Un lucru pe care nu l-am înțeles niciodată e nevoia unei persoane să o terorizeze îndelung pe alta. (Sigur, dacă nu e vorba de vreun contract neplătit; pentru acelea te duc până la CEDO).
Dar când doi oameni nu-și datorează nimic unul altuia, de ce X se oploșește pe capul lui Y și face cele mai neplăcute și mai psihotice chestii să-i strice ziua? Nu aș investi genul ăsta de timp nici măcar în hobby-ul meu preferat, pentru că hei, când muncești, ai un volum limitat de timp liber la dispoziție și alegi să fii selectiv și pragmatic.
Dar am avut un mic incident. Una dintre donatoarele regulate ale acestui blog mi-a dat un mail în poșta redacției că o tot hărțuiește un gigel, îi dă mesaje private foarte agresive și postează imagini cu ea, trimise confidențial. Nu nuduri, ci diverse ipostaze hazlii, dar care pot fi comentate aiurea dacă asmuți o haită de lătrăi pe ele.
Mi-a venit o idee. În loc să public poșta redacției, i-am cerut whatsappul viteazului și am intrat în el ca tancul.
După mulți morți de mamă curvă, băiatul a cerut să vorbim normal. I-am explicat că publicarea de imagini fără acordul celui care apare în ele e violare de GDPR, și, cu un pic de apel la rațiune, am obținut finalul fericit: ăla a șters toate postările jignitoare și a promis s-o lase pe fată în pace. Au trecut o săptămână, două. Zero deranj de la băiat, zero postări aiurea, s-a rezolvat treaba de la sine.
Dar dacă tot îl aveam la îndemână pe acest băiat, am vrut să înțeleg și eu de ce unii oameni nu pot pur și simplu să-i lase în pace pe alții și simt nevoia să le facă zi de zi viața un coșmar.
A început frumos.
„Ei îi plăcea de mine. Îmi dădea mult like și ador la clipuri, la statusuri, la tot. Îmi trimitea multe mesaje în care-mi spunea că ar trebui să public o carte sau să apar la televizor.”
Flatarea e în continuare cheia cea mai sigură spre sufletul masculin. El a început să fie interesat de ea. Dar ea avea prieten. ”Știam că nu poate să fie nimic, că e cu ăla, și puteam să accept asta, dar îmi și plăcea de ea.”
Cei doi povesteau ore în șir prin mesaje, despre tot ce-i preocupa și o proporție însemnată din aceste povești erau complimentele ei interminabile adresate lui. Prin urmare, el chiar credea că ea îl place și aștepta un prilej să se despartă de actualul. Și povestind așa, își trimiteau și poze hazlii cu diverse tâmpenii. Reciproc.
B. Dar nu.
El a întrebat-o de câteva ori dacă vrea să iasă în oraș, dar ea l-a refuzat de fiecare dată. Ultima oară, era un pic băut și a insistat mai mult. Ea a încetat să-i răspundă la mesaje de la un moment încolo, lucru care l-a enervat și a continuat să-i scrie diverse tâmpenii. ”Cum scrie omul la băutură.”
C. Retragerea ambasadelor.
De a doua zi, ea a încetat să-i mai dea like și ador la postări, complimentele s-au făcut nevăzute, și ea nu a mai inițiat vreo conversație virtuală. Firesc, am spus eu, dacă el a sărit calul. Dar lui i se părea că, dacă tot ce-i spusese ea în complimente era adevărat, dacă el e atât de ămeizing și de uandărful, ea ar fi trebuit să treacă cu vederea episodul și să-l adore în continuare.
Când îi scria el, ea răspundea în doi peri și căuta să scurteze conversația. Dacă o întreba care e problema, ea răspundea că nu e nici o problemă. Dacă o întreba cum i s-a părut ultimul lui clip, ea răspundea că n-a avut timp să se uite. „Dar să posteze la ea pe profil tot ce-i trece prin cap are timp!”.
„Aș fi vrut să fie sinceră, să-mi spună, „da, mă, nenorocitule, m-ai jignit în noaptea aia și te dau dracului”. Dar nici măcar atât nu era dispusă să-mi ofere.
Când m-a mințit: când îmi spunea că fac clipuri geniale și că e moartă după ele, sau acum, când mă ignoră numai de-al dracu?”
D. Apoi, a venit setea de răzbunare
„M-am simțit înșelat și trădat și am vrut să o fac să sufere și ea, cum am suferit eu pentru că mă ignora. Știam că o fac să se simtă îngrozitor că o expun în situațiile ei intime și mă distra cum glumele de kkt ale comentatorilor îi dădeau coșmaruri. Voiam să fiu rău și îmi plăcea să fiu rău, și consideram că merită să sufere în fiecare zi.”
Așa cum plăcerea complimentelor poate genera dependență, și plăcerea de a savura durerea și umilința altuia poate genera dependență. „Da, e un high în chestia asta. De aceea găștile de bullies râd zgomotos și se bucură când trag de o victimă. Gândul la ce alte kkturi poți să-i mai faci mâine e foarte excitant.”
E. Există un final.
Uneori e nevoie de o terță persoană neimplicată emoțional, cum am fost eu. să îl scoată pe bully din serialul propriilor proiecții și anticipări legate de ceea ce îi va face victimei și mâine, și poimâine, și după. O intervenție hotârâtă care sparge scutul imaginar de putere și de invincibilitate pe care aceste proiecții i-l generează bully-ului. Mai ales când, în mintea lui, e un schimb fair de ostilități – abandon din partea ei, urmat de abuz fără limite din partea lui.
F. Vinovăția.
„Când ești cu pata pusă pe cineva, nu îți dai seama că e urât ce faci. Sau știi că e urât, dar îți spui că merită. După ce te oprești și trece un pic de timp, și îți dai seama că ai acționat din prostie pură, vine rușinea. Și rușinea e îngrozitoare. Te simți vinovat și te gândești la asta obsesiv, seara când stai în pat și nu poți să dormi.”
G. Și acum, ce urmează?
„Am un laptop nou de gaming și mă bucur de el. Știu că jocurile nu rănesc pe nimeni, și e mai bine.”
H. Și lecțioara zilei.
Dar dacă ar mai apărea o mare fană să te acopere de complimente și apoi să-și retragă afecțiunea, cum te-ai purta? întreb eu.
„Poate că nu aș mai crede în cuvinte ca fraierul. Și în mod sigur, nu voi face rahaturi din astea nimănui. Te înjosești tu în primul rând.”
Oamenii pot să ne adore în momentul t1, să decidă brusc că nu mai au nevoie de noi în momentul t2 și să dispară fără urme în momentul t3. E dreptul lor. Sunt liberi să vină și liberi să plece.
Un mod în care NU îi reții și NU îi oprești e hărțuirea agresivă și abrazivă. Cu cât înțelegi asta mai repede, cu atât vei găsi pace și echilibru în ideea că, la final, tu ești singura persoană de care ai cu adevărat nevoie.
***
Dacă apreciezi acest articol, poți susține la rândul tău site-ul în singurul mod care contează. Aici. Pentru donații de 50 de euro sau mai mult, îmi poți propune tu un subiect. Pentru donații de 25 de euro sau mai mult, poți propune o poezie pentru cele 365 de zile de poezie.
***
***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube şi pe TikTok.
👏