ca oamenii să te descopere. Apoi vin și vânzările.
“Eşti prietenul meu, ar trebui să-mi cumperi cartea!!”
Marş, mă.
Dar dacă scrii despre ea regulat, într-un mod care să incite, o să apară singuri curioşii în mesagerie. Sigur, mulţi vor căuta să o obţină moca, moment în care le zici tu lor “marş, mă”.
Nuţu Cămătaru pare să aibă poveşti de spus.
Azi, trendul nonfiction, adică al poveştilor de viaţă adevărată, e printre puţinele care garantează vânzări. Şi ajunge să te uiţi la faţa lui Nuţu Cămătaru, să ştii că omul e tolbă de poveşti. Pare genul cu care, dacă te întinzi la poveşti o noapte, te prinde dimineaţa. Se vede că a trecut prin multe, şi sigur, pe lângă infracţiunile care au mers strună, or fi fost şi multe care au eşuat lamentabil, dar chiar şi aşa, probabil că experienţa a fost palpitantă.
Spre deosebire de el, Floricel Păpuşelu are expresivitatea unui fir de ţelină apio, şi cea mai mare dramă a lui pare să fi fost dacă să ia şosete bleu dimineaţa sau vernil. Dacă ieşi la băute cu Floricel Păpuşelu, în primul rând, nu bea, că face rău la ficat, şi în al doilea rând, o să caşti de plictiseală în treizeci de minute. Te şi întrebi ce l-a făcut pe Floricel să se apuce de scris. Nevoia de a spune poveşti, sau, pur şi simplu, nevoia de a se lăuda cu ceva în ceainăria lui bio preferată?
Ştiu că o să ragă acum toţi Floriceii, dar eu aş cumpăra cartea lui Nuţu Cămătaru. Pariez că şi-a povestit experienţele suculente unui ghost writer talentat (aşa se scriu cărţile de vedete, în general), şi că a fost distracţie. Cartea lui Floricel n-aş cumpăra-o, pentru că nimic din ce am văzut / citit pe peretele de Facebook al lui Floricel nu mă inspiră suficient.
Nuţu Cămătaru e relatable.
Ca adult în România, ai trecut prin some s#!t. Că asta e ţara. N-ai ajuns mafiot interlop, că nu ai avut îndeajuns curaj şi inconştienţă, dar, în sinea ta, ţi-ar fi plăcut. Hai, nu minţi, ţi-ar fi plăcut. OK. Din punctul ăsta de vedere, Nuţu Cămătaru, care nu face pe sfântul şi nu călăreşte galop pe calul mult prea înalt al superiorităţii morale, învăţându-ne pe noi toţi cum să fim mai buni de sărbători şi să nu înjurăm când scăpăm ciocanul pe deget, e relatable într-un mod pe care ne ruşinăm să-l recunoaştem.
De aceea, o grămadă de lume îi cumpără cartea. Dintr-un spirit de camaraderie.
Floricel Păpuşelu nu le e relatable nici măcar relaţiilor. Lumea tinde să caşte de câte ori deschide gura. Şi da, pe nonfiction contează. Trebuie să pari că ai trecut prin some s#!t, dacă vrei să spui poveşti de viaţă.
***
În concluzie: dacă lumea nu îţi cumpără cărţile, e problema ta, nu a lumii. Să te dai de ceasul morţii că-l cumpără pe Nuţu, nu pe tine, e penibil şi ridicol. Asumă-ţi că nu prea meriţi băgat în seamă prin ceea ce propui public, şi gândeşte-te ce anume poţi livra, să meriţi băgat în seamă. Nu în ultimul rând: nu te compara niciodată cu celebrităţi. Nu ai acei bani, nu ai acel PR, nu ai acel cerc social, lucrează la nivelul tău.
Da, dacă Bendeac va fi pocnit brusc de măciuca impresiei că e scriitor şi va voma un volum de aroganţe băşite despre cum actorii trebuie să facă doar ce proiecte i se par lui admisibile, va vinde de zece ori mai mult decât orice carte creată cinstit, cu concept şi viziune, de mine. Aşa, şi?
Asta nu mă atinge cu nimic, şi nu împiedică să creez cinstit, cu concept şi viziune, în continuare.
***
Dacă ţi-a plăcut acest articol, susţine site-ul cu o donaţie.
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.
Personal, eu am avut un zâmbet pe buze când am văzut la ce numere a ajuns cu cartea. E un succes pe care mi-l doresc și eu în sinea mea, n-am să mint, însă în același timp mă bucur pentru realizarea lui. Prin cartea asta, a crescut semnificativ numărul de cititori din România, prin urmare a mărit piața de desfacere. Ai spus niște lucruri foarte adevărate, Lorena. Invidia pe succesul unui om, ne va mânca de tot sufletul.
mulţumesc frumos.
Sincer sa fiu eu nu cred ca a vandut 15000 de exemplare, cred ca si-a cumparat singur tirajul😂. Nu sunt snob sa spun ca citesc doar clasici, citesc si aventuri, sf sau fantasy, as citi si despre interlopi dar ar trebui sa fie de nivelul lui Escobar sau El Chapo care au influentat politici si guverne, nu as citi despre niste triste si palide copii de wannabe mafioti din Romania.
Acum, fiecare cât poate şi cât duce. Şi pentru a fi mafiot adevărat e nevoie de oportunităţi reale, nu poţi cu ce ai prin trusa de unelte.
Dar oare chiar a vândut pe bune atâtea cărți? Sau e o schema de spălare de bani pe modelul albumului lui Enrico din serialul Family Business? Casa de producție era a lor, cântărețul lua o parte din bani, dar majoritatea erau încasari curate ale producătorilor. Dădeau pe strada bani oamenilor să cumpere cu cash albumele, le recuperau și le îngropau in pădure. Și aveau super vânzări dintr-un album nasol și flux de numerar curat.
Așa că Nuțu de ce nu ar face la fel? Ok, îl cumpără cei care îl cunosc, dar ce îl oprește să spele niste bani?
nu am acces la contabilitatea lor, să răspund pertinent la acest comentariu.
Piața de carte românească e extrem de mică, 90% din ce vând editurile sunt cărți traduse a autorilor cunoscuți. Eu cred că mai degrabă lumea e enervată de minciuna grosolană aruncată și preluată de toată mass media ca pe un fapt. Becali și Hagi sunt mult mai cunoscuți decât cămătaru, au ocupat mai mult loc la televiziuni, atât în carne li oase cât și vorbindu-se despre ei și oricum nu prea au fost mulți interesați de biografia/ cărțile “scrise” de ei ( fanii lor nu prea ctitesc :D).
15.000, totuşi, nu e atât de mult. iar cartea, dacă are un ghost writer bun, probabil că e fun.
“Eşti prietenul meu, ar trebui să-mi cumperi cartea!!”
Merge si invers “Esti prietenul meu, ar trebui sa-mi dai sa-ti citesc cartea gratis!”
Eu nu mi-am stresat niciodată prietenii să-mi cumpere cărțile, dar nici nu îmi dau gratis rodul efortului. Ești prieten cu un artist? Plătește pentru munca lui.