Pentru prima data pe acest blog, incantat de ceea ce am citit si ceea ce am vazut.
Compliment? Pari un spirit al femeii de pretutindeni, o scaparare de lumina aurie in duminica fiecarei clipe.
@toti
Tinand cont de faptul ca acest blog nu contine rubrica “Like – Fi primul caruia sa-i placa acest articol” va propun un subterfugiu: in functie de “telefonul” din dotare, la nume/la inceputul comentariului/la sfarsitul comentariului sa prezentati onoru’ proportional cu semnalul de “antena”.
Exemplificare: Nokia E52 la erect…la semnalul maxim are 6 (sase) liniute -> Like = IIIIII
Toate zorzoanele alea de pe capulei arata de parca ar fi fost facute la clubul pionierului hipiot. In afara de alea si de tzatzele lipsite de conducta de preaplin, se remarca urmatoarele elemente:
-reprezentare plastic-pufoasa a unui barbat si 1/2 pe soldul ei stang(probabil trofee de la razboaiele precedente)
-la el, albul pur al parului in contrast cu adevaratele intentii de sub podoaba capilara, manifestate prin mana usor coboranda, inspirata de invataturile lui e-pi-cur; costumul de dorel a la “cel mai iubit dintre pamanteni”
-la ea, degetele de piarista(pardon, pianista) ce par a spune “da” si “nu” in acelasi timp
aşa era rolul. “da” şi “nu” în acelaşi timp. şi, da, ştiu că am şunculiţă la subraţ, aia nu poate fi dată jos cu abdomene sau alte exerciţii. e a mea şi mi-o asum.
După ce am ieşit de la slujba mea pe care o urăsc câteodată (băi, sunt unii care spun că serviciul este a doua lor casă, poate chiar cred asta, nu-i condamn), deşi colectivul e foarte bun, meseria mea are uneori aspecte boring sau tâmpite, am zis să mai fac un pic de mişcare, nu de alta, dar nu aş vrea să mă întâlnesc din întâmplare cu Lorena, Prinţesa Noemi sau cu Marghioala şi să nu arăt în formă, aşa că am luat-o prin Herăstrău, de la statuia Generalului până la debarcader şi înapoi. Totul era alb, parcul era luminat, încă mai erau ghirlande şi brazi împodobiţi, şi aproape gol. Almost nobody there. Peisajul cu lacul îngheţat arăta ca unul descris în romanele nordice. Când am ajuns la Piaţă, aceeaşi vânzoleală, ieşisem din roman şi intrasem în cotidianul bucureştean.
it’s a nice face;
ar lansa cele o mie de drage, cum se spune;
El cine e: Menelaus?
Intotdeauna m-am gandit ca femeia asta nu prea a aavut noroc in amor,ok, are aventura vietii ei prin troia; dar finalmente e intoarsa in sparta la baietii cu gymnopedii sau, in cealalta varianta , ajunge pe mana lui achille, si el mare neiubitor de femei;pacat
Lorena, dacă mai ţii minte în studenţie, ţi-am spus că profi’, te vei înţelege super cu maestrul Dan, nu-l lua în seamă în momementele lui colerice…altfel e’ un om senzaţional şi totodată zodie de foc, ca noi. E’ în leu! Super bv!
Privacy & Cookies: This site uses cookies. By continuing to use this website, you agree to their use.
To find out more, including how to control cookies, see here:
Cookie Policy
Mi-a venit in minte febra tifoida.
Dan Condurache: Ce bine arati cheri?
Lorena Lupu: Asteptam….un compliment mai…hm.original!
Pentru prima data pe acest blog, incantat de ceea ce am citit si ceea ce am vazut.
Compliment? Pari un spirit al femeii de pretutindeni, o scaparare de lumina aurie in duminica fiecarei clipe.
PS – Te-am adaugat in bloglist. O zi excelenta!
Ești o Elenă cu totul și cu totul deosebită. Când o să ai timp odată, poate o să ne povestești cum a fost să lucrezi cu Dan Condurache.
