Oana Nicolau Lorena Lupu jos palaria! E prima data cand te citesc! Ziaristul din mine spune “jos palaria” … chiar ai scrisul in sange! BIG LIKE!
13 hrs · 2
Lorena Lupu Oana Nicolau, mulţumesc mult. dar e uşor tardiv după zece ani de carieră să dea cineva diagnosticul că am scrisul în sânge.
1 hr · Like · 1
Oana Nicolau Lorena Lupu…eu am dublu ani de cariera…doar ca ultimii 10 sunt pe alte meleaguri….asa ca diagnosticul n-a fost pus nici cu rautate nici cu ironie!
1 hr
De parcă o întrebase cineva.
Lorena Lupu da, Oana, dar ţie nu-ţi explica nimeni că eşti un bun începător, asta-i diferenţa.
1 hr · Like · 1
Oana Nicolau Eu nu ti-am explicat nimic draga mea a fost o apreciere la adresa felului tau de a scrie…daca asa ceva jigneste…ori am innebunit eu ori esti tu putin cam prea sigura ca trebuie sa te cunoasca toata lumea…
1 hr · Edited · 2
Dacă vaca sinistră nu devine subit agresivă, nu e o vacă suficient de sinistră.
Lorena Lupu Oana Nicolau, chiar ţi se pare în regulă să îmi dai replica asta atât de agresivă doar pentru că am precizat că e tardiv să-mi dai un diagnostic de “scris în sânge” după zece ani de carieră?
15 mins · Like · 1
Oana Nicolau Lorena Lupu, tie ti se pare ok sa iei de sus si sa ironizezi pe cineva care a citit pentru prima data un text scris de tine si si-a PERMIS sa iti faca un compliment? Reciteste mai sus schimbul de replici si pe urma spune-mi cine a dat cu bata in balta de fapt? Eu pentru ca am avut tupeul sa NU te cunosc si sa te laud spunand ca ai scrisul in sange (Doamnnneee….ce jignire groaznica!) sau tu ca ai tinut sa-mi explici ce ignoranta sunt eu pentru ca nu te cunosc pe tine care scrii de 10 ani! Nu te cunosc stimata domnisoara si acum, chiar daca mi-a palcut scriitura ta, nici nu vreau sa te mai cunosc.Numai bine
7 mins
Pasămite, vaca sinistră nu e numai agresivă din nimic, dar are şi mania persecuţiei. Simpla ta menţiune că nu eşti entry level, ci middle level, iar complimentul e uşor defazat temporal o face să scoată foc pe nări. Ca calul lui Făt Frumos.
Lorena Lupu da, am recitit. n-am făcut decât să precizez că anumite aprecieri sunt tardive, Oana Nicolau. Era o precizare simplă şi punctuală. Nu-s responsabilă de interpretarea ta cu luatul de sus şi ironia. Şi n-am înţeles de ce a trebuit să sari urgent: eu am 20! De parcă eram la întrecere sau ceva. Pe scurt, un compliment şi o căruţă de jigniri pentru o simplă precizare. Mulţumesc frumos, mi-ai stricat cu succes o zi de duminică. Poţi fi fericită.
5 mins · Like · 1
Oana Nicolau Lorena Lupu..ti-ai stricat cu succes o zi de duminica si ai pierdut si un cititor!
1 min
Desigur, dacă vaca sinistră, agresivă din nimic şi cu mania persecuţiei nu e şi surdă la argumente, nu e vacă în adevăratul sens al cuvântului.
Lorena Lupu un cititor care devine agresiv din prima şi pe nimic e un cittitor pe care nu mi-l doresc.
Am destui nebuni care mă atacă pe bază de “mi se pare mie că”. Unul în minus e întotdeauna o idee bună.
Dacă te rezumai la „mulțumesc”, nu puteai să conduci dialogul în altă direcție (sau să-l oprești acolo)? Eu am citit replica ei așa: și eu activez în branșă, de mult timp chiar, dar în ultimii 10 ani, adică anii carierei tale, am fost plecată și nu prea am avut contact cu ce s-a publicat în țară, poate de aceea nu te cunosc. Așa am interpretat-o la prima citire, serios.
