-Pentru că eşti o javră nemernică, nu vei rămâne niciodată singur, să te bucuri în linişte, decise Dumnezeu. Te ung conducător peste oastea lui Herpes, care te va însoţi peste tot, nevăzută şi necunoscută, şi, când îţi va fi lumea mai dragă, te va apăra de orice contact uman.
De atunci, Herpesilă îi cară după sine, nevăzuţi şi necunoscuţi, pe ăia din regimentul Herpes Simplex şi pe ăia din Herpes Zoster.
Herpesilă e o fire nestatornică. Urăşte grăsimile, de aceea, cum vede grăsimi, plăieşul Herpes simplex 1 iese la protest. Urăşte oamenii pisălogi – de aceea, cum apare vreunul la orizont, hopa şi plăieşul. Urăşte gropile din asfalt, mucurile de ţigări aruncate pe jos de cocalari, mirosurile din magazine, agenda cu prea multe întâlniri – tot atâtea apeluri la Herpes simplex.
Iar cel mai tare şi cel mai tare, Herpesilă urăşte iarna. Cum dă primul frig, îi apar nici mai mult nici mai puţin decât trei herpesuri diferite în jurul gurii, aparent fără să ştie unul de altul. Forme, culori, inflorescenţe diferite. În aceste momente, gura lui Herpesilă ar putea fi obiect de laborator pentru studierea formelor de herpes la om. Gura lui Herpesilă e un inventar al herpesului. Cam aşa, dar toate pe aceeaşi gură.
Dar Herpesilă e fericit. Măcar are şi el o seară de linişte.
Clar. Trebe scrisa o carte istorica despre beteseurile lui Stefan cel Mare.
* si Sfant
crezi că avea?
boli de os domnesc. e plauzibil si sa fi fost motiv de lauda. cu manifestari in comportament cu tot. poate ca, fiind el voda umblat si neprotejat, sa fi dat nastere in timp la noi si noi specii de inspuzari si spumegari, cu efecte pe latura comportamentala. poate ca Eminescu nu a murit de sifilis ci de boala lui Stefan cel Mare. poate ca de la Stefan ni se trage expresia “am boala pe tine!”. tot ce se poate.
dar mai brav e hubrisul cand stii ca afuriseste vizibil si la orgoliu. zau!
E bine pentru ca in final este fericit!