@toti
Tinand cont de faptul ca acest blog nu contine rubrica “Like – Fi primul caruia sa-i placa acest articol” va propun un subterfugiu: in functie de “telefonul” din dotare, la nume/la inceputul comentariului/la sfarsitul comentariului sa prezentati onoru’ proportional cu semnalul de “antena”.
Exemplificare: Nokia E52 la erect…la semnalul maxim are 6 (sase) liniute -> Like = IIIIII
Erata destul de importanta: Nokia E52 are apogeu’ la 7 liniute. N-am fost atent din cauza unei nopti pierdute cu un “joc” pe baza de galbenus de ou.
mie imi place poza. da sens expresiei de a da limbi la subratz.
n-ai telefon, nu-i asa ?
ori ai abonament voce-fix de la Romtelecom ?
mersi, da’ lucrul meu nu-mi dă free la aberat. 🙁
he, he, linişte… război cu Troia nu se mai face. 😉
Toate zorzoanele alea de pe capulei arata de parca ar fi fost facute la clubul pionierului hipiot. In afara de alea si de tzatzele lipsite de conducta de preaplin, se remarca urmatoarele elemente:
-reprezentare plastic-pufoasa a unui barbat si 1/2 pe soldul ei stang(probabil trofee de la razboaiele precedente)
-la el, albul pur al parului in contrast cu adevaratele intentii de sub podoaba capilara, manifestate prin mana usor coboranda, inspirata de invataturile lui e-pi-cur; costumul de dorel a la “cel mai iubit dintre pamanteni”
-la ea, degetele de piarista(pardon, pianista) ce par a spune “da” si “nu” in acelasi timp
aşa era rolul. “da” şi “nu” în acelaşi timp. şi, da, ştiu că am şunculiţă la subraţ, aia nu poate fi dată jos cu abdomene sau alte exerciţii. e a mea şi mi-o asum.
După ce am ieşit de la slujba mea pe care o urăsc câteodată (băi, sunt unii care spun că serviciul este a doua lor casă, poate chiar cred asta, nu-i condamn), deşi colectivul e foarte bun, meseria mea are uneori aspecte boring sau tâmpite, am zis să mai fac un pic de mişcare, nu de alta, dar nu aş vrea să mă întâlnesc din întâmplare cu Lorena, Prinţesa Noemi sau cu Marghioala şi să nu arăt în formă, aşa că am luat-o prin Herăstrău, de la statuia Generalului până la debarcader şi înapoi. Totul era alb, parcul era luminat, încă mai erau ghirlande şi brazi împodobiţi, şi aproape gol. Almost nobody there. Peisajul cu lacul îngheţat arăta ca unul descris în romanele nordice. Când am ajuns la Piaţă, aceeaşi vânzoleală, ieşisem din roman şi intrasem în cotidianul bucureştean.
aşa, şi?
it’s a nice face;
ar lansa cele o mie de drage, cum se spune;
El cine e: Menelaus?
Intotdeauna m-am gandit ca femeia asta nu prea a aavut noroc in amor,ok, are aventura vietii ei prin troia; dar finalmente e intoarsa in sparta la baietii cu gymnopedii sau, in cealalta varianta , ajunge pe mana lui achille, si el mare neiubitor de femei;pacat
eu am făcut-o uşor de sedus. genul care se topeşte repede.
Lorena, dacă mai ţii minte în studenţie, ţi-am spus că profi’, te vei înţelege super cu maestrul Dan, nu-l lua în seamă în momementele lui colerice…altfel e’ un om senzaţional şi totodată zodie de foc, ca noi. E’ în leu! Super bv!
o poza cu fundul tau se poate?
de putut se poate orice. cu vrutul avem probleme.
tu poti,eu vreau; what else do you need ?:P
frumos de unde ai luat poza nu e asa veche e din 2010 credca dintr-o piesa de teatru nu