Cu cât ești mai inteligentă, cu atât o să te ciocnești de oameni care nu te înțeleg întotdeauna. Ăsta-i un mod de a zice că nu contest că există persoane limitate intelectual. Dar nu-i musai să te cerți cu toți, mai ales dacă la origine nu aveau nimic cu tine. Mă gândesc că o discuție dintre doi oameni este controlată de cel mai răsărit dintre ei. Iar tipa nu s-a burzuluit la tine decât după ce te-a interpretat ca fiindu-i ostilă. Vorba ei, puteai să ți-o transformi într-o cititoare fidelă. Că na, așa cum zici tu, nu știu câți ți-ar rămâne de toți. Le mai dai subiecte de gândire, iar când nu sunt de acord cu tine, îți mai fac social buzz sau cum se zice, comentarii și d’astea. 🙂
Eu plec de la premiza că oamenii sunt în esență, trecând peste limitările inerente unora și altora, prietenoși și bine intenționați (în marea lor majoritate). Eu sunt o fire mai liniștită, atât în offline cât și în online. Și nu prea am avut până acum conflicte, nici măcar virtuale.
Şi ce, i-am răspuns agresiv la fluturarea celor 20 de ani?? I-am răspuns politicos că nimeni nu i-a contestat cei 20 de ani.
Cred că neînţelegerea ta se datorează faptului că înglobezi cuvintele bolduite în replică. Nu. Alea-s comentariu ulterior prin prisma integralităţii dialogului. De răspuns i-am răspuns neutru, pe când ea a devenit din ce în ce mai agresivă.
Şi, nu, omul pus pe harţă nu se potoleşte cu una cu două. Unica soluţie e să-l goneşti.
Iar ce faci tu la… câţi cititori ai pe zi? nu se aplică la ce fac eu. Şi nici invers. Întotdeauna un blog mai mare are mai mulţi duşmani decât unul citit de douăzeci de persoane.
Busted cu cititorii! Dar să știi că la mine și proporția de certuri este mică. Și mă gândesc la toată activitatea din online, cred că sunt mai bine de 5 ani, pe bloguri, nu doar ale mele, pe rețele sociale, pe huburi mai demult etc. Cred că depinde și de tipologie. Iar acum mi-a venit în gând că s-ar putea să fie și din cauza faptului că ești fată. Pe de-o parte am observat că uneori fetele relaționează mai dificil între ele, și pentru asta îi suficient ca una dintre cele două să fie invidioasă/limitată, pe de alta, vor fi o grămadă de gigi barosanu’ care te vor aborda cu intenția de a-ți cumpăra cartea, evident.
Nu cred că ai fost agresivă. Eu nu m-aș fi rățoit în locul ei. Eventual, dacă mi s-ar fi părut că vrei să insinuezi ceva răutăcios, te-aș fi întrebat, să clarificăm, înainte să mă supăr. Nu îți atribui nici o vină. Dar tu pleci de la premiza că toți interlocutorii îți sunt egali intelectual, și nu-i așa. De exemplu, în locul tău, pe la mijlocul discuției, înțelegând că tipa n-are nimic cu mine dar mă interpretează greșit și n-o s-o scot la capăt în ton neutru, poate aș fi încercat ceva de tipul: Uite Oana, sau dragă Oana, cred că amândouă ne-am citit greșit una pe alta. În orice caz, eu n-am avut nici o intenție să te supăr, și cred că nici tu. Poate ne-am exprimat neinspirat sau nu ne-am citit corect. Vrei să ștergem peste ultimele linii de dialog și să rămânem amice/prietene/whatever? Mulțumesc pentru compliment și mă bucur că mă citești. Te aștept să mă comentezi și pe blog! Sigur, nu erai obligată să faci asta. Dar ai fi putut, dacă ai fi vrut! Spre deosebire de ea. 🙂
asta cu o prietenă. nu cu una care începe să mă fută-n gură din nimic. totuşi, n-am ajuns să mă temenesc la toţi nefutuţii internetului.
