Oare e Delia?

Ieri, căutam și eu niște filme de relaxare și feel good, ca să zic așa. O seară liniștită, o sticlă excelentă de vin, mergea o experienţă cinematografică din zona de sub curea. De ce o tot dau pe ocolite, o să întrebaţi voi?

Pentru că ăsta era paragraful introductiv, cel pe care ţi-l indexează Facebook. Şi nu am chef de încă un zucc.

Mă uitam la filme p***.

Și am dat de clipul ăsta, intitulat “Delia”.

Aici.

Nu deschideţi, dacă sunteţi la muncă, sau aveţi copii în jur. Clipul se intitulează “Delia”, şi e cu o româncă pe nume Delia, iar românca aceasta pe nume Delia e… oh, well.

“Delia” seamănă izbitor de Delia. Are aceeaşi postură, aceleaşi expresii ale feţei şi acelaşi magnetism în a antrena publicul. Nu e deloc rău. Dimpotrivă, e genul de talent care ar ridica şi morţii din morminte.

Nu spun că e chiar Delia, spun doar că seamănă mult, şi că, dacă acest tânăr talent şi-a ales nickname-ul pe baza asemănării, bravo ei că are marketingul în sânge.

“Dar de ce să-ţi pese, Lorena?”

Corect. În mod normal, nu mă interesează. Ce îţi place, cum îţi place, cum faci nişte bani până ajungi să te bage televiziunile mari în seamă şi să îţi ofere un contract.

E fix treaba ta. Dacă eşti şi bun la ceea ce faci, more power to you.

Dar când tu alegi să mă umileşti public, la televizor, pentru că ţi se pare că ai dreptul să-mi spui la ce să fac pblicitate şi la ce nu, ideal e să fii călugăr / călugăriţă. Să se justifice atitudinea de superioritate morală. Altfel, o să fiu cu ochii pe tine. Şi o să te expun. Nu pentru că îmi pasă ce faci, ci ca un fel de “iată, oameni buni, cine se găsise să-mi dea mie lecţii”.

În altă ordine de idei, poate că e Delia, poate că nu. Filmuleţul, însă, e absolut irezistibil. Garantez că o să vă dea satisfacţii intense. Indierent dacă e Delia sau nu.