O zi neagră pentru drepturile femeii

Faptul că ieri, Curtea Supremă a Statelor Unite a decis să anuleze sendinţa istorică din cazul Roe vs. Wade, care a transformat avortul într-un drept constituţional al femeilor, e o veste extrem de nasoală. Nu doar pentru femeile din Statele Unite. Statele Unite sunt trend setter mondial în toate privinţele. Taman de aceea, e de aşteptat ca această decizie să pornească noi mişcări antiavort şi antidrepturi reproductive în toată lumea, şi mişcări contestatare inclusiv în ţări din lumea liberă, unde accesul femeilor la avorturi sigure, făcute de un medic, e garantat prin lege.

Cât de uşor se poate pierde dreptul la control asupra propriului corp?

O arată celebrul decret 770 al lui Ceauşescu, cel care a dus la naşterea a sute de mii de copii nedoriţi, pe care familiile nu şi-i puteau permite, care au dezechilibrat zeci de mii de familii, au pricinuit nenumărate decese şi mutilări ale femeilor de vârste reproductive şi mare parte din ei au umplut până la refuz case de copii şi, în cele din urmă, au ajuns oameni ai străzii.

O arată şi legile antiavort din 2021, din Polonia. Consecinţa lor directă a fost un caz celebru, al unei femei cunoscute doar ca Agnieszka, care a făcut septicemie şi a murit pentru că era gravidă cu gemeni, unul din feţi a decedat în uter, iar legile au forţat-o să continue să-l poarte, de vreme ce celălalt geamăn era sănătos, şi un avort l-ar fi putut afecta. Evident, ambii prunci au murit până la urmă, cu mamă cu tot.

De cum intră legea antiavort în scenă, preocuparea pentru sănătatea şi viaţa femeilor dispare cu desăvârşire.

Cum am zis mai sus, anticipez cu înfrigurare noi mişcări de tip Coaliţia pentru Familie, care să facă lobby legilor antiavort şi în ţara noastră. Pretenţia că toate aceste legi dau doi bani pe viaţa copilului sau pe binele lui este ridicolă. Fapt dovedit prin preocuparea minimă spre deloc a mişcărilor antiavort din toate ţările pentru situaţia copiilor părăsiţi sau neglijaţi. Singura lor preocupare este cea faţă de confiscarea drepturilor de decizie ale femeilor asupra propriului corp, ceea ce implicit duce la o fragilizare a autonomiei lor generale şi a poziţiei în societate.

Dacă examinezi cine sunt femeile pro life, de obicei e vorba de femei trecute de vârsta reproducerii, pe care legile antiavort nu le mai afectează, pe femeile cu mentalităţi conservatoare şi stimă de sine scăzută, spălate pe creier cu noţiunea că singurul lor rol în viaţă e acela ce animal fătător, şi femeile cu educaţie religioasă. Care, din nou, le spune că singurul lor rol în viaţă e acela de slugă umilă şi animal fătător.

De ce ar accepta un om dotat cu creier şi cu abilitatea de a discerne acest tip de gaslighting? Habar n-am. Poate individele chiar cred că obţin un loc în rai după moarte, sau că o să le iubească bărbaţii mai mult. Deşi bărbaţii preferă majoritar alt gen de femei: femeile fără obligaţii.

Singurul om care ar trebui să aibă dreptul de a decide dacă vrea sau nu o sarcină, dacă are sau nu resursele financiare şi emoţionale pentru a da viaţă, a întreţine şi a educa un copil, dacă e pregătit de modificările fizice aferente unei sarcini şi unei naşteri, ca să nu vorbim de eforturile de după, E FEMEIA ÎN CAUZĂ:

Nu un moş băşit pe care l-au slugărit femei toată viaţa şi care nu are empatia pentru a înţelege nici măcar un puseu de greţuri matinale al unei femei.

Nu păreristul de tastatură pe care la 40 de ani încă îl ţine mă-sa din pensie şi care nu are bani nici măcar să cumpere o cutie de formulă pentru sugari şi un pachet de pampers.

Nu lăbetele care o arde donjuan pe net dar uită să-i plătească fostei pensia alimentară cu lunile, chit că el a insistat că vrea urmaşi.

N-ai un uter?

OK.

Nu e treaba ta ce se petrece în interiorul acestuia.

Femeile au luptat secole în şir pentru dreptul la opţiune. Şi e treaba fiecăruia dintre noi să protejăm acest drept, pentru ca nici urmaşele noastre să nu fie constrânse la sarcini pentru care nu sunt pregătite, la responsabilităţi pe care p***răul refuză să le împartă cu ele în timp ce latră furibund cât de sacră e viaţa, dar pe banii şi munca altuia, şi la obligaţii care să le împiedice din a-şi valorifica viaţa la potenţialul deplin.

Respectul pentru viaţă ar trebui să înceapă cu respectul pentru viaţa care există deja. Aceea a femeii.

***

Dacă v-a plăcut acest text, puteți susţine activitatea siteului cu o donaţie. Aici.

***
Vrei să mă urmăreşti în social media? Îmi poţi da like pe Facebook, follow pe Twitter şi Instagram, subscribe pe YouTube.