Am impresia ca a fost o mica si nevinovata gafa, pe care tu ai sanctionat-o dur. Raspunsul tau a sunat ceva de genul: “Pai scriu de 10 ani, normal ca scriu bine!” N-ai fost agresiva, dar ai fost cel mult defensiva, insa nejustificat. Ti se facea un compliment, nu erai atacata cu nimic. Multe complimente au defecte de logica pentru ca sunt folosite in mod automat. Uneori simti nevoia sa-ti exprimi admiratia fata de cineva si nu gasesti cuvintele potrivite. In general complimentele nu sunt ‘gandite’ de nimeni tocmai pentru ca au mai mult o incarcatura emotionala decat logica. A gasi explicatia unui compliment mi se pare ca ruineaza atat complimentul cat si placerea celui care ti-l adreseaza.
a fost o simplă informaţie. aşa cum şi tu, dacă joci tenis de zece ani şi vine unul să-ţi spună că eşti un începător excelent, îi comunici că ai fost acum nouă ani şi jumătate un începător excelent.
şi da, normal că scriu bine. ştiu asta. am ştiut-o de când m-am născut. nu simt nevoia să mimez că mă mir când aflu. abia asta ar fi fake.
Nu cred ca a fost vorba de incepator aici, ci de talent vs. mediocritate. In orice domeniu al artei poti intalni oameni care se descurca onorabil si care, prin diverse cauze, au succes. Nu cred ca succesul sau durata carierei pot explica o opera, ci opera in sine. Poti spune foarte bine despre Mozart ca avea muzica in sange si la 20 dar si la 30 de ani. Se vede asta din muzica lui. Cred ca in cheia asta putea fi decodificat complimentul. In plus nu e obligatoriu sa ai siguranta. Exista exemple de oameni geniali care n-au fost convinsi toata viata de opera lor. O faceau pentru ca nu puteau altfel, pentru ca ‘o aveau in sange’, dar au trait tot timpul cu groaza ca ce fac nu valoreaza nimic. In ce sens e ‘normal sa scrii bine?’ Asta chiar n-o inteleg. Cel putin eu vad talentul ca pe ceva anormal (contrar normelor obisnuite). Inteleg sa-ti dai seama ca scrii bine – adica sa ai acel simt care sa-ti spuna ca arhitectura interna a scrisului tau e perfecta – dar nu vad cum e normal sa scrii bine. E ca si cum ai spune ca e normal ca Van Gogh sa picteze bine. Nu e normal. Asa s-a nascut. A, ca asta include munca intensa, tehnica, dar toate acestea nu pot suplini talentul.
păi vezi, bre? ea de ce n-a ştiut să răspundă aşa?
ca dovadă că oamenii deştepţi ştiu să-şi spună frumos punctul de vedere, iar proştii sar direct să te înjure.
S-a intamplat pentru ca ai ales din prima sa folosesti un ton ironic inca de la prima replica. Nu dau definitia ironiei – probabil ca in literatura e diferita si clar mai bogata decat cea de dictionar – dar se cam stie ce efecte produce. Nu inteleg de ce i-ai raspuns atat de dur inca din prima. Nu stia ca ai si capacitatea de a-ti valoriza opera cu atata acuratete. Putini oameni o au, putini se nasc cu acest simt. Van Gogh nu l-a avut, in schimb Dali l-a avut. Lista e mai mult plina cu cei care nu l-au avut. Puteai veni cu un raspuns de genul ‘ah, e amuzant, dar am capacitatea de a-mi intelege scrisul’ sau ceva mai putin acid. Ai fi spus acelasi lucru cu sinceritate insa ai fi oprit o discutie nedorita.
nu e nimic dur şi nici ironic în a preciza că ai trecut de acel punct al carierei când se dau verdictele cu sânge. nu i-am luat familia-n pulă şi nici morţii peste umăr, i-am spus frumos ce impact a avut asupra mea acel compliment.
eu nu am nici o vină nici că o pizdă extrem de proastă se zborşeşte la mine pentru o simplă informaţie, nici pentru că tu te încăpăţânezi să arunci asupra mea o culpă care nu există. repet: responsabilitatea mea se limitează strict la ce scriu eu. nu la ce alegeţi voi să citiţi. şi când dau o informaţie iar omul se isterizează iar, iar şi iar, nu admit ca tu să mă acuzi tot pe mine.ok?
când un om face un compliment trebuie să se gândească şi la faptul că poate îl formulează prost. şi să-şi asume şi un impact neplăcut asupra părţii opuse. aşa funcţionează viaţa.
