Oh, dulce patetism

Dacă mă enervează ceva peste măsură, acel ceva este jurnalismul pompos şi de atenţie cerşetoriu. Cum ar fi aici.

De ce pula mea structuralistă să zici “o afecţiune nemiloasă a curului”? Există cumva şi afecţiuni miloase? Sau boli cruţătoare? Sau suferinţe blânde? Sau dureri îndurătoare? De ce să nu te rezumi la a descrie sec şi simplu simptomele? Dacă e de naşpa, reiese din ele, nu trebuie să mai pompezi tu epitete clişeistice, să rupi gura precupeţelor care cumpără Sandra Brown. Ah, asta îmi aduce aminte de o verişoară de-a mea care-şi cumpăra romane de-astea siropoase.

Eu:
-Dar de ce să îţi cumperi prostiile astea?
Ea:
-Păi, dragă, e important să ai o carte în casă, să mai citeşti şi tu ceva, nu?

Revenind la “suferinţe atroce şi boli cumplite”: De asta e bine ca pentru rubricile de medicină să plăteşti pe cineva de specialitate, sau cel puţin, dacă pică magaoaia responsabilităţii pe capul tău, să îţi mişti cele opt chintale de cur din scaunul ergonomic, să cobori până-n urbe şi să intervievezi un doctor despre. Nu vei mai simţi nevoia să compensezi cu găluşte patetice pentru lacune.

Şi asta îmi aduce aminte de altă fază: de câte ori învăţam la istorie, dădeam extemporale concise şi precise, cu informaţii relevante. Când nu învăţam, băteam câmpii apoteotic, metaforic şi bombastic. Evident, profa de istorie era pizdă botanistă. De aceea luam note mai mici când ştiam lecţia, decât atunci când îmi storceam filonul de vrăjeală patetic-compensatorie.

Ce le-a fătat mintea

You may also like...

No Responses

  1. danboeriu says:

    acuma, la drept vorbind, “dureri îndurătoare” mai sunt. şi cioran, şi marchizul de sade ar cam avea ce povesti aici. 🙂 numai că în “domenii” diferite, ăvcors.
    chestia cu sandra brown e mortală. ştiu şi eu pe cineva care şi-a cumpărat mobilă care avea nişte rafturi (i se spune, în comerţ, “bibliotecă”, numai că e loc doar pentru vreo 20-30 de cărţi în ea…) şi s-a dus la librărie şi a cerut… 75 cm de cărţi. ce făcuse deşteapta: măsurase exact lungimea rafturilor şi se gândise că umple spaţiul respectiv cu cărţi ale căror cotoare, însumate, să fie de 75 cm. foarte tare, frate!

  2. Lorena Lupu says:

    acu’ sincer, pe cioran nu îl suport. Mă face să vomit de la pagina a 2-a. (Am eu o intoleranţă la patetism, mi-o asum, e o lipsă a mea.)

    iar de sade tratează suferinţa într-o cheie acidă şi ironică, pe care o iubesc. nu am spus “nu descrieţi suferinţe”, ci “be specific about it.”

    Şi mai e ceva: gagiii ăştia doi scriau filozofie, respectiv literatură, nu articole pseudomedicale. Altă mâncărică de peştişor.

    despre femei proaste am putea scrie un roman-fluviu. 🙂

  3. danboeriu says:

    am şi eu un prieten apropiat (altminteri om inteligent) care nu-l suportă pe cioran, dar din alte motive. zice că îi e scârbă de oamenii care se lamentează perpetuu, fără să fi făcut nimic în viaţa lor. zicea că cioran n-a fost decât un parazit. l-am contrazis, zicându-i că e mai important pentru umanitate să laşi o operă scrisă de mare valoare decât să fi fost toată viaţa un tâmplar conştiincios, cu orar 8-16.
    iar chestia cu femeia aia e cât se poate de reală, era ceva comunistă cu funcţii destul de înalte ante-1989.

  4. Lorena Lupu says:

    eu îl înţeleg pe prietenul tău. 🙂 în sensul că nu văd valoarea unui şir interminabil de văicăreli, oricât de frumos ar fi ele povestite.

    Până la urmă, e decizia fiecăruia în parte dacă rămâne un etern parazit sau face ceva util.