Nu pot sa emit pareri despre tine pentru ca nu te cunosc. Tot ce pot face e sa privesc textul golit de persoane, textul in sine. Nu stiu daca replica a fost gandita ironic, dar constructia respecta toate procedeele ironiei. O putem despica in patru sau chiar zece, tot acolo ajungem. Nu stiu ce sa zic, poate ca toata discutia a fost doar un accident nefericit. Poate ca ar trebui sa ramana in zona asta.
nu, nu priveşti golit de persoane. pui toată sfinţenia pe individă (deşi textul ei creşte în agresivitate şi surzenie replică de replică) şi toată culpa pe mine (deşi eu repet iar şi iar că furnizam o explicaţie). de ce insişti să mă ataci şi să mă acuzi? nu ştiu. având în vedere că eu nu ţi-am făcut nimic, problema e strict undeva în tine. şi cu asta încheiem pentru că nu mă interesează să dau socoteală unui străin dubios pe internet chitit să-mi găsească vinovăţie acolo unde nu este.
nu eşti instanţa supremă şi e iritant cum dai verdicte lipsite de orice obiectivitate, pe un ton lipsit de orice urmă de dubiu. dacă se repetă, ai ban.
Nu am interes sa nimanui vreo vina, dar nici nu ma pot considera atat de lipsit de logica incat sa-mi scape analiza unui text atat de simplu. E o discutie care a degenarat dupa replica 2, care a fost ironica. Si nu trebuie sa dai socolteala nimanui, dar nici nu ma pot preface ca nu vad mecanismul discutiei, ca tot vorbeai de sinceritate.
Nu am interes sa gasesc nimanui vreo vina, scuze 🙂
PE CARE INSIŞTI TU S-O VEZI IRONICĂ, DEŞI NU E NIMIC IRONIC ACOLO.
Nemaivorbind că: chiar dacă aş fi ironizat – deşi n-am făcut-o – care ar fi fost problema? Wallul meu, da?
“mulţumesc mult. dar e uşor tardiv după zece ani de carieră să dea cineva diagnosticul că am scrisul în sânge.”
Da, partea asta e ironie. Chiar nu inteleg de ce nu o vezi, in special ca scriitor. Procedeul e clasic si fraza e excelent construita. Are o mica nuanta in ‘e tardiv’, unde ai subliniat ironic cu ‘usor’. Termenul ‘diagnostic’ e si el bine ales, inlatura efectul complimentului, il minimalizeaza. Partea cea mai sensibila e cea cu ‘sa dea cineva’. Face parte din seria formularilor tip ‘sa nu-mi spuna mie cineva’ sau ‘vin astia sa-mi spuna etc.’ Fraza e ironica din toate punctele de vedere, excelent construita, alerta, gradata, are greutate etc.
E ironie si e problema ta daca ironizezi sau nu. Insa e ironie, asta incercam sa spun.
că are o tentă ironică, poate. dar în esenţă, e o informaţie. şi la o tentă ironică se poate reacţiona cum reacţionezi tu, explicând, sau făcând ca o bovină infectată cu virusul vacii nebune, cum a făcut asta.
de aceea te tot rog să nu-i găseşti scuze. reacţia ei e impardonabilă.
Eu cred ca esti cam singura. Ca reactiile sunt la limita isteriei bine tinute in frau, de ambele parti.
Iaca, vorba de barbat batran si mitocan. Relax.
nu e nimic ţinut în frâu în modul în care a ales ipochimena să-mi răspundă. şi îmi pare rău că în cazul unora vârsta anulează capacitatea de a procesa nuanţe.
sau poate n-ai avut-o niciodată. caz în care nu eşti binevenit pe acest blog.
Totusi un barbat care apara o femeie. Ai uitat sa precizezi asta.
Nu prea exista studenti in varsta. Cel putin colegii mei sunt tineri sau relativ tineri.
Facem un sondaj prin care sa aflam daca fraza de mai sus e ironica sau nu? Deocamdata sunt deja trei persoane care o considera ironica: doamna din dialog, eu si Lotus. Scorul e de 3 la 1. Dar cine stie, poate se echilibreaza pe parcurs.
Mei Gonzago, tu n-ai blog? Mai intru pe aici sau prin alte părți, găsesc oameni care se exprimă mai fluid decât mine și au un background literar/cultural mult mai solid, vreau să dau click pe ei să le văd pozele cu pisici și ciuciu. Bine că și-o deschis Perfu al doilea blog.
Nu prea ma tin de blogarit, stau mai mult pe FB si mai trag pe la niste condeieri care-mi plac. Nu mai stiu ce se poate spune astazi cand se pare ca s-a spus tot ce se putea spune.
Asta-i o prostie. S-a și iubit tot ce se putea iubi, în toate felurile, așa că hai să nu mai iubim. 🙂
tu ai impresia că eu vă ceream o părere?
repet: nu-s responsabilă de ce aveţi voi chef să vedeţi. sunt responsabilă strict de ce afirm. şi în plus, comentariul nu justifica ţâfna şi istericalele imbecilei. hai, stop pushing it or you’ll get yourself banned.
Ups, scuze, nu apare mesajul: ziceam ca ce cerai sau ce nu cereai tu mi se pare irelevant. Eu doar am comentat un text. In rest consider discutia inchisa.
tocmai ce-ti declari dreptul de a comenta ca simplu fapt, irelevant de parerea Lorenei, dupa care consideri discutia inchisa, anuntand indirect ca nu te mai intereseaza parerea ei?
Gonzago vrea foarte tare să fie banat(ă) şi nu ştie cum să explice asta.
Intervin și eu cu o scurtă poveste. O bună prietenă de a mea avea de susținut o lecție deschisă la română. Se pregătește ea câteva săptămâni, ține lecția și îi iese foarte bine. Un coleg de-al ei ia cuvântul și spune ceva de genul: se vede că are colega talent nativ de asta a ieșit lecția atât de bine. Prietena îi răspunde: talentul nativ m-a determinat să mă fac profesoară dar eu consider că lecția a ieșit bine datorită anilor de experiență la catedra. din fericire omul a înțeles că a făcut o gafă și discuția nu a luat amploare.
despre asta e vorba. să te prinzi c-ai făcut o gafă cu complimentul, nu să iei morţii omului în pulă pentru că nu ţi-a apreciat abilitatea de a constata evidentul.
Dacă într-adevăr vrei să faci un compliment dar te exprimi greșit, reacționezi ca domnul dar dacă faci acel compliment numai pentru a te băga în seamă și a te scoate în evidență, reacționezi ca doamna.
Ca sa fiu absolut sincer si discutia din postare dar si discutia noastra are ca motor si orgoliul. Toti il avem. Mai e si curiozitatea la mijloc, sa vad pana unde poate merge toata povestea. Si cred ca poate merge destul de departe. Si daca tot am fost jignit pe considerente de varsta pot spune ca genul acesta de reactii gen batut cu pumnul in masa sau suparat pe toata lumea le-am avut si eu, insa la o varsta mult mai mica. Asa ca banararea nu ma va afecta prea tare, pentru ca oricum nu gasesc nimic interesant, in afara de un fel de joc al orgoliului, curiozitatii si rezistentei.
“tot am fost jignit”. să mori tu că ţii contor la jigniri primite, dar nu remarci faptul că ţi s-a zis repetat să termini pisălogeala obositoare pe subiect şi tu nimic? asta nu e o jignire? sau faptul că eşti în casa mea virtuală şi îţi declari nepăsarea faţă de ce îţi cer nu e o jignire?
atitudinea ta nu e o jignire?
gândeşte, bă, înainte să comentezi. poate te mai şi opreşti. hai, pas vioi de plimbare. acum.
Comentariu şters pentru exces de lătrat nespunător de nimic
Când Lorena spune “plimbare în pas vioi”, căcat irelevant nu mai cârâie aiurea, ci se execută în tăcere. Aidipa!
In engleza ce a facut tanti se cheama patronizing. Si e o forma draguta de passive aggressiveness.
nu e nimic drăguţ în asta. :)) în rest, subscriu pe deplin.