    Dacă ai fi femeie, la pariu că ai prefera să te măriţi cu tâmplarul conştiincios? 😀

  5. danboeriu says:

    şi tu, şi el aveţi păreri similare cu ale lui alexandru paleologu, care spunea despre cioran că, dacă dai la o parte STILUL, din toată opera scriitorului rămân vreo 2-3 idei de un banal absolut. numai că tocmai în STIL constă valoarea unei opere literare, nu în povestea pe care o îmbracă. gândeşte-te, de pildă, că dincolo de stil, nici la angela marinescu nu găseşti mare lucru (ca să ne aducem aminte de vremurile când ne certam pe tema asta… 😛 ).

    dac-aş fi femeie? hmmm, nu m-am gândit. probabil că, mânat(ă) de egoismul de fiecare zi, mi-ar plăcea ca bărbatul să-mi repare chiuveta decât să se uite, pierdut, pe geam, cu pixul în gură… true. numai că io nu-s aia! :))

  6. Lorena Lupu says:

    stai puţin, că la angela marinescu e altceva. e un om care într-adevăr şi-a pierdut toate speranţele de viaţă şi toată tinereţea din cauza bolii. textele ei cad altfel, au altă greutate.

  7. danboeriu says:

    şi la cioran e vorba de boală. numai că nu e fizică. anxietate, un pic de paranoia, depresie cât cuprinde. pe astea s-a clădit, şi la el, cuvântul.

    da’ hai să nu ne-ntristăm. că şi-aşa e un gri neprietenos afară. 🙂

  8. Lorena Lupu says:

    mi-am recunoscut deja deficienţa de receptare a lui Cioran. 😀 iar anxietatea-depresia-etc nu mi se par că se transmit în mod real din textele lui. Ele mi se par mai degrabă exerciţii de stil pe tema depresiei, decât confesiuni ale unei depresii reale. De aceea mă şi enervează.

    Nu am zis că ne întristăm – făceam conversaţie.

  9. danboeriu says:

    s-ar putea să ai dreptate. cujăt… 🙂

    nu, nu ne întristăm, numai că pentru mine e foarte greu să-mi păstrez buna dispoziţie când văd că afară până şi păsările au devenit cenuşii.

  10. Lorena Lupu says:

    dacă-s vrăbii, să ştii că erau cenuşii de dinainte. 😀

  11. danboeriu says:

    loooool! da, sau erau turturele şi, din cauza frigului, s-au comprimat!

  12. din interviurile cu liiceanu, cred, mi-a ramas blocata in memoria afectiva imaginea unui sertar de la biroul sau, un sertar care, in loc de buton, avea un latz de sfoara, si ea jerpelita. cred ca nimic nu mi-a revelat mai fioros alterarea cronicizat depresiva a paradigmei sale existentiale decat bucata aia de sfoara. si nu cred c-ar fi putut scrie despre depresie ca intr-un raport de garda profesionist, i-a fost ingrozitor de frica de moarte si a incercat s-o seduca pe limba lui.

  13. Lorena Lupu says:

    stai, mă, puţin, că tu demonstrezi exact ce ziceam eu.

    “laţ de sfoară jerpelită” – uite detaliu sobru, simplu şi elocvent. Nu mai trebuie să adaugi nici “nemilos”, nici “necruţător”, nici “neîndurat” – ai zis tot.

  14. morbo says:

    a fost frig si cenusiu azi pe la voi?
    acum vreo trei saptamani, cand eram la mare si nu cunosteam ordinea programelor la televizorul de acolo din camera, s-a intamplat sa las cam mult pe emisiuni de stiri de la posturi din romania. oai de capu’ meu, stiam ca tendinta e patetismul(doar de aia, plus ponderea din ce in ce mai mare a subiectelor penibile,am abandonat acum cativa ani traditia de a ne uita la stirile de seara pe care o aveam cu taica-mio. ne era rusine de rusinea lor), dar nu si unde au ajuns cu el. ce sa mai, compuneri din alea de tocilari din gimnaziu.daca pe televiziunile straine stirile inca mai sunt interesante pentru oamenii cu studii superioare (sau, mai exact, pentru cei cu spirit de oameni cu studii superioare), in romania, cu exceptia anumitor televiziuni locale, stirile sunt facute pentru…restul. si sunt prosti aia care scriu, traduc sau citesc stirile,pe langa patetismul si penibilul jurnalelor, care poate fi sau nu intentionat, lipsurile din cultura pe care ar trebui sa o aiba ca sa faca ce fac dau pe dinafara de multe si mari ce sunt.
    oricum nu-i prea bag in seama, dar e pacat de imaginea pe care ei mi-o fac fatetei asteia a romaniei.pe langa ca primesti ceva de calitate, se mai poate sa ai si o oarecare mandrie cand vezi ca in ceva din tara ta domina profesionalismul.deci inca un domeniu care e de cacat in tara asta. si care ar putea relativ usor sa nu fie asa.

  15. Lorena Lupu says:

    mda, foarte uşor. dar noi suntem poporul care pune turnuleţe de aur pe cocioabe. 🙂

  16. valer says:

    vară-ta e mortală, cred că e fain să ai de-a face cu ea, dar în doze mici …

  17. rasarit says:

    mhm.. contemporanitati!

Leave a Reply to morboCancel reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Discover more from Trollywood

Subscribe now to keep reading and get access to the full archive.

Continue reading